tag:blogger.com,1999:blog-19511191244066756572024-03-13T11:03:05.971+02:00Parohia Deva VI, Hramul „Adormirea Maicii Domnului“Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.comBlogger371125tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-41357254297903000362015-12-04T15:52:00.000+02:002015-12-04T15:55:38.684+02:00 ,, Parohia Mea" nr. 10 , octombrie 2015<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8nVCGWJXYqddj0Bs3bmdOd7KlUsyPdXA12TysrXfuySb10SEoT4stqUl4blhJWFJHQzmEeuEt1oFPJQ6tDhtTEllo52obdWlqdtq5S_Rli85SQPxF6VgCAvQrIuy8U_E-4vdWl3CSHMg/s1600/PM+nr.20-oct+pag+1.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8nVCGWJXYqddj0Bs3bmdOd7KlUsyPdXA12TysrXfuySb10SEoT4stqUl4blhJWFJHQzmEeuEt1oFPJQ6tDhtTEllo52obdWlqdtq5S_Rli85SQPxF6VgCAvQrIuy8U_E-4vdWl3CSHMg/s320/PM+nr.20-oct+pag+1.JPG" width="221" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdkYfXnf4nWKMw9jZOCZ5nOqeBkqL0_KpnVdtbNxmYWq7MDyMfyoH9v8fslkRCb7bCqSUOpjGvtgaQb3_kg8GOrF9j6f0rJy45iM2uQ4msIRur8w7uF8hJroa9mnoOrOuiJqyieYVO2_E/s1600/PM+nr.20-oct+pag++2.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdkYfXnf4nWKMw9jZOCZ5nOqeBkqL0_KpnVdtbNxmYWq7MDyMfyoH9v8fslkRCb7bCqSUOpjGvtgaQb3_kg8GOrF9j6f0rJy45iM2uQ4msIRur8w7uF8hJroa9mnoOrOuiJqyieYVO2_E/s320/PM+nr.20-oct+pag++2.JPG" width="219" /></a></div>
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-28291616887144530412015-11-21T19:00:00.001+02:002015-11-21T19:00:35.995+02:00Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina - Despre patima iubirii de averi - Pr. Ilie Cleopa<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/styles/media-articol-colorbox/public/articol/2012/11/1220353725_f.jpg?itok=8EJ7ZVYE" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/styles/media-articol-colorbox/public/articol/2012/11/1220353725_f.jpg?itok=8EJ7ZVYE" height="160" width="200" /></a></div>
<span style="background-color: white; color: #222222; line-height: 1.6; text-align: justify;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><i>“Bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea” (Psalm 61, 10)</i></span></span><br />
<div class="body field" style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 16px; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: 16px; margin: 3rem 0px 0px; orphans: auto; padding: 0px; text-align: justify; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: 1; word-spacing: 0px;">
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="line-height: 1.6;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iubiți credincioși,</span></span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="line-height: 1.6;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">În multe locuri ale Sfintei și dumnezeieștii Scripturi, găsim învățături în care se arată cât de greu și amăgitor este păcatul iubirii de avuții și ce osândă primesc cei ce își pun nădejdea în avuții și nu fac milostenie din averile lor, spre a câștiga în felul acesta mila lui Dumnezeu, după cuvântul Sfintei Evanghelii, care zice: “Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7); și iarăși: “Fericit bărbatul care se îndură și dă” (Psalm 111, 5).</span></span><br />
<a name='more'></a></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Una din învățăturile Sfintei Scripturi care arată la câtă orbire și nebunie ajunge omul care are inima sa lipită de avuții, este și pilda Evangheliei citită astăzi, care începe cu aceste cuvinte: “Unui om bogat i-a rodit din belșug țarina”... (Luca 12, 16). dar pentru care pricină a rânduit Dumnezeu să rodească țarina acestui om bogat? Dumnezeu, fiind Preabun, preadrept și îndurat, nu pedepsește pe om pentru orice păcat în veacul de acum, căci așteaptă îndreptarea lui și voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină (I Timotei 2, 4; Tit 2, 11). El nu vrea moartea păcătosului (Iezechil 18, 22-32), “ci plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți și răsare soarele Său peste cei buni și peste cei răi” (Matei 5, 45). El ca un Preabun a binevoit ca și țarina acestui bogat să rodească cu îmbelșugare, ca văzând mulțimea roadelor sale să-și aducă aminte de cei săraci și necăjiți și de bunavoia sa să împartă milă la cei ce nu au, ca să câștige și el milă de la Dumnezeu în ziua cea mare și înfricoșată a Judecății celei de apoi.</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dar bogatul, în loc de milostenie cugeta în sine, zicând: "Ce voi face că nu am unde aduna roadele mele?" Iată în ce grijă aruncă averea pe omul robit de ea. Cel sărac și necăjit văzându-se strâmtorat de lipsă, zice și el: "Ce voi face că nu am cele de trebuință pentru mine, pentru soție și pentru copiii mei? Nu am hrană, nu am bani, nu știu ce să fac din cauza sărăciei mele".</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dar câtă deosebire este între sărac și acest bogat care zice: "Ce voi face că nu am unde să adun roadele mele?" Vedeți, fraților, nedumerirea nedreaptă și grija nebună?</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dacă în mintea acestui bogat ar fi fost dreapta socoteală și în inima lui frica lui Dumnezeu și milostenia, el îndată ar fi zis în sine: "Slavă Preabunului Dumnezeu că și anul acesta a rodit țarina mea, ca să am de unde da și altora care sunt săraci și necăjiți și nu au cu ce trăi!"</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dar mintea acestui bogat nebun și cu inima împietrită nu a cugetat că bogăția nu este a lui, ci a lui Dumnezeu (Agheu 2, 9; II Paralipomena 25, 9) și că Dumnezeu o dă cui voiește (Facere 24, 35). Grija cea mare a bogatului una era: că nu are unde să-și pună roadele sale (Luca 12, 17). Și îndată a hotărât: “Aceasta voi face: voi strica hambarele mele și mai mari le voi zidi și voi strânge acolo toate roadele mele” (Luca 12, 18).</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iată, în ce chip și-a dezlegat nedumerirea și grija. Să strice hambarele și să facă altele mai mari și acolo să adune roadele țarinei și toate bunătățile sale.</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">O, nebunie a omului. O, inimă nesățioasă de a aduna averi peste averi. Zic doctorii că cel bolnav de hidropică cu cât bea apă cu atât mai tare însetează.</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Așa și inima bogatului iubitor de avere, cu cât adună mai mult, cu atât poftește să aibă mai multă avere. Și precum iadul nu se satură să primească suflete și focul lemne, așa fără de saț este inima bogatului nemilostiv.</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Inima bogatului nemilostiv și iubitor de avere este foarte departe de dragostea față de Dumnezeu și de aproapele. Acest om pururea uită de Dumnezeu, de moarte, de chinurile iadului și de judecata cea dreaptă și preaânfricoșată a lui Dumnezeu care va arunca în osândă veșnică pe cei nemilostivi.</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Să audă cei nemilostivi cuvintele apostolului care zice: "Veniți acum voi bogaților, plângeți și vă tânguiți de necazurile care vor veni asupra voastră. Bogăția voastră a putrezit și hainele voastre le-au mâncat moliile. Aurul și argintul vostru a ruginit și rugina lor va fi mărturie asupra voastră și vă va mânca trupurile ca focul. Ați strâns comori pentru zilele cele de apoi! Plata lucrătorilor care au secerat țarinele voastre, pe care voi” le-ați oprit strigă la cer și strigările secerătorilor au intrat în urechile Domnului Savaot... (Iacob 5, 1-7).</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dar să revin la cuvântul Sfintei Evanghelii. Bogatul, după ce a cugetat în inima sa să-și mărească hambarele, a zis: “Și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pe mulți ani. Odihnește-te, mănâncă, bea și te veselește.” Iată, fraților, ce răsare în inima bogatului nemilostiv. Nu gândește că va muri și toate câte a adunat vor rămâne, nu gândește că este trecător și străin pe acest pământ. Nu gândește că este dator, din toate câte i-a dat Dumnezeu, să dea milostenie la cei lipsiți și săraci, ci cugeta să bea și să se veselească din cele ce a adunat în cât mai mulți ani. O, bogatule fără de minte! De unde știi că tu vei trăi mulți ani? Cine ți-a spus că vei trăi până mâine dimineață? Cine te-a făcut pe tine stăpân pe viața ta? N-ai auzit pe Duhul Sfânt, zicând: “Omul deșertăciunii s-a asemănat, zilele lui ca umbra trec” (Psalm 143, 4).</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dar ce a urmat asupra acestui bogat pironit cu mintea și inima la avuțiile sale? Dumnezeu i-a zis: “Nebunule, în această noapte sufletul tău vor să-l ceară de la tine. Dar cele ce ai adunat, ale cui vor fi?” Iată ce spune Dumnezeu bogatului nemilostiv, că: “în această noapte sufletul tău îl vor cere de la tine”. În care noapte? În aceea în care în mintea și inima omului lacom și nesățios după averi nu era nici o lumină a harului lui Dumnezeu, ci un mare întuneric al păcatelor lui. Marele Apostol Pavel ne îndeamnă: “Să lepădăm lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu hainele luminii” (Romani 13, 12). În alt loc ne spune: “Nu fiți părtași la faptele cele fără de roade ale întunericului, ci mai vârtos să le mustrați” (Efeseni 5, 11). Aceste lucruri ale întunericului erau ca o noapte a păcatului în mintea și inima bogatului robit de avuții, precum noaptea iubirii de argint, care a întunecat mintea lui Iuda Iscarioteanul; noaptea iubirii de dezmierdări, care a întunecat mintea și inima lui Baltazar (Daniel 5, 24); noaptea nemilostivirii acelui bogat, care în flacăra iadului fiind, cerea de la Avraam un deget înmuiat în apă.</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem !important; font-weight: normal; line-height: 1.6 !important; margin: 0px; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iubiți credincioși,</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Tot păcatul pe care îl facem este un întuneric și o noapte mare, care ne desparte de lumina harului divin. Dumnezeu este lumină și locuiește în lumina cea neapropiată (I Timotei 6, 16). Sfântul Apostol Pavel ne poruncește, zicând: “Ca fii ai lumini să umblați” (Efeseni 5, 8). Dacă vom fi pururea veghetori cu mintea și ne vom sili după a noastră putere la toată fapta bună, atunci ne vom afla ca fii ai luminii înaintea lui Dumnezeu nerobiți cu mintea și cu inima de patimi și de averi.</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Marele Apostol și Evanghelist Ioan ne învață că: “Cel ce urăște pe fratele său este în întuneric și umblă în întuneric și nu știe încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui” (I Ioan 2, 11). Această noapte a păcatului a întunecat mintea și inima bogatului despre care ne vorbește Mântuitorul în Sfânta Evanghelie de azi. Să ne păzim, frații mei, cu mare frică de Dumnezeu, să nu cădem în întunericul păcatelor. Iar dacă din neatenția noastră, pe neobservate am alunecat în noaptea păcatelor, să alergăm cu mare sârguință la spovedanie și la pocăință cu multe lacrimi, spre a dobândi lumina harului lui Dumnezeu pe care am luat-o la dumnezeiescul Botez, când ne-am făcut fii ai lui Dumnezeu (Tit 3, 2-5).</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Să nu zăbovim în noaptea păcatelor și în robia grijilor pământești ca nu cumva să ni se zică și nouă că “în această noapte vor să ceară de la noi sufletele noastre” (Luca 12, 20). Ați auzit că Domnul i-a zis nebun acestui bogat nemilostiv, care era în adâncul nopții păcatului din cauza iubirii lui de averi și de dezmierdări. Cu adevărat, nu există mai mare nebunie în această viață decât a pune nădejde în averile noastre, a ne face împietriți și nemilostivi cu inima și a ne lega cu sufletul de averi, de dezmierdări, de beții și de toate plăcerile veacului de acum care sunt deșertăciune și moarte.</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Să auzim și pe Solomon care adeverește acest lucru, zicând: “Mărit-am lucrurile mele; ziditu-mi-am case; ziditu-mi-am vii; făcutu-mi-am grădini și livezi și am sădit întru ele tot felul de pomi roditori; făcutu-mi-am lacuri de ape ca să ud dintr-ânsele dumbrava de lemne odrăslitoare. Avut-am slugi și slujnice și robi, am avut și cirezi și turme multe de oi, am avut mai mult decât toți cei ce au fost mai înainte de mine în Ierusalim. Adunatu-mi-am argint și aur și avuțiile împăraților și ale țărilor... și tot ce au poftit ochii mei n-am depărtat de la dânșii și nu mi-am oprit inima de la nici o desfătare” (Ecclesiastul 2, 4-10). Și care a fost rezultatul acestei bogății și desfătări? Iată care: “Mi-am urât viața, că vicleană este asupra mea fapta cea făcută sub soare. Că toate sunt deșărtăciune și vânare de vânt” (Ecclesiastul 2, 17). Așa ar trebui să cugete toți cei bogați și plini de avuții, care-și cheltuiesc averile lor în petreceri, în beții, în dezmierdările trupului și în desfătările cele viclene ale veacului de acum, care duc pe om la pierderea sufletului său.</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem !important; font-weight: normal; line-height: 1.6 !important; margin: 0px; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iubiți credincioși,</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Câtă dreptate are cel ce a zis: "Toate sunt mai neputincioase decât umbra. Toate nu sunt decât visurile mai înșelătoare, pe care într-o clipeală moartea le apucă". Și iarăși: "Când dobândim lumea, în groapă ne sălășluim", zice Sfântul Ioan Damaschin, în slujba înmormântării. La fel încheie și Domnul în Evanghelia de astăzi: “Așa este cel ce își strânge lui comori, iar nu întru Dumnezeu se îmbogățește” (Luca 12, 21).</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Așadar, tot cel ce adună averi și se leagă cu mintea și cu inima a de banii săi, de averile sale și de dezmierdările trupului său, acela nu în Dumnezeu se îmbogățește, ci în prăpastia iubirii de bani și a iubirii de averi se aruncă pe sine, spre a lui veșnică pierzare. Cel ce adună bani peste bani și averi, iar la milostenie nu se gândește, unul ca acela din zi în zi își mărește povara sufletului său, își mărește prăpastia căderii sale în muncile iadului, căci cu cât adună mai multă avere, cu atât se face mai departe de Dumnezeu și mai adânc se scufundă în grijile sale cele viclene ale veacului de acum.</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Să știm și aceasta că nu toată bogăția este spre osândă. Că cel ce adună cu dreptate bani și averi, dar nu-și lipește inima de nimic, ci, dimpotrivă, ajută pe cei săraci și face multe milostenii, unul ca acela se mântuiește mai ușor decât cel sărac care cârtește și se lipește cu mintea și inima de puținele sale agoniseli. Aceasta ne-o dovedesc numeroase exemple de bogați evlavioși, dregători de țări și chiar sfinți care aveau avuții, precum dreptul Iov, dar fiind foarte credincioși și milostivi, pe mulți săraci îi scăpau de la moarte, zideau biserici și mânăstiri, case de oaspeți, spitale. Astfel, pentru milostenia și iubirea lor de Dumnezeu și de oameni, se mântuiau înaintea multora. Deci nu averea pierde sufletul omului că toate sunt create bune de Dumnezeu, ci întrebuințarea ei rea și robirea inimii și a minții noastre de cele materiale și de plăceri.</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Nimeni dintre noi nu se poate considera astăzi bogat și stăpân pe averi. Toți sunt aproape la fel în cele din afară, dar destul de diferiți în cele dinlăuntru. Adică în tăria credinței, în viața curată, în râvna pentru rugăciune, în post, în smerenie și în iubirea aproapelui. Înaintașii și părinții noștri de demult aveau averi puține și copii mulți dar aveau și credință multă. Ei făceau toate cu rugăciune și mulțumire, ca înaintea lui Dumnezeu, care vede și știe inimile noastre. Ei își împărțeau puținele averi în trei părți. Cea mai mare parte o foloseau pentru casă, pentru familie. A doua parte o dădeau danie bisericilor care se zideau din nou și pe la mânăstiri ca să fie pomeniți toată viața. Iar a treia parte din avere o dădeau milostenie la cei săraci și suferinzi ca să se roage pentru ei.</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Așa să facem și noi, frații mei. Din puținul cât îl avem să folosim cea mai mare parte pentru întreținerea familiei, a copiilor, a vieții pământești. O altă mică parte să dăm pe la bisericile care se repară și se înnoiesc, căci miluim casa Domnului în care se face zilnic Sfânta Liturghie și ne ajută la mântuire. A treia parte, fie și cât de puțin, să o dăm la săraci, la cei bolnavi și pentru pomenirea morților, că pe ei nu are cine să-i mai ajute, și vom avea mare plată. Aveți grijă să nu cheltuiți banii din puțina avere, pe haine scumpe, pe lux, pe mâncăruri alese, pe distracții rele și beții, că prin aceasta ne adunăm osândă sigură.</span></div>
<div style="box-sizing: border-box; font-family: inherit; font-size: 1rem; font-weight: normal; line-height: 1.6; margin: 0px 0px 1.25rem; padding: 0px; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne izbăvească de patima iubirii de argint și de tot păcatul, ca să ne îmbogățim în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia I se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.</span></div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-35521825792971894282015-11-21T18:57:00.000+02:002015-11-21T18:57:16.598+02:00Pr. Conf. Dr. Vasile Vlad - Despre postul Craciunului<iframe width="420" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/RkSbRd3E8QM" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-49321944916982258982015-11-21T01:30:00.000+02:002015-11-21T18:52:10.690+02:00Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului - Sfântul Serafim Sobolev (1)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://encrypted-tbn2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSJUQ72BDR7zzqQ2g2ir-fQKAunnRBtW0M5ZWm2C3_tN1bwcSh6jQ" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://encrypted-tbn2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSJUQ72BDR7zzqQ2g2ir-fQKAunnRBtW0M5ZWm2C3_tN1bwcSh6jQ" width="131" /></a></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Smerenia Preacuratei Fecioare Maria a stat la baza întregii lucrări Dumnezeieşti.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Fără smerenie, virtuţile nu au valoare mântuitoare. În condacul praznicului de azi al Intrării în templu a Preacuratei Fecioare Maria, găsim aceste cuvinte: „Preacurat templu al Mântuitorului, cămara cea de mult preţ şi Fecioara...astăzi este adusă în casa Domnului, împreună aducând harul Duhului lui Dumnezeu...”.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Este mântuitor pentru noi să ştim, iubiţilor întru Hristos fii, ce Har este acesta, care a fost adus în biserica Vechiului Testament împreună cu Preacurata Fecioară Maria.</span></div>
<a name='more'></a><br />
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Acest Har se manifestă în multe feluri. Mai întâi acesta este lucrarea Sfântului Duh, care l-a luminat pe marele preot, proorocul Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. Sub lucrarea Sfântului Duh, el a săvârşit un lucru nemaiauzit şi neobişnuit.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Legea lui Moise nu permitea preoţilor să intre în Sfânta Sfintelor Templului. În Sfânta Sfintelor putea intra doar marele preot şi numai o dată în an, la sărbătoarea Curăţirii. Dar pe Preacurata Fecioară Maria marele preot, insuflat de Sfântul Duh, a dus-o în Sfânta Sfintelor.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Apoi, prin acest Har trebuie să înţelegem apariţia zilnică în faţa Fecioarei Maria a îngerilor. După cum mărturiseşte tradiţia bisericască, ei îi luminau mintea cu cunoştinţele despre tainele lucrării dumnezeieşti în lucrarea mântuirii noastre şi îi umpleau inima de o bucurie dumnezeiască, nepământeană.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iar unul din îngeri aducea în fiecare zi copilei alese de Dumnezeu hrană cerească, cu care Ea s-a hrănit în tot timpul petrecerii sale în Templu.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Mai departe, prin acest Har se înţelege lucrarea nemijlocită a Sfântului Duh asupra Fecioarei Maria, înzestrând-o încă din anii copilăriei cu darul citirii Sfintei Scripturi, înţelegerii ei corecte şi râvna în rugăciune.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Tradiţia bisericească ne spune că Ea petrecea cel mai mult timp în rugăciune înflăcărată, se ruga chiar noaptea, iar în restul zilei, în încăperea alăturată Sfintei Sfintelor, se ocupa cu lucrul de mână.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Prin acest Har trebuie să mai înţelegem şi un dar nemaiauzit al fecioriei şi al nevinovăţiei Fecioarei Maria. Când a împlinit doisprezece ani, Ea a spus marelui preot şi preoţilor Templului că nu se va căsători niciodată, căci a promis lui Dumnezeu să rămână pururea fecioară. Această promisiune a copilei binecuvântate i-a mirat foarte mult, căci în Vechiul Testament fecioarele nu făceau asemenea făgăduinţe, iar fecioare asemenea monahiilor Noului Testament nu existau deloc.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">După rugăciunile stăruitoare ale marelui preot şi ale preoţilor, Domnul le-a descoperit prin minune că Fecioara Maria, pentru a-i fi păzită fecioria, trebuie logodită cu dreptul bătrân Iosif, ceea ce s-a şi făcut.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dar Fecioara Maria nu numai ea singură a împlinit această făgăduinţă făcută lui Dumnezeu. Ea a servit ca exemplu pentru alte fecioare, să petreacă în viaţă monahală feciorelnică.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iată de ce la priveghere, în timpul stihirilor, Biserica ne-a atras atenţia asupra cuvintelor prooroceşti ale dumnezeiescului psalmist: „Aduce-se-vor împăratului fecioare în urma Ei” (Psalmi 44,16).</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iar în vedenia unei monahii binecredincioase, Maica Domnului a binevoit să se numească prima monahie.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">În sfârşit, prin acest Har urmează să înţelegem darul haric al minunatei smerenii a Preacuratei Fecioare Maria.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Când avea doisprezece ani, în timpul şederii în templu, în Sfânta sfintelor, Ea citea cartea proorocului Isaia. În inima Ei i-au răsunat deosebit cuvintele marelui prooroc: „Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu” (Isaia 7, 14; Matei 1, 23).</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Citind aceste cuvinte, Fecioara Maria s-a umilit şi şi-a dorit să fie ultima slujitoare a Acelei Fecioare din care se va naşte pe pământ Însuşi Dumnezeu. Cum şi-a dorit acest lucru, înaintea Ei a apărut îngerul şi i-a zis: „Tu eşti acea Fecioară din Care se va naşte Dumnezeu” şi că despre aceasta ea va primi peste doi ani o bunăvestire îngerească deosebită, lucru care s-a împlinit într-adevăr.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Din Evanghelie cunoaştem că în timpul Bunei Vestiri făcută de Arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria, Ea a arătat aceeaşi smerenie minunată, deoarece, ca răspuns la această bună vestire despre această întâmplare nemaiauzită şi suprafirească - naşterea din Ea, prin umbrirea Sfântului Duh, a Fiului lui Dumnezeu - Ea i-a spus Arhanghelului: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38).</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Această smerenie a Preacuratei Fecioare Maria a şi fost cauza principală a întrupării Cuvântului lui Dumnezeu din Ea. Că este aşa, ne-a mărturisit Ea însăşi, prin cuvintele de Dumnezeu insuflate, ce le-a spus când s-a întâlnit cu dreapta Elisabeta: „Că a căutat spre smerenia roabei Sale” (Luca 1,48).</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iată, deci, cum trebuie să înţelegem Harul, care a intrat în biserica Vechiului Testament împreună cu Fecioara Maria, marele rod al acestui Har, întruparea din Preacurata Fecioară Maria a lui Dumnezeu însuşi, Mântuitorul nostru.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">De altfel, nu doar un sigur rod se trage din smerenia Fecioarei Maria. Din întrupare s-a tras marea lucrare a răscumpărării noastre din păcat, blestem şi moarte, prin moartea de pe Cruce a lui Hristos. în puterea acestei răscumpărări, începând cu apostolii, ni se dă în dar, prin Tainele Bisericii, Harul interior renăscător al Sfântului Duh.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iar acest Har ne dă dreptul să primim cea mai mare Taină a sfintei Euharistii, prin care ne facem trup din trupul şi os din osul lui Hristos şi ne unim cu El în modul cel mai strâns şi apropiat, pentru veşnica fericire a Raiului.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Atunci ce concluzie mântuitoare trebuie să tragem din toate cele spuse despre Har şi roadele lui? Biserica Dumnezeiască a Vechiului Testament a dat neamului omenesc pe Maica Domnului. În aceasta constă marea lui însemnătate educativă şi mântuitoare pentru noi.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dar, cum a murit pe Cruce Mântuitorul nostru, catapeteasma bisericii s-a rupt în două de sus până jos. Explicând acest eveniment uimitor, Sântul Ioan Gură de Aur spune că în momentul în care a avut loc moartea Domnului, atunci Harul s-a depărtat definitiv de biserica Vehiului Testament şi a trecut asupra apostolilor, iar apoi şi în Biserica dumnezeiască a Noului Testament, şi a început să lucreze aici în multe chipuri prin manifestările sale minunate.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">De aceea în Biserica lui Dumnezeu a Noului Testament se observă Harul manifestării şi prezenţei îngerilor lui Dumnezeu, care nevăzut ne îndeamnă spre rugăciune, ne abat de la orice rău, aprind în inimile noastre dragostea către Dumnezeu şi semeni, ne luminează mintea cu lumina adevăratei cunoaşteri de Dumnezeu, ne predispun către o bună viaţă creştinească.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Nu în zadar la Dumneazeiasca Liturghie în timpul Vohodului mic preotul spune în taină aceste cuvinte: „Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru,... fă împreună cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilor îngeri, care slujesc împreună cu noi şi împreună slăvesc bunătatea Ta”. Iar în timpul Liturghiei Darurilor mai înaite sfinţite, în locul heruvicului, se cântă cântarea bisericească ce începe cu aceste cuvinte: „Acum puterile cereşti împreună cu noi, nevăzut slujesc...”.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iată de ce Sfântul Serafim de Sarov nu o dată vedea îngeri în timpul Liturghiei, care slujeau împreună cu clerul şi umpleau biserica cu minunata şi neasemuita lor cântare.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">La fel precum în biserica Testamentului Vechi, în biserica Noului Testament în mod deosebit şi minunat este prezent însuşi Domnul, cu deosebirea că aici se săvârşeşte înfricoşătoarea Jertfă Euharistică. Acest privilegiu măreţ nu exista în biserica Testamentului Vechi. La fel, cel din urmă nu transmitea credincioşilor Harul interior renăscător.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">El ne este dăruit doar în Biserica Testamentului Nou, pentru împlinirea tuturor poruncilor dumnezeieşti şi pentru unirea cu Dumnezeu.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">De aceea să privim biserica lui Dumnezeu ca cel mai preţios loc de pe pământ. Ea este pentru noi Cerul pământesc şi Raiul pământesc cu toată fericirea împărăţiei cereşti a lui Hristos.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dar în acelaşi timp să năzuim, iubiţii mei, la Harul lui în multe chipuri lucrător. Mai ales să tindem către binecuvântatul dar al smereniei, după modelul smereniei Preacuratei Fecioare Maria.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Ea a stat la baza întrupării Mântuitorului, a întregii lucrări Dumnezeieşti a lui Hristos şi a întregii noastre vieţi creştineşti. Precum Eva, dorind să aibă cunoaştere, asemenea lui Dumnezeu însuşi, a căzut în mândrie, iar această mândrie - temelia şi cauza tuturor păcatelor, patimilor şi necazurilor - a lăsat-o moştenire neamului omenesc, aşa Preacurata Fecioară Maria a lăsat omenirii smerenia Sa, drept temelia şi cauza curătiei, sfinţeniei şi fericirii noastre.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Este clar că smerenia nu este doar una dintre virtuţi, ci este însăşi concepţia creştină despre lume, începutul vieţii creştineşti a Noului Testament şi chiar această viaţă.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iată de ce marele învăţător al Bisericii, Sfântul Macarie Egipteanul, spune în minunatele sale lucrări că smerenia este semnul creştinătăţii, sau, ceea ce este acelaşi lucru, criteriul prin care se poate determina dacă suntem creştini sau păgâni; este condiţia existenţei în noi sau nu a Harului; suntem cu Dumnezeu sau fără Dumnezeu; suntem fericiţi sau nefericiţi.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Precum însuşirea definitorie a oamenilor trupeşti şi pătimaşi este mândria, aşa însuşirea definitorie şi esenţială a oamenilor duhovniceşti şi sfinţi este smerenia. Şi cu cât mai adâncă era smerenia lor cu atât mai multe daruri le trimitea Dumnezeu. înălţimea înzestrării lor duhovniceşti se măsura cu adâncimea smereniei lor.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Nu rareori, Sfântul Serafim de Sarov săruta mâinile mirenilor, se închina lor până la pământ, îi numea „bucuria” şi „comoara” lui. Iar pe sine nu se numea altfel decât „sărmanul” şi „păcătosul” Serafim.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Pentru această smerenie Domnul l-a dăruit cu un asemenea mare Har, că el, asemenea Mântuitorului, tămăduia bolnavii cu un singur cuvânt. Datorită acestei smerenii, în timpul sfintei liturghii L-a văzut în biserică pe Iisus Hristos în toată slava; de douăsprezece ori a văzut-o pe Preasfânta Maică a Domnului, o dată, aproape de moartea sa, a văzut-o pe Născătoarea de Dumnezeu în toată slava Ei cerească şi în sfârşit, ca şi Apostolul Pavel, a fost răpit încă în viaţa sa pământească până la al treilea cer şi a simţit fericirea Raiului.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Domnul, nu în zadar, atât de mult înrădăcina smerenia în inimile ascultătorilor Săi. „Când vei fi chemat la cineva la nuntă, - spunea El,- nu te aşeza în locul cel dintâi..., ci, când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc (Luca 14, 8 - 10), căci vor fi cei de pe urmă întâi (Matei 20,16). Şi care este mai mare între voi va fi slujitorul vostru” (Matei 23, 11).</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iar El însuşi prin exemplul Său îi îndemna pe oameni să tindă spre smerenie. „Fiul Omului, - a spus El, - n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El (altora) şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20,28; Marcu 10, 14). </span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">La Cina cea de Taină, Mântuitorul a spălat picioarele ucenicilor Săi. Nu se poate povesti ce smerenie nespusă a arătat El în timpul Patimilor, când a fost răstignit pe Cruce, cum spune Sfântul Apostol Pavel: „S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte şi încă moarte pe Cruce” (Filipeni 2,8). </span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">De aceea, amintindu-ne importanţa mântuitoare a smereniei, să-L rugăm pe Domnul şi pe Preacurata lui Maică, Feciara Maria, ca Harul în multe chipuri lucrător al Sfântului Duh să se odihnească peste noi, dar mai ales darul smereniei.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dacă vom avea smerenie, toate virtuţile creştineşti ni se vor adăuga, căci temelia lor este smerenia. Atunci prima şi întâia virtute şi anume credinţa noastră, fără de care nimeni nu este bineplăcut la Dumnezeu, va fi mare şi de minuni făcătoare.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Aşa mărturiseşte Evanghelia, când sutasul păgân L-a rugat pe Iisus Hristos să-i vindece slujitorul bolnav. Domnul i-a spus: „Venind îl voi vindeca”. Dar sutasul, răspunzând, I-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul si se va vindeca sluga mea... Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni în Israel, n-am găsit atâta credinţă... Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela” (Matei 8, 5-13).</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">La fel s-a întâmplat şi când Domnul nostru a vindecat fiica îndrăcită a femeii cananience păgâne. Aceasta îl ruga insistent pe Domnul să-i vindece fiica. Dar Domnul I-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor... Da, Doamne, - a subliniat cananeanca, - dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Şi i-a spus atunci Domnul: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela” (Matei 15, 22 - 28).</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iată ce înseamnă credinţa când există şi smerenie. Dar nu numai pentru credinţă, ci şi pentru orice altă virtute smerenia are o astfel de importanţă mântuitoare. Precum sarea păstrează bucatele de stricăciune, cum spune Sfântul Ioan Scărarul, aşa este smerenia pentru fiecare virtute.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Fără smerenie toate virtuţile nu au nici o importanţă mântuitoare. Dar cum poate fi altfel, când chiar însuşi Harul, cel mai important mijloc pentru mântuirea noastră, ni se dă în dar de la Dumnezeu doar pentru smerenie.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">De aceea, dacă vom avea smerenie, atunci Harul, primit de la Dumnezeu, va străluci în noi. El ne va uni pe veci cu Hristos, mai ales prin Sfănta Împărtăşanie şi pentru împlinirea tuturor poruncilor Dumnezeieşti, ne va face fiii Lui adevăraţi.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iar de vom fi copiii Domnului nostru, ne vom face după cuvintele Apostolului Pavel şi moştenitorii tuturor bogăţiilor dumnezeieşti, bucuriei Lui dumnezeieşti şi tuturor bunătăţilor Lui nespuse şi aici şi în viaţa viitoare, în împărăţia lui Hristos cea Cerească, de care să ne învrednicească Domnul, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Preacuratei Fecioare Maria. Amin.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<i><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"> </span><span style="font-family: Times, 'Times New Roman', serif; line-height: 1.6;">(ţinut în biserica rusă „Sfântul Nicolae” din Sofia, la 21 noiemhrie/4 decembrie 1946)</span></i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-90051411624293053312015-11-21T01:00:00.000+02:002015-11-21T18:50:08.624+02:00Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului - Sfântul Serafim Sobolev (2)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/707/70606_intrarea-maicii-domnului-biserica.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/707/70606_intrarea-maicii-domnului-biserica.jpg" height="160" width="200" /></a></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Maica Domnului este răbdătoare, smerită şi necârtitoare la necazuri.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Preacurata Maică a Domnului este proslăvită de Biserica pământească şi cea cerească ca fiind mai slăvită decât Serafimii şi mai cinstită decât Heruvimii. Ea este astfel cinstită, fiindcă a primit de la Dumnezeu un mare şi neasemuit Har, mai mare decât toate făpturile raţionale, de a fi Maică a însuşi Dumnezeului nostru, al doilea Ipostas al Dumnezeirii.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dar iată asupra cărui lucru aş fi vrut să vă atrag atenţia în acest moment, iubiţilor întru Hristos fiii mei. Cuvântul lui Dumnezeu şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii mărturisesc că nu degeaba Preacurata Fecioara Maria a primit de la Dumnezeu acest Har, ci pentru marile Sale nevoinţe duhovniceşti.</span></div>
<a name='more'></a><br />
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Prima dintre acestea a fost intrarea Ei în Biserică, fiind o Copilă de trei ani, sărbătoare pe care o prăznuieşte astăzi Sfânta Biserică.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Cândva, de Hristos s-a apropiat un tânăr şi L-a întrebat: „Bunule învăţător, ce bine să fac ca să am viaţa veşnică?”. Iisus a răspuns: „Iar de vrei să intri în viaţa, păzeşte poruncile...”. Zise Lui tânărul: „Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?” Iisus i-a zis: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor... după aceea, vino şi urmează-mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul, a plecat întristat, căci avea multe avuţii” (Matei 19,16-17; 20-22).</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Pe această cale a desăvârşirii au plecat ucenicii lui Hristos. Pentru El, ei s-au lepădat la lume şi s-au predat întru totul Domnului, pentru ca să-i aparţină Unuia Lui şi numai pentru El să trăiască pe pământ.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dar ei au făcut aceasta fiind la o vârstă matură. Fecioara Maria însă s-a lepădat de lume şi de toate bucuriile ei la vârsta de trei ani. Această nevoinţă a Ei nu a fost nimic altceva decât o închinoviere, lucru uimitor nu numai pentru oameni, dar şi pentru îngeri, lucru atât de neobişnuit pentru femeile Vechiului Testament.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iată de ce, ca răspuns la reflecţiile marelui pustnic de la Lavra Pecerskaia din Kiev, cunoscut în întreaga Rusie, ieroschimonahul Partenie şi care se întreba cine a fost prima monahie, i s-a arătat Preacurata Maică a lui Dumnezeu şi i-a spus: „Eu am fost prima monahie”.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Precum mărturisesc Cuvântul Domnului şi tradiţia bisericească, Preacuratei Fecioarei Maria îi era proprie şi o altă mare nevoinţă şi anume răbdarea creştinească a necazurilor. Cât de multe s-au adunat în viaţa Ei şi cât de devreme au început! Încă nu se născuse Domnul, iar inima Preacuratei Fecioare Maria era zdrobită de o mare durere.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Când L-a zămislit de la Sfântul Duh pe Mântuitorul nostru, dreptul Iosif a început să se gândească că Fecioara Maria este însărcinată datorită unirii cu unul dintre oameni şi ca să nu-i pricinuiască vreun rău, a vrut tainic s-o îndepărteze din casa lui.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Greu îi era Preacuratei Fecioare Maria să-şi demonstreze nevinovăţia şi curăţia Sa îngerească şi dumnezeiască. Fără îndoială, Ea suferea mult din cauza bănuielii logodnicului său. A fost nevoie de un amestec dumnezeiesc deosebit, care să o elibereze pe Preacurata Fecioară de o asemenea povară dureroasă.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a spus: „Iosife,fiu al lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui pe poporul Său de păcatele lor” (Matei 1, 20-21).</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dar, de cum S-a născut Domnul, Preacurata Fecioara Maria a trebuit să suporte o nouă şi grea durere. Irod a trimis la Betleem ucigaşi, ca să-L piardă pe Hristos Cel născut. Fecioara Maria cu Pruncul dumnezeiesc şi dreptul Iosif au fost nevoiţi să fugă în Egipt.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Cum mărturiseşte tradiţia bisericească, în timpul acestei fugi, Sfânta Familie a fost atacată de tâlhari, fiind ameninţată cu pieirea.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Plină de durere a fost viaţa Preacuratei Fecioare Maria şi în perioada de creştere a lui Hristos, căci Ea era nevoită să se gospodărească singură şi chiar să câştige pâinea cea de toate zilele pentru sine şi pentru Pruncul său dumnezeiesc. Tradiţia bisericească spune că ea ţesea frumos în fir de aur cu lână şi cosea odăjdii bisericeşti.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">La răstignirea lui Hristos, ostaşii nu I-au rupt cămaşa; atât de minunat era ţesută de preacuratele mâini ale Fecioarei Maria.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dar cele mai grele necazuri au fost atunci când Domnul a început propovăduirea Cuvântului şi când cărturarii şi fariseii - nu o dată-, au încercat, în marea lor răutate, să-L omoare.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Această durere a Maicii Domnului a ajuns la limită pe Golgota, la picioarele Crucii Domnului, când s-a împlinit întru totul proorocirea dreptului Simeon: „Şi prin sufletul Tău va trece sabie” (Luca 2,35).</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Lucru de uimire este că şi după Adormire, moştenind fericirea şi slava neasemuită în Ceruri, Preacurata Maică a Domnului nu se poate elibera de durere. Ea este îndurerată pentru noi, pentru păcatele noastre şi iată de ce Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, a văzut-o în biserica din Vlaherne, din Constantinopol, vărsând lacrimi şi acoperindu-i pe credincioşi cu Omoforul său.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dar mai mult decât orice nevoinţă care i-a dat Preacuratei Fecioare Maria darul de a fi Maică a însuşi Dumnezeului nostru, a fost minunata Ei smerenie. Ea însăşi a mărturisit aceasta prin cuvintele Sale la întâlnirea cu dreapta Elisabeta: „Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca 1,48).</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">În virtutea acestei smerenii, cum arată tradiţia bisericească, Ea i-a rugat pe apostoli să nu o laude şi să vorbească cât mai puţin despre Ea. Tocmai de aceea se vorbeşte atât de puţin despre Maica Domnului în Evanghelii.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Această smerenie minunată Preacurata Fecioară Maria o are şi astăzi, cu toate că Ea este mai presus de toţi îngerii.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">În viaţa Sfântului Grigorie Taumaturgul, Episcopul Neocezareei, se povesteşte despre arătarea Ei împreună cu Sfântul Ioan Teologul, acestui mare plăcut al lui Dumnezeu. Ca răspuns la rugăciunea lui stăruitoare să-L înveţe adevărurile dreptei credinţe, datorită smereniei Sale, nu a făcut aceasta Ea însăşi, ci i-a propus marelui Apostol Ioan Teologul să-l înveţe pe Sfântul Grigorie adevărurile credinţei ortodoxe.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iar Sfântul Ioan Teologul i-a transmis lui aceste învăţături, care, la sfârşitul vedeniei, au fost scrise cuvânt cu cuvânt de Sfântul Grigorie şi această învăţătură este cunoscută de Biserică, sub denumirea de Crezul lui Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareii.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">După acest Crez au crescut în dreaptă credinţă Sfinţii Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi mulţi alţi sfinţi Părinţi ai Bisericii noastre.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Ne întrebăm: Ce concluzie mântuitoare urmează din cele spuse mai sus, iubiţilor întru Hristos fiii mei?</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Preacurata Fecioara Maria s-a învrednicit prin Har de a fi Maica Domnului, datorită marilor Sale nevoinţe duhovniceşti. O să atingem, oare şi noi, într-o măsură sau alta, asemenea nevoinţe, ca să ne facem vrednici de acest Har renăscător şi mântuitor, care ne face pe noi fiii adevăraţi ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai fericirii veşnice a Raiului?</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">De aceea, asemănându-ne Preacuratei Fecioare Maria, să ne lepădăm şi noi de lumea aceasta şi de toate bucuriile ei înşelătoare, cel puţin atât, încât inima noastră să se îndrepte mai întâi spre cer, spre împărăţia cerească, purtătoare a fericirii nepieritoare şi veşnice.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Fie ca în viaţa noastră să ne conducem după cuvintele lui Hristos: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui” (Matei 6, 33), precum şi cuvintele apostolului Pavel: „Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde Se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu. Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ” (Coloseni 3, 1-2).</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Noi trebuie, după sfatul marelui Stareţ, părintele Ambrozie de la Optina, să vieţuim aşa precum se învârte o roată. În toată rotirea ei, toate părţile ce o compun se îndreaptă numai în sus; numai cu un singur punct şi doar pentru o clipă, se atinge de pământ.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Asemenea Preacuratei Fecioarei Maria, să răbdăm creştineşte şi fără cârtire Crucea necazurilor noastre, amintindu-ne întotdeauna cuvintele lui Hristos: „Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19).</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Să conştientizăm întotdeauna că necazurile sunt trimise de Dumnezeu nu pentru pieirea noastră, ci pentru curăţirea noastră de păcate, de toate patimile noastre, pentru fericita şi veşnica unire în Har cu Hristos, în care şi constă toată mântuirea noastră.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Şi, în sfârşit, să ne asemănăm Preacuratei împărătese, spre dobândirea smereniei creştineşti. Aceasta este cea mai importantă virtute, datorită căreia Preacuratei Fecioare Maria i s-a dat darul întrupării din Ea a lui Dumnezeu Cuvântul.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Este virtutea prin care Domnul a săvârşit mântuirea noastră, pentru care şi Apostolul Pavel a spus: „S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând... S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte şi încă moarte pe Cruce. Pentru aceea şi Dumnezeu L-a preaînălţat... Ca întru numele lui Iisus, tot genunchiul să se plece; al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl” (Filipeni 2, 7-11).</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Smerenia este cel mai important mijloc cu ajutorul căruia şi noi putem lucra mântuirea noastră. Iată de ce în cuvântul lui Domnuzeu se spune: „Dumnezeu celor mândri le stă împotriva, iar celor smeriţi le dă har” (Iacov 4, 6; vezi şi Proverbe 3,34; I Petru 5,5).</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Cât de importantă este smerenia în lucrarea mântuirii noastre mărturisesc Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care spun că fără smerenie nici o virtute nu are pentru noi putere mântuitoare.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Numai prin smerenie sunt posibile bunăstarea şi fericirea pământească. „Dacă noi - ne învaţă marele părinte, Sfântul Marcu Ascetul - am stărui în smerita cugetare, nu ar fi nevoie să fim pedepsiţi, deoarece toate relele şi necazurile ni se întâmplă pentru înălţarea noastră”.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Cu atât mai mult, fără smerenie niciodată nu vom atinge patria cerească, adevărata fericire, la care ne şi cheamă Domnul prin smerenie, atunci când spune: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, căci sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11,28-29).</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dar ce este odihna despre care vorbeşte aici Domnul? Aceasta este lumea lui Hristos, străină de orice patimă, de orice păcat, este neîntinarea şi sfinţenia Lui dumnezeiască. Este acea odihnă pe care o cere cu atâta stăruinţă Sfânta Biserică tuturor celor adormiţi în dreapta credinţă şi care nu este nimic altceva decât fericirea împărăţiei Cereşti a lui Hristos.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Să ne ajute Preacurata Fecioară Maria să urmăm conştiincios nevoinţele Ei duhovniceşti, pentru împlinirea tuturor poruncilor dumnezeieşti, mai ales smerenia Ei, pentru a fi vrednici de Harul renăscător şi mântuitor trimis de la Dumnezeu, ca încă din această viaţă pământească să putem, cel puţin în parte, să gustăm din fericirea împărăţiei cereşti a lui Hristos.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iar pentru rugăciunile atotputernice ale Fecioarei Maria să ne învrednicească pe noi Domnul, ca după moartea noastră, să dobândim în toată plinătatea viaţa veşnică şi fericită. Amin.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; font-size: 16px; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><i> <span style="line-height: 1.6;">(ţinut în biserica rusă „Sfântul Nicolae” din Sofia, la 21 noiembrie/4 decembrie 1947)</span></i></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-8323911911048995602015-11-21T00:30:00.000+02:002015-11-21T18:50:21.426+02:00Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului - Sfântul Serafim Sobolev (3)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.pravmir.ru/wp-content/uploads/2006/12/vvedenie_2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.pravmir.ru/wp-content/uploads/2006/12/vvedenie_2.jpg" height="200" width="150" /></a></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Despre marea îndrăzneală în rugăciune a Maicii Domnului şi mărturia înaltei sale slave cereşti.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">În condacul acestui mare praznic de astăzi, al Intrării în Biserică a Preacuratei Fecioare Maria, Sfânta noastră Biserică o numeşte pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu sfinţită vistierie a Slavei lui Dumnezeu.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Sfânta Biserică o numeşte astfel pe Maica lui Dumnezeu, pentru a ne arăta întreaga măreţie a slavei Ei cereşti, exprimată prin îndrăzneala Sa plină de Har, cu care Dumnezeu a dăruit-o într-o măsură mult mai mare decât a făcut-o cu toţi îngerii şi sfinţii.</span></div>
<a name='more'></a><br />
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Pentru a avea o imagine despre acest mare Har al Maicii Domnului, trebuie să ne aducem aminte întotdeauna cuvintele pe care le-a rostit părintele Ioan din Kronstadt despre Ea. În una din predicile sale, el spunea că, dacă s-ar uni îndrăzneala în rugăciunile înălţate de toţi îngerii şi sfinţii pentru noi păcătoşii, spre tronul dumnezeiesc, luate împreună, n-ar întrece îndrăzneala pe care o are Una Singură, Preacurata Născătoare de Dumnezeu.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Îngerii şi sfinţii sunt o reflectare a slavei dumnezeieşti pe care aceştia o manifestă într-o măsură sau alta şi numai Maicii Domnului Singure îi este caracteristică toată slava dumnezeiască.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Nu degeaba Sfânta Biserică o numeşte pe Ea împărăteasa Cerului. Ea salvează de la pieire oameni care au pierdut orice speranţă de îndreptare, orice nădejde de mântuire. Iată de ce Ea este denumită de Biserică Nădejdea celor fără de nădejde. Ea îi face curaţi şi sfinţi pe cei desfrânaţi, cuprinşi cu totul de patimile trupeşti, căzuţi în întregime sub puterea diavolului.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Ea poate salva chiar şi pe cei care s-au lepădat de credinţa în Hristos, care au lăsat pe Dumnezeu, Biserica Lui cea Sfântă, toate Tainele acesteia şi se află cu totul cuprinşi în braţele diavoleşti.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Puterea dumnezeiască a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu se manifestă, nu doar în cutezanţa fără asemănare a rugăciunilor Ei, dar şi în revărsarea necontenită şi nesecată asupra noastră a înaltei Ei milostiviri, nedespărţită de această cutezanţă.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Ne putem da seama cât de mari sunt aceste rugăciuni, dacă facem următoarea comparaţie: îndurările care izvorăsc de la sfinţi, ca urmare a rugăciunilor noastre, pot fi asemănate curgerilor unui râu, iar îndurările ce se revarsă asupra noastră de la Maica Domnului trebuie asemănate cu mările şi oceanele.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Şi care dintre noi nu a simţit apărara ei, ca urmare a rugăciunilor neîngrădite către Ea? Această apărare este cunoscută de credincioşi din toate veacurile, de când există Biserica Ortodoxă.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Această apărare a Preacuratei Maicii Domnului această minunată acoperire maternă, va sta deasupra noastră totdeauna, până la sfârşitul veacului, legământ lăsat de Ea apostolilor, după Preaslăvita sa Adormire.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">De unde izvorăsc înalta cutezanţă a rugăciunilor Maicii Domnului şi înaltele Ei milostiviri pentru noi? Se înţelege - din dragostea Ei de mamă pentru noi. Din viaţa Sfântului Andrei, cel nebun pentru Hristos, se vede că Maica Domnului nu se află întotdeauna acolo, în ceruri, ci părăseşte fericirea înaltelor locaşuri şi se pogoară pe pământ, să ne mângâie în necazurile noastre.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Ea este aici, în mijlocul marilor suferinţe. Ea este acolo unde curg lacrimi fierbinţi din cauza necazurilor. Ea este acolo unde Ei i se aduc calde rugăciuni în grele suferinţe şi situaţii fără ieşire. Ea este acolo unde oamenii se află chiar pe marginea prăpastiei primejdioase.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Se pune întrebarea: ce concluzie mântuitoare trebuie să tragem din toate aceasta? Dacă această cutezanţă a rugăciunilor Maicii Domnului este neegalată în ceea ce priveşte puterea ei; dacă atât de bogat este izvorul milostivirii Ei pentru noi; dacă atât de necuprinsă este iubirea Ei de mamă pentru noi, păcătoşii suferinzii şi necăjiţii, atunci să alergăm întotdeauna la Ea, prin rugăciunile noastre.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Sfinţii Părinţi ai Bisericii mărturisesc că asupra noastră mereu se oştesc şi ne atacă neîntrerupt legiuni întregi de diavoli, având ca scop să ne piardă. Ei realizează acest scop insuflându-ne gânduri pătimaşe, stârnind în noi porniri rele şi înclinând voinţa noastră spre tot răul, spre fapte imorale, păgubitoare atât pentru noi, cât şi pentru cei apropiaţi nouă.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Dar diavolii, vinovaţi pentru toate necazurile noastre, de nimeni nu se tem atât de mult ca de Preacurata Fecioara Maria, pricinuitoarea întrupării Mântuitorului, Adevăratului Dumnezeu. Chiar şi pronunţarea numelui Ei este ucigătoare pentru demoni şi îi sileşte să fugă de la noi.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Este clar ce trebuie să facem în scopul mântuirii noastre. Trebuie să alergăm întotdeauna la Ea, în rugăciunile noastre, la Atotputernica noastră Apărătoare. Fie ca numele Ei să rămână mereu pe buzele noastre, cel puţin în această scurtă rugăciune: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Să îndrăgim şi acele rugăciuni cu care Sfânta Biserică se adresează zilnic Maicii Domnului: „Nu avem alt ajutor, nu avem altă nădejde, fără numai pe Tine, Preacurată Fecioară;</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;">Tu ne ajută nouă, că spre Tine nădăjduim şi cu Tine ne lăudăm, ca să nu ne ruşinăm, că suntem robii Tăi. Nici odinioară nu vom tăcea, noi nevrednicii, a vesti puterile Tale, Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut Tu să Te rogi pentru noi, cine ne-arfi izbăvit dintru atâtea nevoi sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom îndepărta de la Tine, Stăpână, că Tu miluieştipe robii tăi de toate nevoile. Amin.</span></div>
<div style="background-color: white; box-sizing: border-box; color: #222222; line-height: 1.6; margin-bottom: 1.25rem; padding: 0px; text-align: justify; text-rendering: optimizeLegibility;">
<i><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif;"> </span><span style="font-family: "times" , "times new roman" , serif; line-height: 1.6;">(ţinut în biserica rusă „Sfântul Nicolae” din oraşul Sofia, la 21 noiembrie/4 decembrie 1948)</span></i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-43649072660365897512015-10-23T20:59:00.000+03:002015-10-23T20:59:24.835+03:00Vindecarea demonizatului din ţinutul Gherghesenilor – Parintele Teofil Paraian<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.librariasophia.ro/img/pozefmari/teofil_paraian_arhim-credinta_lucratoare_prin_iubire_predici_la_duminicile_de_peste_an.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.librariasophia.ro/img/pozefmari/teofil_paraian_arhim-credinta_lucratoare_prin_iubire_predici_la_duminicile_de_peste_an.jpg" height="200" width="131" /></a></div>
<div style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; margin-bottom: 10px; outline: 0px; padding: 0px 0px 20px; text-align: right; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;">
<em style="border: 0px; outline: 0px; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-wrap: break-word;"><b><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Lc. 8, 26-39</span></b></em></div>
<div style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; margin-bottom: 10px; outline: 0px; padding: 0px 0px 20px; text-align: justify; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;">
<strong style="border: 0px; outline: 0px; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-wrap: break-word;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Războiul nevăzut. Cum să trecem de la răutate la bunătate? </span></strong><strong style="border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; outline: 0px; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-wrap: break-word;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Cauzele şi temeliile păcatului</span></strong></div>
<div style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; margin-bottom: 10px; outline: 0px; padding: 0px 0px 20px; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iubiţi credincioşi,</span></span><span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">În Filocalie, volumul I, Sfântului Marcu Ascetul spune că înaintea oricărui păcat merg trei uriaşi: neştiinţa, uitarea şi nepăsarea. Aceşti 3 uriaşi, fie toţi 3 deodată, fie unul dintre ei, merg înaintea oricărui păcat pe care îl face omul cu deplină ştiinţă şi cu deplină voinţă. Sunt unii dintre oameni care fac păcate pentru că nu ştiu că e păcat lucrul pe care îl fac. Alţii pentru că au ştiut, dar au uitat că ceea ce fac ei nu-i bine. Şi alţii care ştiu ce să facă şi n-au grijă să facă binele, pentru că sunt nepăsători, le este tot una că fac bine sau fac rău. Nu iau aminte la lucrurile cele bune.</span></span></div>
<a name='more'></a><div style="text-align: justify;">
<span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Aceasta înseamnă să stăpânească diavolul peste sufletul omului, să ajungă omul îndrăcit, cum am auzit că s-a citit astăzi din Sfânta Evanghelie, despre un îndrăcit stăpânit de o mulţime de draci, de o mulţime de răutăţi, pentru că puterea diavolului este în răutatea pe care o purtăm noi în suflet – ne stăpâneşte cu răutatea pe care o purtăm în suflet. Fie că răutatea aceasta vine din neştiinţă, fie că vine din uitare, fie că vine din nepăsare, ea are la temelie:</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">– fie iubirea de plăcere, pentru că ne place ceea ce facem, chiar dacă nu-i după voia lui Dumnezeu şi plăcerea ne este mai la îndemână decât gândul la Dumnezeu;</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">– fie iubirea de avere; ca să adunăm mult ne străduim să facem tot ce ne stă în putinţă. Spunea cineva că averea se ţine cu minciună şi cu înşelătorie. Era o mărturisire a unei persoane care a avut avere;</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">– fie iubirea de slavă; ca să aibă omul cinste, caută să facă şi răul şi orice ar face numai să aibă cinste de la oameni. Şi cinstea pe care o caută omul prin înşelăciune, cu minciună şi cu răutate, nu e după voia lui Dumnezeu. Sigur că este şi o cinste bună, cinstea pe care ne-o dă Dumnezeu pentru strădania în bine.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span><span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Nu-i nimeni mai chinuit decât omul rău, omul nemulţumit. Nouă trebuie să ne fie milă de astfel de oameni, să ne pară rău că sunt în răutate, să ne rugăm pentru ei, aşa cum s-au rugat cei din jurul îndrăciţilor, când i-au dus la Domnul Hristos să scoată răutatea din ei.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span><span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Şi ne lasă Dumnezeu să pătimim în propria noastră răutate, ca să simţim ce înseamnă răutatea pentru sufletul nostru, că dacă ne-ar spune cineva poate nu 1-am crede, însă răutatea pe care o purtăm în noi ne arată gustul amar al ei şi ne face să fim nemulţumiţi, neliniştiţi.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span><span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iubiţi credincioşi,</span></span><br />
<span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">A mai spus Domnul Hristos că: „Acest soi de diavoli nu pot fi scoşi decât cu rugăciune şi cu post” (Mt. 17, 21) şi aceasta ne aduce aminte şi de cuvintele: „ Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită “. Domnul Hristos ne-a arătat calea prin care omul poate să scape de sub stăpânirea vrăjmaşului, ca să nu-1 stăpânească sau dacă 1-a stăpânit să nu-1 mai stăpânească, şi anume ne arată calea rugăciunii şi a luării aminte.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span><span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iubiţi credincioşi,</span></span><br />
<span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">„Privegheaţi” înseamnă „fiţi cu luare aminte”, ca omul care-i treaz şi ştie ce se întâmplă în jurul lui. Fiţi şi voi cu luare aminte, să nu vină diavolul să vă spună că binele-i rău şi răul e bine. Foarte mare ajutor, împotriva stăpânirii diavoleşti, a gândurilor celor diavoleşti, avem în smerenie. Dintre faptele cele bune pe care le face omul, parte din ele s-ar zice că s-ar putea să le aibă şi diavolul.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span><span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Se spune în Pateric, că s-a întâlnit odată Cuviosul Macarie cel Mare cu diavolul, care i-a spus: „ Macarie, tu posteşti, eu nu mănânc niciodată, tu priveghezi, eu niciodată nu dorm, dar este una cu care mă biruieşti”. L-a întrebat sfântul: „ Care ? ” Şi i-a răspuns diavolul: „ Smerenia “. Omul smerit n-ajunge niciodată să facă rău, pentru că el se mulţumeşte cu întrebarea şi el nu caută mărirea lui, ci mărirea lui Dumnezeu, şi cine caută mărirea lui Dumnezeu, îl are pe Dumnezeu în ajutor. Se spune că smerenia îi arde pe draci.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span><span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Ce este smerenia ? Este acea stare sufletească pe care având-o cineva, se pleacă cu mintea, nu se ţine că el ştie şi el poate, ci se pleacă cu mintea.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span><span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iubiţi credincioşi,</span></span><br />
<span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">După ce omul, despre care am auzit astăzi în Sfânta Evanghelie, a fost izbăvit de puterea drăcească, a dorit să fie cu Domnul. Dar Domnul i-a spus: „Du-te la casa ta si spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu ” (Lc. 8, 39). Deci, acolo unde-i casa ta, unde-i rostul tău, fii pildă bună, arată-le că eşti în legătură cu Dumnezeu şi atunci Mă urmezi pe Mine.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span><span style="line-height: 19.6000003814697px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Rostul nostru e să-1 mărturisim pe Dumnezeu prin ceea ce vorbim, prin ceea ce facem, prin ceea ce gândim şi să arătăm aceasta. Să se simtă că avem credinţa în Dumnezeu, că avem nădejde şi iubire clocotitoare în sufletul nostru şi că am scos ura din sufletul nostru. Şi atunci, într-adevăr, suntem mântuiţi de puterea cea drăcească. Să avem pildă pe Maica Domnului care a Spus îngerului păzitor: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău “, să ne fie şi nouă exemplu de viaţă. Amin!</span></span></div>
<br />
<div style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; margin-bottom: 10px; outline: 0px; padding: 0px 0px 20px; text-align: justify; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Tot Sfântul Marcu Ascetul spune că, dintre cele opt gânduri ale răutăţii, dintre căpeteniile gândurilor rele şi a patimilor rele, trei sunt mai întărite şi pricină de alte păcate şi patimi, şi anume: iubirea de plăcere, iubirea de avere şi iubirea de slavă (de cinste, de putere). Din acestea îşi au pricina şi celelalte rele pe care le face omul.</span></div>
<div style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; margin-bottom: 10px; outline: 0px; padding: 0px 0px 20px; text-align: justify; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Mai spune Sfântul Marcu Ascetul că pentru a scăpa de răutăţile de tot felul pe care le poate face omul, trebuie să ocolească şi pricina relelor, să ocolească toate împrejurările acelea care îl duc pe om la păcat. Pentru că omul care nu ocoleşte pricinile relelor, acela ajunge cu uşurinţă să facă rele. Mai ştim, tot de la Sfântul Marcu Ascetul, că diavolul nu dispreţuieşte păcatele mici, pentru că altfel nu-1 poate duce pe om să facă păcate mari. Omul care-i nepăsător la greşelile pe care el le socoteşte mici, acela desigur ajunge să facă şi păcate mari. Pentru că se întăreşte în nepăsare.</span></div>
<div style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; margin-bottom: 10px; outline: 0px; padding: 0px 0px 20px; text-align: justify; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">După cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul: „ Omul creşte în ce porneşte “. Dacă faci lucruri rele, faci şi mai uşor lucruri rele, şi dacă faci lucruri bune, faci şi mai uşor lucruri bune. De aceea ne este cunoscut şi cuvântul pe care-1 spun părinţii, că tot ce se naşte începe de la ceva mic şi pe măsură ce-i hrănit creşte, deci şi binele şi răul încep de la ceva, de la un fapt pe care noi îl socotim neînsemnat. De pildă, focul începe de la o scânteie, oricât ar fi de mare focul, nu-i dintr-o dată mare. Un stejar, oricât ar fi de mare, nu-i de la început mare. Te uiţi la el cât este de mare şi te gândeşti de la ce a început – de la o ghindă mică. Tot aşa şi răutăţile omului, încep de la cele mici şi apoi se întăresc şi ajunge de nu le mai poate scoate omul din sufletul său, pentru că îl stăpânesc.</span></div>
<div style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; margin-bottom: 10px; outline: 0px; padding: 0px 0px 20px; text-align: justify; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iată, iubiţi credincioşi, diavolul stăpâneşte pe om prin răutăţile pe care i le aduce în suflet, începuturile sunt întotdeauna mici, neînsemnate, de multe ori nici nu le băgăm în seamă, în parabola cu semănătorul se spune că cei de lângă cale sunt aceia care primesc cuvântul, dar vine diavolul şi ia cuvântul din sufletul lor, ca nu cumva crezând, să se mântuiască. Aceasta este o lucrare a vrăjmaşului, să ne facă să pierdem cuvântul cel bun, cel sfanţ, prin lucrarea sa.</span></div>
<div style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; margin-bottom: 10px; outline: 0px; padding: 0px 0px 20px; text-align: justify; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;">
<strong style="border: 0px; outline: 0px; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-wrap: break-word;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Să ne întărim în bunătate, înlăturând gândul rău cu gândul bun</span></strong></div>
<div style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; margin-bottom: 10px; outline: 0px; padding: 0px 0px 20px; text-align: justify; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Ce este această „mântuire”, iubiţi credincioşi? Este scăpare de ceva rău. De ce fel de rău? De păcat, de răutăţile de tot felul, că păcatele sunt o răutate a sufletului. Omul care are răutate în suflet, acela nu-i mântuit. Mântuit e numai atunci când scapă de răutate. Răutatea în sufletul omului o aduce diavolul. Cu trecerea vremii, omul se întăreşte în răutate şi scapă de răutate numai prin puterea credinţei în Dumnezeu, în măsura în care crede în Dumnezeu şi în măsura în care se întemeiază mai mult pe Dumnezeu decât pe pornirile sale. Când e omul în nepătare, atunci scapă de răutate, pentru că-i e ruşine de răutate şi cui nu-i e ruşine de răutate, nu scapă de răutate şi diavolul îl stăpâneşte.</span></div>
<div style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; margin-bottom: 10px; outline: 0px; padding: 0px 0px 20px; text-align: justify; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Aceasta e învăţătura părinţilor bisericeşti şi a sfintei noastre biserici. Deci, să ne fie ruşine de răutate, de tot ce lucrează diavolul în noi. Am spus că diavolul, de obicei, începe cu ceva subţire. Mai întâi te face să nu fii cu luare aminte, să ţi se pară că nu-i cine ştie ce dacă zici un cuvânt nepotrivit şi după ce 1-ai zis îţi mai aduci alt gând dinainte şi iarăşi te face să fii cu neluare aminte, că nici asta nu-i cine ştie ce şi te întăreşti cu vremea în lucruri potrivnice lui Dumnezeu. Iar dacă eşti cu luare aminte de la început, cu voinţă, poţi să scoţi gândurile cele mici, de nu mai vin lucrurile cele mari şi întărite. Cu un gând bun poţi să înlături din suflet un gând rău şi-i aşa de uşor ca şi când ai stinge o scânteie mică, iar dacă laşi ca scânteia să facă foc mare, apoi cu greu îl mai poţi stinge şi poate că trebuie să vină şi alţii să-ţi ajute ca să poţi stinge focul cel mare.</span></div>
<div style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; margin-bottom: 10px; outline: 0px; padding: 0px 0px 20px; text-align: justify; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Diavolul este înfăţişat în învăţăturile părinţilor ca o furnică leneşă, pentru că întâi vine către sufletul omului ca o furnică, ca ceva neînsemnat, apoi, dacă îl laşi să-şi facă ale lui în suflet, cu vremea se face ca un leu şi nu mai poţi să-1 scoţi din suflet. Deci, diavolul ia cuvântul lui Dumnezeu din sufletul omului, ca nu cumva crezând, omul să se mântuiască, pentru că el ştie că la temelia vieţii duhovniceşti este credinţa în Dumnezeu. Dar cel care are grijă şi credinţă în Dumnezeu, acela merge pe calea mântuirii, scapă de orice fel de răutate, pentru că nu vrea ca în sufletul său să se întemeieze răutatea, ci se întăreşte în bunătate.</span></div>
<div style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; margin-bottom: 10px; outline: 0px; padding: 0px 0px 20px; text-align: justify; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Când a fost dus la Domnul Hristos, un tânăr stăpânit de un duh rău, de către tatăl său, tatăl 1-a rugat pe Domnul Hristos să-1 ajute, iar Domnul Hristos i-a spus: „De poţi crede, toate sunt cu putinţă pentru cel credincios”. Iată că temelia vieţii celei bune este credinţa. Poţi crede, ai pe Dumnezeu în ajutor şi cine are pe Dumnezeu în ajutor, scapă de orice fel de răutate. Cine n-are însă pe Dumnezeu într-ajutor, acela e lăsat de Dumnezeu să se întărească în răutate şi răutatea „pe cel rău îl ucide “, cum zice Psalmistul: „ Pe cel rău, răutatea îl ucide şi-l chinuie “.</span></div>
<div style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; margin-bottom: 10px; outline: 0px; padding: 0px 0px 20px; text-align: justify; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Cuvântul Sfântului Ioan care a scris „Scara”, este că pomenirea de rău e rugină a sufletului şi vierme şi cui înfipt în suflet şi răutate de orice clipă şi păcat neîncetat şi fărădelege neadormită. Gândiţi-vă, iubiţi credincioşi, cuvintele acestea când le auziţi, ţi se pare că n-au puterea care o au de fapt. Au întrebat ucenicii Domnului Hristos „ de ce noi n-am putut să scoatem pe diavolul din demonizat? ” Şi Domnul Hristos le-a spus: „pentru necredinţa voastră ” (Mt. 17,20). Iată, deci, că cine n-are credinţă în Dumnezeu, nu se poate angaja la bine, trăieşte o viaţă cum îi firea lui.</span></div>
<div style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; margin-bottom: 10px; outline: 0px; padding: 0px 0px 20px; text-align: justify; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;">
<strong style="border: 0px; outline: 0px; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-wrap: break-word;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Privegherea şi smerenia – arme împotriva diavolului</span></strong></div>
<div style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; margin-bottom: 10px; outline: 0px; padding: 0px 0px 20px; text-align: justify; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">„Privegheaţi” ce înseamnă? Fiţi cu luare aminte, fiţi ca omul treaz, că dacă nu eşti ca omul treaz, atunci te stăpâneşte. Se spune în Sfânta Evanghelie de la Matei parabola cu sămânţa şi cu neghina, când au mers slujitorii şi au spus că a apărut şi neghină şi au întrebat de unde-i neghina, că ei au semănat sămânţă bună, stăpânul a spus: „ Un om vrăjmaş, pe când noi dormeam, a venit şi a semănat neghină “. Deci diavolul îşi seamănă semănătura când noi dormim, când dormim sufleteşte, când nu suntem cu gândul la Dumnezeu. Ne minte diavolul, iubiţi credincioşi, ne spune că mai avem vreme de pocăinţă, ne minte că adevărurile din Sfânta Scriptură nu-s adevăruri, cum i-a spus şi lui Adam, a minţit de-a lungul veacurilor, ne minte şi pe noi de atâtea ori, pentru că nu credem în puterea lui Dumnezeu, nu credem în adevărul găsit în dumnezeiasca Scriptură şi nu ne este ruşine să facem rău.</span></div>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><strong style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; outline: 0px; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;"></strong></span><br />
<div style="background-color: white; border: 0px; line-height: 19.6000003814697px; margin-bottom: 10px; outline: 0px; padding: 0px 0px 20px; text-align: justify; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-spacing: 1.5px; word-wrap: break-word;">
<em style="border: 0px; outline: 0px; text-rendering: auto !important; vertical-align: baseline; word-wrap: break-word;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Din “Credinţa lucratoare prin iubire – Predici la duminicile de peste an”, Arhim. Teofil Pârâian</span></em></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-88337186974583904922015-10-23T20:58:00.000+03:002015-10-23T20:58:53.154+03:00Vindecarea demonizatului din ţinutul gherghesenilor<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.cuvantul-ortodox.ro/wp-content/uploads/2011/10/vindecarea-demonizatilor-e1319489796646.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.cuvantul-ortodox.ro/wp-content/uploads/2011/10/vindecarea-demonizatilor-e1319489796646.jpg" height="187" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<i><b>Părintele Constantin Galeriu
</b></i></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Să ne împărtăşim mai întâi – ca întotdeauna în dumnezeiasca Liturghie a duminicii – din cuvântul lui Dumnezeu. Precum a zis Domnul: “Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine are viaţa veşnică”, aşa să ne împărtăşim şi astăzi – pentru viaţa de veci, pentru viaţa deplină – din dumnezeiescul cuvânt al Evangheliei:</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Iubiţilor, de atâtea ori am ascultat acest loc al Sfintei Evanghelii. Şi Bunul Dumnezeu ne-a împărtăşit înţelegere, lumină, spre zidirea sufletului fiecăruia dintre noi. Să-L rugăm şi acum că, în lumina Lui, să vedem lumina sfântă din această tragedie a sufletului, a vieţii omeneşti (una dintre cele mai cutremurătoare), anume un om stăpânit de demoni mulţi, de legiune, fapt socotit adeseori de medici (şi de noi ceilalţi, profani) numai o boală mentală.</span></span><br />
<a name='more'></a><span style="background-color: white;"><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;"> Dar orice boală, văzută mai adânc, nu e de la om. Şi, mai adânc, nu e de la Dumnezeu. Ci, hotărât, de la cel rău. Cum a întâmpinat Iisus atunci – cum întâmpina şi astăzi – o asemenea cădere tragică a omului? Dacă noi am gândi şi ne-am cerceta în adânc, am simţi şi am recunoaşte că, într-un anume fel, fiecare este atins, puţin sau mai mult, de lucrarea celui rău, căci păcatul prin cel rău a intrat în lume. Originea răului nu e în om, ci în îngerul căzut. De aceea, cum vom vedea pe parcursul smerit al cuvântului, vom încerca să desluşim ispitele şi păcatele care vin de la noi (dar după cădere, după ispita demonului) şi cele care vin continuu şi în chip nemijlocit de la demon, aşa cum ne învaţă dumnezeieştii Părinţi.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Am ascultat cum Sfântul evanghelist Luca ne descrie: mergând Iisus pe ţărmul celălalt al lacului Ghenizaret (sau Marea Galileii), deci spre răsărit, într-un ţinut care era numit “al gherghesenilor” şi “al gadarenilor”, L-a întâmpinat sărmanul demonizat. Cum îl descrie Sfântul evanghelist Luca – şi ceilalţi evanghelişti (în Evanghelia după Matei e vorba de doi demonizaţi) – cât de înspăimântător era pentru lumea înfricoşată de tot răul! Nu mai punea haina pe el, nu mai locuia în casă, ci prin morminte…</span><span id="more-18526" style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;"></span><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Moartea unde a fost provocată? Cum spune dumnezeiescul Pavel: de aceea a trimis Tatăl pe Fiul Său, să surpe pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavol. Şi sărmanul demonizat îşi căuta, din timpul vieţuirii lui nefericite, locul mormântului. Oamenii încercau să-l ţină undeva, într-o casă, închis, legat; el sfărâma obezile şi alergă în pustie. Şi, văzându-L pe Iisus, a înaintat. Închipuiţi-vă, toată lumea se înspăimântă când îl privea, de departe. Se înţelege că Iisus nu se înspăimântă; se mâhneşte adânc şi îl întâmpină. Şi, uimitor, demonul din el Îi vorbeşte Mântuitorului şi-L recunoaşte de Fiu al lui Dumnezeu.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Va spune mai pe urmă Sfântul Iacov: “şi demonii cred; şi se cutremură” (Iacov 2, 19). Cred, în spaimă însă. Să nu uităm, să luăm aminte – mai ales cei care sunt ispitiţi să nu creadă – căci el, demonul, care crede, îndeamnă pe oameni să nu creadă. Aceasta e una din cele mai grave ispite ale demonului.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Atât de clară, de limpede pare credinţa lui, încât Îi spune Mântuitorului “cu glas mare, căzând înaintea Lui: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui! Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea”.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">“Nu mă chinui!”… Iubiţilor, ce însemna acest chin? Şi ce înseamnă chinul lui Dumnezeu pentru orice suflet, pentru orice om? Aici se desluşeşte una din marile taine ale Dumnezeirii. Cum chinuie Dumnezeu? Ne dă aici un tâlc adânc Sfântul Isaac Şirul, care spune: “Iar eu zic că cei chinuiţi în gheenă vor fi biciuiţi de biciul iubirii. Adică cei ce simt că au greşit faţă de dragoste suferă acolo un chin mai mare decât orice chin. Căci tristeţea întipărită în inima de păcatul faţă de iubire e mai ascuţită decât orice chin din lume. E nebunie să socotească cineva că păcătoşii se lipsesc în gheenă de dragostea lui Dumnezeu. Dragostea este odrasla cunoştinţei adevărului, care, după mărturisirea de obşte, s-a dat tuturor. Dar dragostea lucrează prin puterea ei în două feluri: pe păcătoşi îi chinuieşte, iar pe cei ce au făcut cele cuvenite îi veseleşte. Şi aceasta este, după judecata mea, părerea de rău sau chinul din gheenă. Dragostea îmbata însă sufletele celor de sus cu desfătarea ei”.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">O, Doamne, înţelegem adâncul acestei mărturii! Judecată, osânda lui Dumnezeu, chiar cele şase întrebări ale Judecăţii (pe care le evocam intodeauna la Evanghelia din Duminica Judecăţii: “Am fost flămând, însetat, gol, străin, bolnav, în temniţă… şi nu M-aţi slujit”) tot taină a iubirii sunt. Atunci, care este osânda lui Dumnezeu? Care e pedeapsa lui Dumnezeu? Să nu greşim în veci şi să nu hulim în felul acesta! Judecată, osânda, pedeapsa lui Dumnezeu este iubire. Atunci când auzim că vor merge cei păcătoşi în osânda veşnică, aceasta înseamnă că vor suporta osânda iubirii. Nu este alta. Mulţi au aplicat Dumnezeirii gândurile, păcatele lor, judecându-L pe Dumnezeu, socotind că El este, în vreun fel, chiar autorul morţii. Doamne păzeşte! Dumnezeu n-a făcut moartea, spune Scriptura, şi nu se bucură de osânda şi de moartea celor vii. Căci vii le-a făcut pe toate.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Acesta este unul dintre cele mai adânci adevăruri pe care trebuie să le gândim; şi să ne împărtăşim din el. Pentru că, împărtăşindu-ne din iubire, ne împărtăşim din veşnicia lui Dumnezeu. Acelaşi Părinte, Isaac Şirul, spune: “Cel ce se hrăneşte cu iubirea se hrăneşte cu viaţa veşnică a lui Dumnezeu”. Simţi, în iubire, totdeauna, luminând în tine veşnicia, puterea vieţii de veci. Altfel, cum au spus şi Isaac Sirul şi alţi Părinţi, sărmanul om (şi nefericitul demon) nu pot suporta iubirea. Vai celui care nu poate suporta iubirea, care simte “cărbuni de foc aprinşi în inima lui”, cum spune Isaia proorocul! Sau: “Iadul e durerea celor ce nu pot iubi” (Dostoievski), şi încă: “Iadul este crimă împotriva iubirii” (Eugen Ionescu).</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Atunci, aceasta cerea demonul: “Nu mă chinui!” – Nu mă chinui cu iubirea! Şi, întrebând Iisus: “Care îţi este numele?”, demonul (omul, căci prin gura lui vorbea) a răspuns: “Legiune, că suntem mulţi”. Şi aici, la fel, se dezvăluie o faţa întunecată a tragediei demonizatului; a oricărui demonizat: nu omul a vorbit. A vorbit demonul din el. Şi-L rugau demonii pe Iisus: “De porunceşti cumva să ieşim, nu ne mâna în adânc!”. La Apocalipsă, dumnezeiescul Ioan vorbeşte de “adâncimile satanei” – invenţiile demonice cu care ispiteşte din adânc. Demonii nu doreau să meargă în adânc, într-un anume fel, la obârşia lor, la obârşia răului. Dar era acolo o turmă de porci; şi L-au rugat pe Mântuitorul: “Îngăduieşte-ne să intrăm în turma de porci!”. Nu în adânc să meargă ci – o, nefericiţii! – să-şi ducă mai departe slujba lor de distrugere. Iar, în taina mare a libertăţii şi, într-un fel, a “rugăciunii” lor (dacă o putem numi aşa), le-a îngăduit; revelator, ca să descopere lucrul lor, al demonilor, în lume. Aşa trebuie să înţelegem partea ultimă a acestei pericope (la care ne vom referi în final). Şi intrând în turma de porci, precum am auzit, legiunea de demoni, care pe sărmanul îndrăcit îl chinuia şi-l alerga, acum pe aceste nefericite necuvântătoare le chinuie, le aleargă, făcându-le să se arunce de pe ţărm în lac. Păzitorii se înfricoşează, totdeodată, şi de priveliştea care li se arată, de prezenţa lui Dumnezeu şi a lucrării Lui, dar şi de paguba pentru care socoteau că vor răspunde. Aleargă în cetate, vestesc, gherghesenii vin, află cum a fost vindecat demonizatul (ei îl cunoşteau), şi-l văd deodată la picioarele Mântuitorului, liniştit. Dar, uimitor, de spaimă, de pagubă, Îl roagă pe Iisus să plece de la ei; să-i lase în lumea gândurilor lor. Scăpaseră de demonizat, însă pierduseră turma de porci. Iisus primeşte cuvântul lor. Se retrage. Cel vindecat se apropie şi-L roagă să rămână cu El. Dar Iisus îi spune: “Mergi şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu!”. Iisus se urcă în corabie, cel vindecat, redobândindu-şi chipul, zidit după chipul Celui care îl vindecase acum (al lui Iisus), vesteşte acolo, în cetatea, în casa lui, în tot ţinutul…</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">De ce l-a trimis Iisus? Altădată, când vindeca orbi sau alţi bolnavi, le spunea: “Vedeţi, să nu spuneţi nimănui!”. Tainic. Acum, dimpotrivă, nu-l ia cu Dânsul. Avea ucenici. Îl lăsa acolo să fie apostol, să spună ce-i dăruise lui. Îi redescoperise şi-i redăruise chipul lui, după chip divin. Mântuitorul l-a trimis să vestească, pentru că lumea de acolo, de bună seamă, avea să audă cum turma de porci se prăvălise în adânc, iar privindu-l acum pe cel vindecat, să aibă în faţă taina binelui şi a răului. A răului, care a intrat în lume prin demon şi care îl sluţise, făcând din sărmanul om – o, nefericitul de el! – un vas în care era legiune de demoni; şi a binelui, căci oamenii puteau să vadă cum răul care a pus stăpânire pe om poate fi scos, înlăturat de Dumnezeu, ca omul să-şi redobândească, să-şi redescopere chipul. Mai mult, să vadă că ţinta demonului nu este numai omul, ci întreaga făptura, opera divină. Pentru care pe atâţia dintre noi îi pătrunde cu gândurile lui distrugătoare, ca să facă această operă divină – Creaţia – irespirabilă, să o întineze.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">De aceea cel vindecat trebuia să stea mărturie şi, dacă vreţi, să fie cuvântul – am zice, definitoriu – al binelui şi al răului. Binele e Dumnezeu. Şi trebuie să ştii, suflete, ce înseamnă binele, că orice gând, cuvânt şi lucru al tău să fie închinat zidirii. După aceasta cunoşti că te afli în bine – când prin toate creezi, dai viaţa, salvezi. Iar răul e ceea ce e lipsit de acest rost ziditor, tot ceea ce este deşertăciune şi, mai grav, tot ceea ce distruge.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Aflându-mă la un moment dat în dialog cu o personalitate, un rector al unei universităţi, a venit vorba despre o asemenea tema. Şi am subliniat: “binele creează; răul distruge”. Pe bună dreptate, în dialog a apărut întrebarea: “dar dacă răul distruge, nu trebuie şi noi să-l distrugem?”. Iar eu am răspuns: “tocmai aceasta a făcut Hristos pe Cruce: a răstignit răul; a răstignit păcatul omului”. Şi n-a rămas la actul distrugerii răului. Răul l-a distrus, dar făptura a înălţat-o la Înviere. Căci Hristos, răstignindu-Se şi răstignind în El răul nostru, păcatul nostru, firea umană pe care Şi-a luat-o din sângiurile Fecioarei a dus-o la Înviere. De aceea zic Părinţii: “Iubeşte pe păcătos; urăşte păcatele lui!”.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Iisus a izgonit păcatul, răul din cel demonizat, şi a redescoperit chipul divin din el, chipul originar. În acel demonizat Iisus contempla în adânc chipul zidit de El. Căci aşa a lucrat Dumnezeu dintru început: l-a zidit pe om după chipul şi asemănarea Lui. Mai tâlcuit: l-a zidit pe om – şi aceasta-i definiţia noastră potrivit Scripturii – după chipul lui Dumnezeu şi în perspectiva nesfârşitei asemănări cu El. Şi atunci, Iisus aşa a vindecat: a distrus răul şi l-a salvat pe om. L-a trimis pe om să spună celor din jur, care cugetau înspăimântaţi la pieirea, la pierderea bieţilor porci, că a fost salvat omul; şi să le arate distincţia între bine şi rău.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Aceasta e – atât de limpede – distincţia între bine şi rău; s-o ştim şi s-o mărturisim: atunci cunoşti că te afli în bine şi în adevăr, când orice gând, orice cuvânt, orice lucru al tău e închinat unui sens creator, binefăcător, de viaţă dătător. Tu poţi să creezi şi pentru distrugere. Să reţinem! Sunt încredinţat că aceasta este mărturia adevărului. Ce înseamnă a fi în adevăr? Aceasta înseamnă, repet: că orice gând, orice intenţie a ta, orice cuvânt sau gest al tău, oriunde te afli – cu semenul tău, pe stradă, în piaţă, în şcoala – să fie ziditoare, să creeze. Pentru că suntem creaţi după chipul Creatorului. Şi, dimpotrivă, când gândul, cuvântul, fapta ta sunt distrugătoare de viaţă, nu eşti în bine. Aşadar, să distrugi numai răul!</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Aici două idei ne întâmpină. Erau faţă în faţă Mântuitorul – Fiul lui Dumnezeu făcut om – şi sărmanul demonizat. Cum s-a săvârşit vindecarea lui se înţelege: Mântuitorul a poruncit demonilor să iasă. Şi s-a redescoperit chipul. O, Doamne, de câte ori gândim la chipul nostru originar, să cugetăm ce a însemnat această hotărâre divină: “Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră”. Şi Sfântul Vasile cel Mare se întreabă: “Cui a zis Dumnezeu «Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră»? Cui Altuia, zice el, dacă nu propriului Său Fiu şi Chip?”; Cel care este strălucirea slavei Sale; Cel care a zis: “Eu şi Tatăl Meu una suntem”. Deci suntem făcuţi după chipul Fiului din veci. Şi gândeşte-te – o, creştine! – după chipul Fiului din veci al lui Dumnezeu, în Care iubirea şi lumina părintească s-au revărsat fiinţial şi Duhul Sfânt luminează faţa Lui. Căci “în Duhul Sfânt noi rostim «Domn este Iisus»”. Atunci, tu, omule, aşa ai fost plăsmuit: s-a insuflat în tine suflare de viaţă divină, prin care ţi se dă adevărul divin – şi, de asemenea, putere divină – să birui în tine ispită şi să dobândeşti cunoştinţă – duhul cunoştinţei, al dreptei credinţe, al temerii de a pierde lumina şi iubirea lui Dumnezeu, în sfârşit, toate aceste virtuţi. Zice dumnezeiescul Maxim Mărturisitorul că însuşirile dumnezeieşti – mai ales cele morale – adică spiritualitatea divină, înţelepciunea divină, bunătatea divină, ştiinţa divină, şi celelalte – le-a insuflat Dumnezeu în noi. Adam a primit aceste însuşiri divine, şi prin ele s-a sădit virtutea în noi. Reţineţi şi această idee teologică adâncă a Sfântului Maxim Mărturisitorul, anume că însuşirile Dumnezeirii insuflate în om devin virtuţile omului.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">A fi după chipul divin înseamnă a te împărtăşi din lumină divină, din înţelepciune divină, din înţelegere divină, din sfat dumnezeiesc, din puterea de a birui răul, din cunoştinţă. În toate să vezi legile lui Dumnezeu şi rosturile; în fiecare făptură să vezi semănată, întrupata acolo, o raţiune divină. Tot aşa cum sfinţii mergeau printre flori, le auzeau grăind despre măreţia lui Dumnezeu şi le mângâiau cu toiagul: “Nu strigaţi aşa tare! Nu-L preamăriţi cu atâta zgomot pe Dumnezeu!”. Noi nu auzim glasurile lor, dar sfinţii le aud. Sau alţii care aud glasurile astrelor cereşti, muzica sferelor cereşti… Şi, ca un adânc de taină, Adam dobândise toate acestea – fericitul Adam – fără un “înainte de”, fără ceea ce avem noi – un trecut. Când privim în trecutul nostru, vedem atâta întuneric, atâta umbra… Adam nu avea acest trecut. Căderea s-a produs mai târziu. Abia pe urmă a venit gândirea trecutului.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Rogu-vă să cugetăm numai la aceasta: câtă frumuseţe insufla chipului tău această lumină divină şi iubire divină, bunătate, pace şi înţelegere! E acea frumuseţe netrecătoare, căci dacă frumuseţea trupului trece, această frumuseţe divină, a darurilor dumnezeieşti, a virtuţilor, nu trece. Virtuţile, cum spun dumnezeieştii Părinţi, sunt mai bătrâne decât noi; pentru că sunt însuşiri dumnezeieşti. De aceea noi mărturisim lumina, harul dumnezeiesc necreat şi veşnic. Iar tu, vremelnicule, te împărtăşeşti atunci din veşnicia lui Dumnezeu. Aceasta este frumuseţea sufletească. Să cugetaţi la ea, iubiţilor! Ea te înfrumuseţează la orice vârstă; căci e din veşnicie; ea nu are timp, ea nu are ani. Cu această frumuseţe a fost zidit Adam, şi în adânc se păstrează în tot omul. Demonul a fost cel care îl urâţise.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Cum lucrează demonul în cădere? Îi insuflă omului cele ale lui. Mai întâi uitarea – uiţi de darul lui Dumnezeu; apoi nepăsarea, credinţa strâmbă, blasfemia, iuţimea, mânia, amărăciunea, înfurierea (cu furie năpraznică), ura de oameni, pomenirea răului, vorbirea de rău, osândirea, întristarea (fără temei), frică, laşitatea, ceartă, rivalitatea, pizmuirea, slava deşartă, făţărnicia, minciună, necredinţa, zgârcenia, iubirea de materie, împătimirea, trândăvirea, micimea de suflet, nemulţumirea, cârtirea, înfumurarea, părerea de sine, trufia, îngâmfarea, dorinţa de a plăcea oamenilor, viclenia, neruşinarea, linguşirea, înşelăciunea, ironia (cu gând rău), duplicitatea, învoirea cu păcatele pătimaşe, gândirea deasă la ele, rătăcirea gândurilor, înmulţirea până la obsesie a gândurilor de la cel rău (obsesia că nu mai poţi scăpa; numai Dumnezeu te scapă). Doamne, când ai în faţă aceste două lumi, abia atunci (dobândind şi înţelesul lor) simţi dorul de a te izbăvi. Desluşeşti atunci de unde vin aceste ispite, forme ale căderii, care te urâţesc, te schimonosesc. Dacă atât de frumos arata orice bătrân, străluminat dinlăuntru de virtuţi, în schimb, o, cât te urâţesc patimile! Dacă te-ai putea privi… Oamenii nu doresc să fie frumoşi la chip? Dar frumuseţea chipului doar cu sulemeneli – să mă iertaţi că o spun – nu e frumuseţe. Dacă dorim frumuseţe, să ne împărtăşim din darurile dumnezeieşti ale virtuţilor divine, care refac în noi chipul după care am fost urziţi – al Mântuitorului Hristos. Şi ori de câte ori, prin ispita, cel rău încearcă să ne întoarcă de la harul, de la lumină divină, să chemăm ajutorul lui Dumnezeu; căci, aşa cum spune Apostolul Iacov: “Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este” (Iacov 1, 17).</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Gândind la acest cuvânt, mi-am zis aşa: Doamne, de unde vine ceea ce numim noi progres, suiş continuu? Vine din lumea aceasta? Dacă progresul – reţineţi ideea! – ar fi din lumea aceasta, atunci, în chip firesc, cu fiecare copil al nostru – care e o unicitate şi o noutate – ar trebui să fie un progres; şi, totdeauna, copiii ar trebui să fie superiori părinţilor. Dacă unul e om de geniu, fiul lui ar trebui să fie şi mai genial. Dar, din nefericire, nu-i aşa. Atunci, Doamne, am înţeles cu adevărat că progresul nu este o taină a lumii acesteia. Nu e din lumea aceasta. Evoluţia nu produce un suiş din ea însăşi, aşa cum au încercat să ne amăgească, să ne smintească, să ne înşele cei din veacul trecut. (Am aflat că, în prezent, în America nu se mai predă Evoluţionismul. I-a luminat Bunul Dumnezeu.) Dacă progresul ar fi din lumea aceasta, neîncetat am spori noi de la noi înşine. Or, nu sporim noi; şi e bine. Un american, pe care l-am mai citat – Ian Tattersall –, în lucrarea lui L’émergence de l’homme. Essai sur l’évolution et l’unicité humaine , spune: “Constatăm evoluţia, dar numai retrospectiv. (…) Natura nu poate evolua din ea însăşi; ea e oarbă”. Şi încheie cartea cu următorul cuvânt: “Gândul de perfectibilitate (adică noi singuri de am vrea să ne perfecţionăm), ieri sau azi, nu-i decât o iluzie”. E uimitor! Dacă l-aş întâlni, l-aş îmbrăţişa. Pentru ce? Pentru cinstea, pentru onestitatea lui. Rar s-a scris atât de cinstit de către un om învăţat, care este însuşi directorul Institutului Naţional de Antropologie şi Istorie a Omului din Statele Unite.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Când am săvârşit deunăzi Taina Sfântului Botez, simţeam, credeţi-mă, harul pe care-l primeşte pruncul. Şi acest har de la botez, Doamne, e slavă, chipul Tău, viitorul şi progresul. Nu e cu putinţă, iubiţilor, schimbarea fără har. Oamenii reuşesc să transfigureze într-un fel (sau să întineze) natura; dar ei nu se schimbă. Şi nu se pot schimba decât atunci când Mântuitorul – aşa cum a apărut în faţa demonizatului – se arată în faţa noastră, chemat de noi. Chemăm harul Lui, să se oglindească în noi chipul Lui. Aici e taina progresului lumii. Trebuie s-o ştim şi s-o mărturisim copiilor noştri, elevilor noştri, studenţilor noştri şi tuturor.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Astfel că, deşi demonul Îl mărturisea pe Hristos, blasfemia şi ateismul sunt operele lui. Zic Părinţii: de păcatele de la trup vom răspunde noi (desfrâul, avortul şi celelalte), dar păcatele hulirii lui Dumnezeu, ale despărţirii de Dumnezeu, acelea vin de la demon. Şi adăugă Părinţii alt cuvânt: “Omule, ia aminte! Totdeauna când eşti ispitit de îndoială, de hulă împotriva lui Dumnezeu, e de la demon. De acele păcate nu vei fi tu osândit, pentru că sunt de la demon”. E o mare taină, pe care o descoperă Patriarhul Petru al Alexandriei. El a primit pe un pustnic, care l-a întrebat: “Ce să mă fac, Părinte Patriarh? Gânduri de hulă, de necredinţă mă bântuie”. Atunci patriarhul i-a spus: “Fiule, linişteşte-te. De la demon sunt şi mai ales el va fi judecat pentru aceasta. Ca şi eu eram frământat, şi am mers la Ava Pafnutie …”. Acesta i-a spus patriarhului Petru: “Când m-au prins pe mine chinuitorii, m-au dus să mă muncească pentru mărturisirea lui Hristos. Când mă munceau (era ca o judecată a lui) – cu cârlige de fier strunjeau trupul meu – vicleanul diavol îmi aducea gânduri de hulă spre Dumnezeu, iar eu îi răspundeam cu mâhnire şi tristeţe: O, sărmane duh viclean şi necurat! Eu sufletul meu şi trupul şi toată viaţa mea îmi dau chinurilor şi morţii pentru Dumnezeu, iar tu îmi aduci mie gânduri de hulă? Păi de aş huli eu pe Domnul Dumnezeul meu după vicleanul şi vrăjmăşescul tău sfat, nu mi-aş da trupul şi sângele meu muncilor şi focului pentru Dânsul. Şi hula ta se va întoarce asupra ta” (aşa cum spusese Psalmistul: “Intoarce-se-vă răutatea lui la capul lui”).</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Mulţi creştini au fost chinuiţi în timpurile din urmă, în toate ţările, de cel rău, pentru a-şi lepăda credinţa; e vorba de aceeaşi temă din vremea marilor prigoane. Şi au rezistat, au supravieţuit şi au mărturisit. Bunule Doamne, aşa ne rugăm: să strălucească în noi lumina feţei Tale! Aşa cum Tu, în faţa celui demonizat, ai strălucit asupra lui, demonii au fugit şi chipul celui zidit de Tine, după chipul Tău, l-ai arătat în faţa mulţimilor liniştit, senin, luminos, redobândind dragostea şi lumina cea dintâi. Fă, Doamne, şi în noi să strălucească frumuseţea feţei Tale, lumina Ta, iubirea Ta, bunătatea Ta, pacea Ta, frumuseţea Ta! Fă, Doamne, că ea să strălucească şi pe feţele acestor oameni, ale noastre şi ale tuturor celor care poartă în ei harul Duhului Tău şi sunt temple ale Duhului Sfânt – aşa cum tot Isaac Sirul spune: “Strălucirea Ta, Doamne, din adâncul inimii, este darul, plata pe care ne-o faci”! Iar bucuria divină – aceasta ofrandă negrăită, biruitoare asupra oricărui rău din lume, mărturie a adevărului şi a luminii – să nu ne părăsească niciodată. De la Tine Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, cu Preacurata-Ţi Maică şi cu toţi sfinţii. Amin.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white;"><br style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;" /></span></div>
<div style="text-align: right;">
<i><span style="font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px;">Sursa: </span><a href="http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-23-dupa-rusalii/vindecarea-demonizatului-tinutul-gherghesenilor-97100.html" style="color: #b85b5a; font-family: Times, Verdana, Arial; font-size: 16px; text-decoration: none;" target="_blank">aici</a></i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-73225651780635601802015-10-23T20:57:00.002+03:002015-10-23T20:57:36.907+03:00Despre oamenii demonizaţi<div style="text-align: right;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.ganduridinierusalim.com/wp-content/uploads/2015/03/PARINTELE-ILIE-CLEOPA-590x400.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.ganduridinierusalim.com/wp-content/uploads/2015/03/PARINTELE-ILIE-CLEOPA-590x400.jpg" height="135" width="200" /></a></div>
<i><b>Pr. Ilie Cleopa
</b></i></div>
<span style="background-color: white; text-align: -webkit-right;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></span>
<br />
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<i style="margin: 0px; padding: 0px;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, </span></i><i style="background-color: transparent; font-family: Times, 'Times New Roman', serif; margin: 0px; padding: 0px;">iată a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu</i><span style="background-color: transparent; font-family: Times, 'Times New Roman', serif;"> (Luca 11, 20)</span></div>
<br />
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iubiţi credincioşi,</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dacă vom lua aminte cu dinadinsul la cuvintele Sfintei Evanghelii de astăzi, vom înţelege două lucruri de mare folos. Întîi, cît de mare şi nemărginită este iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi, al doilea, cît de mare şi cumplită este răutatea diavolilor faţă de om şi de celelalte zidiri ale lui Dumnezeu.</span><br />
<a name='more'></a></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, văzînd starea jalnică şi chinuirea amară a omului demonizat din Evanghelie, prin negrăita lui milă şi bunătate faţă de zidirea Sa, a poruncit demonilor să iasă din acel om chinuit de mulţi ani, zidit <i style="margin: 0px; padding: 0px;">după chipul şi asemănarea Sa</i> (Facere 1, 26); iar demonii, văzîndu-se izgoniţi de puterea cea fără de margine a Mîntuitorului, după ce le-a dat voie, au intrat în turma cea mare de porci din apropiere şi <i style="margin: 0px; padding: 0px;">îndată s-au aruncat în mare şi s-au înecat</i> (Luca 8, 33).</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iată cît de mare este oceanul cel fără de margini al dragostei şi al milostivirii lui Dumnezeu faţă de om, că pentru slobozirea unui singur om din legăturile şi chinurile diavolului, a îngăduit să se dea pierzării ca la două mii de porci (Marcu 5, 13). Iar diavolii, avînd învoire de la Hristos şi vrînd să-şi arate răutatea şi puterea lor blestemată, au intrat în turma de porci şi într-o clipă i-au înecat pe toţi în mare. La această Evanghelie Sfîntul Ioan Gură de Aur, arătînd cîtă răutate au demonii asupra oamenilor, zicea: “Dacă asupra porcilor, cu care nu aveau nimic, au arătat diavolii atîta răutate, apoi cu atît mai mult asupra ta, omule, de-a pururea dă război neîmpăcat, luptă neîncetată şi vrajbă fără de moarte. Şi dacă pe porci, cu care nimic nu le era lor de obşte, nici un minut nu i-au suferit, apoi cu atît mai mult ne urăsc pe noi care sîntem vrăjmaşii lor şi doresc să ne piardă şi să ne supună lor. Apoi cîte rele am fi pătimit de la ei, dacă ar fi avut voie de la Dumnezeu asupra noastră. Căci pentru aceasta i-a lăsat Dumnezeu să intre în turma de porci, ca şi în trupul dobitoacelor să cunoaştem răutatea lor. Deci şi acum cînd vei vedea vreun om stăpînit de diavol, închină-te Stăpînului şi cunoaşte răutatea vrăjmaşului. Că iubirea de oameni a lui Dumnezeu îl ţine pe diavol şi nu-i dă voie să-şi arate puterea şi răutatea asupra omului cît ar voi el. Atît îi dă voie să-l muncească pe om cît să-l facă mai înţelept şi să arate răutatea diavolului asupra omului”.</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Apoi zice acelaşi Părinte Ioan Gură de Aur: “Voieşti şi altă pildă despre răutatea diavolilor, cînd Dumnezeu îi dă voie să-şi pună în lucrare puterea sa? Socoteşte cirezile şi turmele lui Iov, cum într-o clipă pe toate le-a mistuit. Apoi socoteşte moartea cea ticăloasă a copiilor lui şi rana ce s-a adus asupra trupului său şi vei vedea cruzimea, asuprirea şi nemilostivirea răutăţii dracilor. Din aceasta vei înţelege minunat, că dacă lumea aceasta toată, ar fi slobozit-o Dumnezeu sub stăpînirea lui, în puţină vreme pe toate le-ar fi tulburat şi asemenea porcilor de care aţi auzit în Sfînta Evanghelie de azi şi cirezilor lui Iov, într-o clipă de vreme am fi pătimit, că nici o milă de noi nu ar fi avut” (<i style="margin: 0px; padding: 0px;">Puţul Sf. Ioan Gură de Aur,</i> Buzău, 1833, p. 108-109).</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Să ascultăm mai departe cuvintele Sfintei Evanghelii care zice: <i style="margin: 0px; padding: 0px;">Iar păstorii, văzînd ceea ce s-a întîmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate şi au ieşit să vadă cele ce se făcuseră şi venind la Iisus, au aflat pe omul din care scosese demonii şezînd lîngă picioarele lui Iisus îmbrăcat şi întreg la minte şi s-au înfricoşat</i> (Luca 8, 34-35).</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dar care era pricina temerii gadarenilor? Oare minunea omului chinuit de diavoli sau înecarea porcilor în mare? Nici una, nici alta, ci pricina temerii şi înspăimîntării lor era călcarea Legii lui Dumnezeu. Căci Legea lui Moise oprea a se mînca carne de porc (Levitic 11, 7), iar ei creşteau porci şi mîncau din cărnurile lor. Deci, pentru călcarea Legii i-a cuprins atîta spaimă, ca nu cumva Dumnezeu, pentru această călcare de lege şi pentru alte răutăţi ale lor să-i pedepsească şi cu alte pedepse mai grele. Deci avînd această frică şi neîndrăznind a zice ceva asupra Domnului pentru paguba porcilor, Îl rugau cu toţii pe Iisus Hristos să se ducă din hotarele lor. Iar preabunul şi blîndul Mîntuitor, văzînd împietrirea şi nemulţumirea lor, nu i-a certat, ci intrînd în corabie S-a întors iarăşi în Galileea (Luca 8, 37). Iar bărbatul din care ieşiseră demonii se ruga să rămînă cu El, iar Mîntuitorul, eliberîndu-l, i-a zis: <i style="margin: 0px; padding: 0px;">Întoarce-te la casa ta şi spune cîte ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi s-a dus omul, propovăduind în toată cetatea, cîte i-a făcut Iisus</i> (Luca 8, 39).</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Vedeţi, fraţii mei, blîndeţea, smerenia şi bunătatea cea negrăită a Domnului? După ce a făcut un bine aşa de mare cu vindecarea acelui om chinuit de diavoli, nu aşteaptă plată de la el spre a rămîne şi a-i sluji Lui. Ci i-a zis: <i style="margin: 0px; padding: 0px;">Întoarce-te la casa ta şi spune cîte ţi-a făcut ţie Dumnezeu</i> (Luca 8, 39). Dacă ar fi zis “întoarce-te la casa ta şi spune cîte ţi-am făcut Eu ţie”, cărturarii, fariseii şi arhiereii cei plini de zavistie care pîndeau învăţătura Lui, ar fi avut motiv să spună că Mîntuitorul face minuni cu scopul de a fi lăudat de oameni. Dar aşa, la toţi le-a închis gura, zicînd: <i style="margin: 0px; padding: 0px;">Întoarce-te la casa ta şi spune cîte ţi-a făcut ţie Dumnezeu.</i></span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Deci se cuvine ca în toate să avem pildă de urmat învăţătura şi viaţa Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, iar faptele noastre cele bune să le facem cu scopul de a plăcea lui Dumnezeu spre slava Lui, cum ne învaţă şi Sfîntul Apostol Pavel (I Corinteni 10, 31).</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iubiţi credincioşi,</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Să ştiţi că sînt trei feluri de oameni demonizaţi: întîi sînt cei ce se chinuiesc cu trupul de duhurile cele rele, cum sînt epilepticii, lunaticii şi cei demonizaţi ca cel din Evanghelia de astăzi. Al doilea sînt toţi ereticii şi învăţătorii mincinoşi şi răi care cu învăţăturile lor greşite schimbă adevărul Sfintei Scripturi şi duc la rătăcire de la dreapta credinţă, pe creştinii nelămuriţi şi neîntemeiaţi în adevăr. Iar al treilea sînt cei stăpîniţi de grele patimi. Despre primul fel de demonizaţi am vorbit pe scurt mai sus, despre al doilea aminteşte marele Apostol Pavel, zicînd: <i style="margin: 0px; padding: 0px;">Duhul vorbeşte lămurit că, în vremile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luînd aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor</i> (I Timotei 4, 1). Dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur, tîlcuind acest text al Apostolului Pavel arată că aceştia sînt toţi începătorii de erezii, care, povăţuiţi fiind de demoni şi mişcaţi de duhurile înşelăciunii vor grăi înşelăciuni către cei binecredincioşi, spre a-i înstrăina de la adevărata Biserică a lui Hristos.</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Deci, luaţi aminte, iubiţi credincioşi şi ţineţi bine minte cele auzite, că toţi cei ce vor să vă dezbine de la dreapta credinţă ortodoxă sînt oamenii demonizaţi şi minţile lor sînt mişcate şi înşelate de duhurile cele viclene ale iadului, mai ales de duhul mîndriei. Pe aceştia Sfînta Scriptură îi numeşte <i style="margin: 0px; padding: 0px;">fii ai diavolului şi vrăjmaşi a toată dreptatea</i> (Fapte 13, 10) şi chiar diavoli ca pe Iuda (Ioan 6, 70). Aşadar, toţi cei ce învaţă erezii şi vor să propovăduiască altă învăţătură afară de cea ortodoxă şi care se împotrivesc învăţăturii adevărate a Bisericii lui Hristos dreptmăritoare, aceştia sînt fiii diavolilor (Fapte 13, 10; I Ioan 3, 8-10). Aceşti învăţători mincinoşi şi înşelători, lucrează pururea sub stăpînirea demonilor (Fapte 10, 38; 26, 18; II Timotei 2, 26). Ei ca învăţători mincinoşi şi vicleni, în toată vremea lucrează sub înrîurirea lui Satan (Iuda 1, 9; 1, 23; II Regi 18, 10; Matei 16, 23; Luca 23, 23; Ioan 6, 70 ş. a.). Şi tot ca ei predicatorii rătăciţi fac voia diavolilor (Ioan 8, 44) şi sînt înşelaţi de ei (III Regi 22, 21-22; II Paralipomena 18, 20-21; Apocalipsa 20, 8). Aceşti propovăduitori ai minciunii sînt demonizaţi şi orbiţi de diavoli (Fapte 13, 10; II Corinteni 4, 4; I Timotei 4, 1).</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Al treilea fel de oameni demonizaţi sînt toţi cei stăpîniţi de patimi grele, ca: necredinţa, uciderea, ura, beţia, iubirea de arginţi, fermecătoria, desfrînarea şi altele care îi stăpînesc de multă vreme. Aceştia sînt numiţi de Sfînta Scriptură fii ai diavolului (Ioan 8, 44; Fapte 13, 10; I Ioan 3, 8-10; Ioan 6, 70). De aceea Sfîntul Vasile îi arată pe toţi cei beţivi a fi mai rău decît cei îndrăciţi, zicînd: “Cel ce se îndrăceşte este vrednic de jale, iar cel ce se îmbată fiind îndrăcit cu patima beţiei, este de rîs şi mai rău decît cel îndrăcit şi nimeni nu-l compătimeşte” (Sf. Vasile cel Mare, <i style="margin: 0px; padding: 0px;">Exaimeron. Cuvînt împotriva celor beţivi</i>. Buc., 1828).</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Tot demonizaţi sînt şi vrăjitorii care amăgesc pe oameni cu puterea duhurilor rele. Vrăjitorii, fermcătorii şi toţi cei care părăsesc pe Dumnezeu şi cer ajutorul diavolilor, sînt ei înşişi demonizaţi şi osîndiţi la veşnicele chinuri ale iadului.</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Iubiţi credincioşi,</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">De la primii oameni pînă la sfîrşitul veacurilor, toţi sîntem într-o neîncetată luptă cu diavolii, cu duhurile răutăţii, care încearcă fără odihnă să ne stăpînească, să ne tragă în adîncul iadului.</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Pe unii oameni îi chinuiesc cu îngăduinţa lui Dumnezeu numai în trup, cum sînt cei demonizaţi şi epileptici. Pe aceştia Biserica Ortodoxă îi vindecă, atît trupeşte cît şi sufleteşte, prin rugăciuni speciale numite exorcisme. Cele mai renumite sînt molitfele Sfîntului Vasile cel Mare, ce se citesc de obicei în biserică, de preoţi evlavioşi, cu mult post, cu multă smerenie şi credinţă.</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Pe lîngă exorcisme, bolnavii de duhuri rele sînt spovediţi, împărtăşiţi şi li se face de mai multe ori şi Sfîntul Maslu. Cu cît se roagă şi postesc mai mult, cu atît se vindecă mai repede.</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Al doilea fel de demonizaţi sînt cei stăpîniţi de duhul mîndriei, adică sectanţii care luptă pe faţă împotriva Bisericii, a Ortodoxiei şi dezbină pe mulţi creştini, răstălmăcind Sfînta Scriptură. Aceştia sînt mult mai greu de vindecat din cauză că sînt stăpîniţi de cei mai răi diavoli, ai mîndriei şi neascultării. Dar dacă îşi recunosc păcatele şi le mărturisesc la preoţi şi se roagă mai mult pot fi eliberaţi de duhul mîndriei şi al neascultării.</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Însă cei mai numeroşi oameni demonizaţi sînt cei stăpîniţi de patimi cumplite, cum sînt beţivii, desfrînaţii, ucigaşii, vrăjitorii, iubitorii de averi şi cei robiţi de ură şi răzbunare. Toţi aceştia pot fi izbăviţi de robia diavolului şi a patimilor care îi ţin legaţi cu lanţul deprinderii, numai dacă vor veni de bunăvoie la biserică, dacă vor să-şi mărturisească păcatele la duhovnici iscusiţi şi dacă îşi fac canonul de pocăinţă dat. Fără acestea, adică fără spovedanie, căinţă şi părăsirea păcatelor care îi robesc, nimeni din aceşti oameni demonizaţi, bolnavi la suflet şi la trup, nu se pot elibera de patimi, de diavoli şi de osînda iadului.</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Grija noastră, fraţii mei, este să facem voia lui Dumnezeu şi să împlinim poruncile Lui, cu toată credinţa şi rîvna. La aceasta ne ajută harul Duhului Sfînt, ne ajută sfinţii îngeri şi toţi sfinţii, în frunte cu Maica Domnului, care se roagă neîncetat pentru noi. Să fugim de păcate ca de moarte, căci prin ele, pierdem harul lui Dumnezeu şi în locul lui intră duhul diavolului.</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Să nu uităm că prin păcate, oamenii sînt loviţi de tot felul de boli, de necazuri şi suferinţe, ajung robi ai cumpliţilor diavoli şi-şi pierd mîntuirea sufletului. Oare cîţi creştini nu sînt astăzi robiţi de beţie şi desfrîu? Cîte mame nu-şi ucid cu voia proprii lor copii? Cîte familii nu se distrug prin divorţ ca urmare a acestor grele păcate?</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Deci, să părăsim păcatele ca să scăpăm de diavoli şi să rămînem cu Hristos. Să ne păzim inima curată de patimi şi mai ales de mîndrie, ca să devenim scaun al Preasfintei Treimi. Să ne păzim trupul curat de beţie şi desfrîu, ca să devină “templul Duhului Sfînt”. Să fugim de diavolul mîndriei, care ucide pe cei mai mulţi oameni, ştiind că <i style="margin: 0px; padding: 0px;">Dumnezeu, celor mîndri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har</i>.</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Să ne ferim de cursele Satanei, de patimile tinereţii, de vrăjitorie, de înjurături şi drăcuit, de beţie şi vorbe deşarte, ştiind că prin acestea ne înstrăinăm de Dumnezeu şi ajungem să păţim ca omul demonizat din Evanghelia de astăzi. Să aveţi grijă mai ales de copiii dumneavoastră, ca nu cumva să cadă în păcate grele şi să ajungă robiţi de diavoli. Spovediţi-vă mai des, rugaţi-vă mereu, nu lipsiţi de la biserică, preţuiţi mai mult postul, iubiţi viaţa curată şi toate “poruncile lui Dumnezeu” şi veţi fi vii.</span></div>
<div align="justify" style="background-color: white; line-height: 17.4px; margin-bottom: 10px; padding: 0px;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Să ne rugăm Mîntuitorului Hristos să alunge patimile şi duhurile rele din noi, să ne ierte păcatele, să ne vindece bolile şi să ne facă locaşuri ale Preasfintei Treimi. Amin.</span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-35445902896496062842015-10-23T20:53:00.002+03:002015-10-23T20:53:28.742+03:00Sufletul unui om face mai mult decât o turma de porci<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://bisericasfintiitreiierarhi.md/wp-content/uploads/2013/07/iisus-hristos.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://bisericasfintiitreiierarhi.md/wp-content/uploads/2013/07/iisus-hristos.jpg" height="200" width="160" /></a></div>
<div style="text-align: right;">
<i><b>de Părintele Nicolae Steinhardt</b></i></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Fie ca a fost vorba de tinutul Gadarenilor ori al Gherghesenilor, de unul ori doi demonizati, textul evanghelic al zilei apare în trei variante(la Matei 8, 28-34; Marcu 5, 1-19; Luca 8, 26-39) evoca, socotesc, cinci idei fundamentale.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Prima: Sufletul unui om face mai mult decât o turma de porci, fie ea de doua mii de capete. De nespus mai mare de valoare este mântuirea unui om decât orice valoare materiala, oricât de însemnata.</div>
<div style="text-align: justify;">
Unii si-au pus întrebarea de ce oare a îngaduit Hristos demonilor sa intre în porci? Oare n-a prevazut ca animalele se vor arunca în apa lacului si vor pieri? N-a fost Domnul lipsit de prevedere si nu S-a aratat nepasator de paguba pricinuita locuitorilor? Raspunsul nu poate fi decât ca Domnul a stiut prea bine ce se va întâmpla. Dinadins a îngaduit pieirea porcilor pentru ca sa se afirme cu strasnicie mai marele pret al unui suflet omenesc decât al unor oricât de numeroase animale.</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A doua: Frica e pricina de alungare a lui Hristos. Când gherghesenii (Luca 8, 37) sunt ‘cuprinsi de frica mare’ ce fac? ‘Îl roaga pe Hristos sa plece de la ei.’ Asadar, efectul dintâi al fricii este alungarea lui Hristos, lepadarea de El. Domnul întotdeauna si-a învatat adeptii si ucenicii sa nu fie fricosi: nu va temeti! le zice, nu fiti fricosi! De ce sunteti fricosi? Nu va înspaimântati! Îndrazneste, fiica, îndrazniti, îndrazniti, Eu am biruit lumea. În Apocalipsa (21, 8), fricosii sunt cei dintâi mentionati printre menitii iezerului de foc si de pucioasa.</div>
<div style="text-align: justify;">
Frica este un pacat iar curajul este o virtute crestineasca. Nici ca se putea sa fie altminteri într-o religie al carei Întemeietor S-a urcat vitejeste pe cruce.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A treia: din textele evanghelice reiese ca demonii Îl cunosc pe Hristos, stiu cum nu se poate mai limpede Cine este: Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt (Matei 8, 29; Marcu 5, 7; Luca 8, 28). Rezulta de aici ca si demonii sunt crestini, de vreme ce-L cunosc pe Hristos si-L recunosc ca pe Fiul si Sfântul lui Dumnezeu? Desigur ca nu, desi s-ar parea ca da. Demonii cunosc (altfel spus: cred) si se tem. Dar cunoasterea si teama nu ajung pentru a conferi calitatea de crestin. Se mai cer neaparat, pentru ca sa se învredniceasca a fi numit cineva crestin, înca doua însusiri: iubirea, ascultarea. Sa-L iubeasca adica pe Hristos si sa-I faca voia, sa-I împlineasca poruncile, sa se straduiasca din rasputeri a le împlini întocmai. Numai cunoasterea, iubirea si ascultarea alcatuiesc, laolalta, dovada crestinatatii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A patra este legata de raspunsul dat de catre demon întrebarii lui Hristos: care-ti este numele?, raspunsul fiind (Marcu 5, 9): ‘Legiune (ori ostire ori leghion) este numele meu caci suntem numerosi.’ (Legiunea, unitate militara romana, cuprindea, dupa cum se stie, cca 5-6000 de oameni).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Rezulta de aici ca daca îngaduim unui singur pacat sa puna stapânire pe sufletul si pe trupul nostru, altfel spus unui singur demon sa patrunda înauntrul fiintei noastre, suntem pierduti. Acel unic se va înmulti, va prolifera (cum se spune în termeni medicali); multime mare de draci va veni asupra-ne buluc, gramada, potop. Pacatele si dracii se înmultesc întocmai ca microbii patogeni care patrund în corpul nostru si ne îmbolnavesc, salasluindu-se într-un teren prielnic.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Înmultirea dracilor si intrarea noastra sub stapânirea lor se mai aseamana si cu înrobirea toxicomanului de catre un halucinogen (stupefiant, drog). Fie ca drogul se numeste hasis, morfina, cocaina ori heroina, rezultatul e acelasi: dependenta toxicomanului de acel drog. Medicii zic dependenta, dar vorbind pe româneste substantivul trebuie talmacit: robie. Vor fi oameni care vor grai: dar daca încerc, de curiozitate, numai o singura pastila, ori îmi torn doar zece picaturi într-un pahar cu apa, ori folosesc o singura doza de substanta injectabila, o singura seringa, ori trag pe nas un pic de praf halucinogen, ce-are sa fie? Nu va fi nimic!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Va fi. Caci de îndata se instaleaza obisnuinta, celulele trupului se îmbiba cu stupefiantul respectiv si, din ce în ce mai frecvent si mai poruncitor, vor cere cantitati din ce în ce mai mari dintr-însul. Ajuns în starea aceea, toxicomanul va recurge la orice mijloc pentru a-si procura substanta stapâna: va fura, va ucide chiar, va savârsi orice faradelege. Iar cura de dezintoxicare este extrem de grea, dureroasa, costisitoare si aleatorie; ea nu da, în general, decât rezultate partiale si vremelnice; curând, toxicomanul va cadea din nou sub imperiul halucinogenului si-si va petrece viata între spitalul de dezintoxicare (nespus mai rau si mai lugubru decât orice închisoare) si scurte perioade de chinuita haladuire în lumea celor sanatosi si neînlantuiti de diavol.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A cincea: pericolul demonismului. Dostoievski în Demonii, Thomas Mann în Doktor Faustus si Heimito von Doderor, într-o carte ce poarta acelasi titlu ca a lui Dostoievski, demonstreaza limpede existenta demonului în a carui existenta cei mai multi oameni ai veacului nostru refuza sa creada si-si scutura umerii: în Dumnezeu, da, cred, dar în draci, în demoni, în Scaraotchi…si surâd semnificativ.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Se înseala si se amagesc. Demonismul, vai, e o realitate. Pe planul vietii publice se manifesta prin doua extreme, doua haruri: sau tirania Puterii, dictatura, opresiunea, totalitarismul sau, dimpotriva, la celalalt capat, prefacerea libertatii în nebunie, desfrâu, dezmat si anarhie. Ambele extreme sunt nefiresti, demonice si primejdioase. Dreapta si izbavitoare este numai calea de mijloc, a dreptei socotinte, a echilibrului. Daca libertatea se preface în anarhie, va fi nevoie ca statul sa intervina pentru a restabili ordinea si o va face potrivit cu mijloacele coercitive de care dispune, ceea ce pentru indivizi va însemna a fi cârmuiti cu biciul si gârbaciul întocmai ca niste animale, ca niste porci ce vor fi devenit de buna voia lor; iar porcii nu cunosc libertatea si nu au nevoie de ea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Se verifica mereu, de-a lungul istoriei, câta dreptate a avut marele jurist francez Maurice Jauriou când a scris: daca este alungata morala, alungata va fi si libertatea. Cuvintele acestea s-ar cuveni sa le fie de învatatura tinerilor care poate ca nu înteleg de ce desfrâul si dezordinea sunt potrivnice libertatii si de ce morala e o conditie esentiala a existentei ei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Porcii! Întreg textul evanghelic de astazi pare a se referi la ei, a se învârti în jurul lor! Si, într-adevar, mai exista un text evanghelic în care e vorba de porci si care reprezinta pentru noi o deosebita valoare practica. În referatul Sfântului Apostol si Evanghelist Matei, la capitolul 7, versetul 6, se afla o fraza bine cunoscuta de toata lumea: ‘Nu dati cele sfinte câinilor, nici nu aruncati margaritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce în picioare si, întorcându-se, sa va sfâsie pe voi.’ Atâta doar ca mai toti oamenii o citeaza trunchiat: nu aruncati margaritarele voastre înaintea porcilor. Dar Hristos nu a grait numai atât, ci a completat: ca nu cumva sa le calce în picioare si, întorcându-se, sa va sfâsie pe voi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Asa, întocmai, fac si oamenii. Caci lumea se împarte în oameni si neoameni. Acestia din urma rasplatesc binele ce li s-a facut atacându-si si sfâsiindu-si binefacatorii. Ni se cere de aceea multa atentie. Bune si frumoase sunt marinimia, dar nu fata de oricine. Nu-i drept si cuminte sa ne lasam înselati, batjocoriti si exploatati de neoameni. Bunatatea si marinimia nu se confunda cu orbirea, prostia si naivitatea. Naivitatea, spunea Leon Daudet, e buna si frumoasa la prunci, la copii, la tineret. Oamenilor maturi si batrânilor le sade bine sa fie inteligenti, întelepti, prudenti, calauziti de ceea ce vechile noastre texte bisericesti numesc atât de pertinent: trezvie. Niciodata bunatatea si marinimia nu trebuie sa se prefaca în acea jalnica si absurda slabiciune care sa îngaduie oamenilor sa calce în picioare cele sfinte si margaritarele.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Concluziile care se pot deduce din textul evanghelic al zilei sunt, cred, în numar de patru. Vedem ca Domnul ne cere:</div>
<div style="text-align: justify;">
1. Sa punem cele sufletesti (spirituale, duhovnicesti) deasupra celor materiale, trupesti. Hristos nu osândeste cele materiale, crestinismul nu-i maniheist, nu considera materia blestemata. Dar se impune, fara doar si poate, o ierarhizare: întâi cele duhovnicesti, apoi cele materiale. Întâi mântuirea demonizatului, apoi grija pentru turma de porci.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
2. Sa-L iubim si sa-L marturisim cu glas tare si înalt, sa nu ne lepadam si sa ne rusinam de El, ca nu cumva si El sa fie silit sa se lepede si rusineze de noi în ziua Judecatii. Credinta launtrica, oricât de sincera si de fierbinte, nu ajunge; trebuie, spre a ne mântui, sa-L marturisim pe Domnul ‘cu gura’ (Rom. 10, 10).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
3. Sa fim si inteligenti (nu prosti, nu orbi, nu naivi) si curajosi (frica fiind nu numai rusinoasa, ci si pacatoasa).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
4. Sa fim constienti de oricând posibila demonizare a sufletului nostru.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dostoievski în Demonii si Fratii Karamazovnu numai prea frumoase romane, dar si adevarate carti de învatatura crestina (pe care eu unul nu ma sfiiesc a le aseza imediat dupa Sfintele Evanghelii si Scrierile Sfintilor Parinti) a descris cu putere si cum nu se poate mai convingator (si în mod profetic) trei tipuri de demonizati: Nikolai Vsevolodovici Stavroghin, Piotr Stepanovici Verhovenski si Ivan Feodorovici Karamazov. Profetice, întru adevar, apar aceste portrete faurite acum mai bine de o suta de ani într-o lume ca aceea a sfârsitului nostru de veac în care terorismul, lagarele si tortura par a prolifera nu mai putin decât demonii si microbii de care s-a facut vorbire mai sus.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Care sunt caracteristicile demonismului? Doua mai ales: sadismul rece si rautatea gratuita. Sadicului nu-i trebuie nici bucate alese, nici bautura, nici bani, nici satisfactii trupesti. Un singur lucru îl poate multumi si bucura: suferinta aproapelui sau, privelistea acestuia chinuindu-se, perpelindu-se, zbatându-se de moarte într-o cât mai lunga agonie. Pacatosul comun macar fura, denunta, ucide, înseala cu oarecare (netrebnica) motivare logica: sa-i fie lui mai bine, sa manânce, sa agoniseasca s.a.m.d. mai mult. Dar sadicul lucreaza dezinteresat, el nu cauta un profit material, singura voluptate pe care o poate gusta e spectacolul suferintei celuilalt, spectacol pe care-l priveste la rece, cu inima înghetata.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La rece si înghetat! Dante în Infernul presupune în iad, dincolo de vipii, flacari, foc, apa clocotinda si smoala fierbinte, un miez care-i un imens bloc de gheata. Acolo, în centrul iadului, salasluiesc în veci de veci Brutus si Cassius, ucigasii lui Cezar (Dante era un ghibelin moderat), precum si Iuda. Sufletul sadicului, al demonizatului este un asemenea bloc de gheata. Rautatea lui este gratuita: nu urmareste o satisfactie personala, ci numai obtinerea spectacolului desfatator între toate: suferinta cât mai completa a semenului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Hristos ne spune în Apocalipsa (3, 20): ‘Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine.’ dar la usa nu sta numai Domnul Hristos; stau si diavolii la pânda, doar-doar sa prinda momentul si sa se furiseze în sufletul nostru prin usa întredeschisa. Daca se întâmpla sa nu pazim usa, sa o lasam întredeschisa, ei dau napristan navala, iar noi trecem sub stapânirea lor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sa fim atenti: sa pazim cu trezvie si prudenta usa sufletului nostru. Sa nu o deschidem decât Domnului, dracilor niciodata si nici macar foarte putin (pret de o pastila, ori seringa, ori de zece picaturi), caci si aceasta le-ar permite sa se strecoare si sa prolifereze. Fereasca-ne Domnul de una ca asta, mai naprasnica nenorocire nu ni se poate întâmpla!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<i>sursa: http://www.parohie.ro</i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-3578221954035167802015-10-23T20:38:00.002+03:002015-10-23T20:41:00.772+03:00Viața duhovnicească – viață bisericească<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: right;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/1183/1443454886_2601_9_1443455271-large.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/1183/1443454886_2601_9_1443455271-large.jpg" height="200" width="142" /></a></div>
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><b>Cuvântul Pr. Conf. Dr. Vasile Vlad, la Adunarea anuală de
la Deva,</b></span></i><br />
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><b> a Asociației Oastea Domnului, din 13 sept. 2015 </b><o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: right;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><b><br /></b></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">În numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">Preacucerniți
Părinți, iubiți frați și surori, <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">Apostolul
Pavel îndeamnă la un moment dat zicând: <i>„Duhul
să nu-L stingeţi. Proorociile să nu le dispreţuiţi. Toate să le încercaţi;
ţineţi ce este bine; Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului. Însuşi Dumnezeul
păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul,
şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus
Hristos. </i>( 1 Tes. 5, 20-23)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">Mi-aș
îngădui să vă împărtășesc câteva gânduri pe marginea acestui îndemn al Sf. Ap.
Pavel: „<i>Duhul să nu-l stingeți!</i>”.</span><br />
<a name='more'></a><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">Sfinții
Părinți tâlcuiesc că Apostolul Pavel vorbeşte despre <i>viața duhovnicească</i> a creștinilor, adică despre acea realitate pe
care Dumnezeu o inițiază și o deşteaptă în noi în chip tainic! Iar atunci când
Apostolul ne porunceşte „<i>Duhul să nu-L
stingeți</i>”, el nu se referă la duh, ca parte constitutivă a făpturii
noastre, ci la prezența <i>Duhului Sfânt</i>
întru noi. În acest sens <i>viața
duhovnicească</i> este consecinţa lucrării dumnezeiești nemijlocite în firea
noastră omenească, este o realitate mai adâncă și altceva decât viaţa
trupească, mai profundă și altceva decât viața psihică! Aș îndrăzni să spun că
este altceva și cu mult mai mult chiar decât viaţa spirituală, dacă prin
aceasta înțelegem doar orizontul cultural-umanist și științific al cunoașterii
umane! <i>Viața duhovnicească</i> este viața
pe care o inițiază prezența și lucrarea reală a Duhului Sfânt în vasele noastre
de lut, în trupurile şi în sufletele noastre. Pe aceasta spune Sfântul Apostol Pavel
să nu o stingem! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">Când începe această
<i>viaţă duhovnicească</i> întru noi? Începe,
după învăţătura Dumnezeieștii Scripturi, pe care ne-o îmbie tâlcuirea Dumnezeieştilor
Părinţi, prin Taina Botezului, prin Taina Mirungerii, prin Taina Împărtășirii
cu Trupul și Sângele lui Dumnezeu făcut Om. Atunci devenim <i>părtași firii dumnezeiești</i>, după expresia Apostolului Petru, atunci
ne împărtășim de o realitate care este mai presus decât toate cele zidite în
cer și pe pământ! Părintele profesor Vasile Mihoc ne spunea dimineață la Sfânta
Liturghie că Dumnezeu ne-a creat pe noi oamenii printr-un act special, printr-o
lucrare aparte şi că ne crează în continuare nu în chip repetitiv! Că nu suntem
produse în serie! Și, totuși, deși suntem chipul lui Dumnezeu în întreaga
noastră constituție trupească și sufletească, <i>viaţa duhovnicească, </i>despre care vorbește Sfântul Pavel, este mai
mult decât chipul dumnezeiesc al omului, este darul pe care omul îl primește
doar prin Întruparea lui Dumnezeu în istorie, este viaţa divino-umană a lui
Hristos Domnul, pe care Duhul lui Dumnezeu o prelungește tainic în trupurile şi
sufletele noastre în și ca Biserică! Ea începe în Taina Botezului (<i>câți în Hristos v-ați botezat în Htristos
v-ați și-mbrăcat</i>), se plinește prin primirea Duhului Sfânt (<i>pecetea Darului Duhului Sfânt </i>– Duhul
Sfânt devine Viața vieții noastre) și crește fără încetare prin permanenta
împărtășire cu Trupul și Sângele Celui Răstignit și Înviat (Care rămâne întru
noi și noi întru El).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">Sfântul
Apostol Pavel îndeamnă imperativ: <i>Duhul
să nu-l stingeți! </i>Cum am putea să stingem viaţa duhovnicească din noi? Cum
aş putea eu, ca om, să mă înstrăinez de ceea ce Dumnezeu deja mi-a dăruit? Scriptura
este foarte darnică în a sublinia aspecte prin care libertatea mea ar putea să
respingă lucrarea lui Dumnezeu dintru mine. Iată câteva: „<i>Fără de Mine nu puteți face nimic!”</i>, zice la un moment dat
Mântuitorul! Adică, situația în care în viața zilnică, fie personală, fie
familială, fie socială, ba chiar în viaţa religioasă, încerc să temeluiesc
totul pe mine, să axez totul pe ceea ce fac eu, să mă așez pe mine și facerile
mele drept temelie a mântuirii mele! În această situație <i>tot ceea ce fac este nimic</i>, tot ceea ce fac înseamnă o stingere a
Duhului întru mine, întrucât <i>viaţa
duhovnicească</i> este consecinţa lucrării Harului întru mine, este ceea ce
lucrează Dumnezeu împreună cu libertatea mea, este ceea ce construiește
Dumnezeu, dar nu fără de mine, întru mine. Orice facere pe care eu ca om o
încerc în existenţa mea pământească fără de Dumnezeu, în autonomie de Dumnezeu,
chiar dacă nu în potrivnicie de Dumnezeu, sfârșește prin a fi nimic. <i>Fără de Mine puteți face nimicuri</i> sau,
altfel zis, toate făptuirile noastre care nu sunt consecințe ale împreunei
lucrări dintre Harul lui Dumnezeu și dintre libertatea noastră sfârșesc prin a
intra în coșul de gunoi al istoriei și al vremii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">Altădată
Mântuitorul spunea apostolilor și celor ce-L ascultau: „<i>Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi
nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea Viaţa întru voi… Trupul Meu este
adevărata mâncare şi Sângele Meu, adevărata băutură”. </i>Dacă încercăm o viață
duhovnicească care să nu fie expresia împărtășirii cu Trupul și Sângele lui
Hristos, vom face, vrând-nevrând, experiența unei vieți de criză, a unei vieți
în umbra morții, pentru că nimic nu ne poate garanta veșnicia vieții decât
Grăuntele sau Sămânța, de care se vorbea puțin mai înainte (un antevorbitor),
care este Hristos și Care se așează drept Viață a vieții mele. În trupul acesta
smerit de lut, în neputinciosul meu suflet se cuprind Trupul și Sângele lui
Dumnezeu Care mă prefac și pe mine în Viața ce nu mai poate fi cuprinsă de
moarte! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">„Cel ce nu mănâncă trupul Meu şi nu bea sângele Meu nu
are Viața întru el.”</span></i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"> Fără de
împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, putem avea viață biologică, viață psihică,
viață socială, viață profesională, dar nu avem Viaţa, adică Viaţa cu majusculă,
Unica, ce poate avea un cuvânt de spus în fața morții, Viața înviată a lui
Hristos Mântuitorul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">Mă opresc aici
cu înșirarea formelor prin care am putea să stingem Duhul întru noi și mă
întreb: oare cum aș putea <i>să cresc</i>
Duhul cel Dumnezeiesc întru mine?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">Am spus mai
de vreme că <i>viaţa duhovnicească</i> este
iniţiată de Dumnezeu, de lucrarea Lui întru noi și că tot Dumnezeu este Cel
care meţine şi creşte această viaţa duhovnicească întru noi. Toate încep cu
renașterea din Sfânta Taină a Botezului. Aici se mai impune o precizare!
Imediat după săvârșirea Botezului are loc o slujbă numită <i>slujba îmbisericirii</i>. Prin ea, neofitul (nou botezatul) este luat
și purtat de preot de la ușa Bisericii, deci dinspre apus (ca loc al
întunericului, al lipsei de lumină, adică de sens existențial), și dus înspre
Răsărit (înspre Altar, ca loc al Întrupării, al prezenței Răsăritului Celui de
sus) și închinat la icoane (la Hristos Cel întrupat) rostindu-se <i>intra-voi în Casa Ta, închina-mă-voi în
Sfântă Biserica Ta, întru frica Ta, pentru vrăjmaș </i>(adică din pricina
lucrării diavolului)<i> îndreptează calea
mea înaintea Ta, Doamne! </i>Începând cu momentul acesta în viața noastră, a
creștinilor ortodocși, totul este și devine <i>bisericesc</i>.
De aici înainte existența fiecăruia dintre noi este o intrare, o mergere către
Casa (Împărăția) lui Dumnezeu. Toate umbletele noastre vor fi înaintea lui
Dumnezu, totul va fi bisericesc. În viața unui creștin ortodox <i>rugăciunea este bisericească</i>, pentru că și
atunci când ne rugăm cu expresiile și cuvintele noastre, toate sunt ale
Bisericii înainte de a fi ale noastre (cum a fost bunăoară rugăciunea fratelui
care a deschis Adunarea Oastei de azi). Rugăciunea noastră cea mai intimă, din
casele noastre, este o prelungire tainică a rugăciunii Bisericii în cămara
inimilor noastre, în taina rugăciunii de acasă. Prin urmare rugăciunea este
bisericească, postul este bisericesc (noi nu postim după capul nostru, ci
postim postul Bisericii), copilăria este bisericească, adolescența este
bisericească, ne căsătorim bisericește, naştem copii și sfințim patul conjugal
bisericește, ne creștem copiii bisericeşte, murim bisericește și ne rugăm unii
pentru alții tot bisericește. Deci <i>viața
duhovnicească,</i> ca Viață a Duhului Sfânt în om, crește în noi în măsura în
care ne lăsăm viața încadrată și integrată în spaţiul Bisericii. Căci Biserica
nu este altceva decât lucrarea Tatălui, lucrarea Fiului, lucrarea Duhului
Sfânt, Prezența mântuitoare şi lucrătoare a Dumnezeiești Treimi în lumea
noastră. Adevărul meu de credință este adevărul Bisericii. Mintea mea trebuie
integrată într-o realitate mai presus decât simpla rațiune omenească, trebuie integrată
Revelației Dumnezeiești, iar Revelația sau adevărul și lucrarea lui Dumnezeu în
lume nu sunt altceva decât Biserica (stâlpul și temelia Adevărului-Hristos)!
Biserica este Hristos rămas cu noi până la sfârșitul veacurilor! Biserica este
prezența simțită și văzută a lucrării Sfintei Treimi în mijlocul nostru. De aceea
am zis că pentru noi totul este bisericesc, pentru că totul este lucrarea lui
Dumnezeu întru noi. <i>Viața duhovnicească</i>,
ca Lumină a Neziditei Treimi în noi, rămâne și crește atâta vreme cât îmi
integrez adevărul vieții mele în adevărul Hristos și îmi încadrez ritmul vieții
mele atât biologice-trupești, cât și sufletești, a vieții mele familiale și
sociale, în ritmului eclezial sau bisericesc. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">De puțină
vreme, cu puține zile în urmă, a început din nou<i> Anul mântuirii</i>. Îmi aduc aminte, de când eram pe băncile şcolii,
că una dintre temele preferate (preferate și pentru noi, studenții de atunci)
ale Părintelui profesor Vasile Mihoc a fost cea legată de <i>timp, ca timp al mântuirii</i>. Ne tâlcuia și ne învăța că grecii
propuneau doi termeni cu referire la timp: <i>Chrono</i>s
și <i>Kairos</i>. Chronos înseamnă timpul
care se scurge, dacă vreți, timpul fizic al creației, timpul care ne reduce
iremediabil viața la moarte; Kairos înseamnă timpul plinirii, al plinătății care
rezultă din intervenţia lui Dumnezeu în istorie, înseamnă (ne)timpul Învierii. Kairos
este timpul din zilele de Sărbătoare, este ziua Praznicelor împărătești! Căci sărbătorile
și praznicele nu sunt altceva decât intervenţia lui Dumnezeu în lumea noastră. Prin
sărbători lumea noastră, timpul nostru fizic și muritor, este săltat pe
coordonatele veşniciei. Prin sărbători, prin prezența lucrării Dumnezeiești din
sărbători, istoria este săltată în lumea lui Dumnezeu. În inima timpului intră
Veşnicia Persoanelor Treimice, iar noi intrăm în Anul sau timpul mântuirii. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">Așadar, a
început Anul mântuirii, cu 1 septembrie convențional, dar, de fapt, vremea
mântuirii a debutat odată cu Naşterea Maicii Domnului! Și dacă viaţa noastră se
încadrează în Calendar (Sărbătorile generează Calendarul sau timpul sacru al
vieții), atunci și ritmul vieții noastre trupești și sufletești și tot ce ține
de existența personală și comunitară a fiecăruia devine integrat în lucrarea mântuitoare
a Sfintei Treimi cu lumea! Cu alte cuvinte viața integrată și încadrată
bisericește înseamnă <i>viață duhovnicească</i>
ca viață fără de capăt! Înseamnă o creștere din slavă în slavă atât în viața
pământească, cât și în veșnicie! Este un <i>acum</i>,
este un <i>astăzi</i> care nu se mai termină
niciodată! M-aș opri amintindu-vă un cuvânt al Sfântului Ioan Evanghelistul,
din Apocalipsă, care spune: <i>„adu-ți
aminte de ceea ce ai primit”</i>, după tâlcuirea Sfântului Ciprian al
Cartaginei „<i>aduți aminte de ceea ce ai
fost făcut” și pocăiește-te</i>. Adică să ne aducem aminte de ceea ce am fost
făcuți de Dumnezeu în Tainele de iniţiere, în Botez, în Mirungere, în Împărtășanie!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">Astăzi s-au
dăruit și vestit multe cuvinte din Cuvântul Dumnezeiesc al Scripturii! Să nu
uităm un adevăr simplu: cuvântul ce-l vestim să izvorască din Cuvâtul
Euharistie, din Cuvântul ce se împărtășește nouă Trup și Sânge. Cuvântul biblic
nu poate fi despărțit de Cuvântul întrupat euharistic. Nu poate exista cuvânt autentic
de propovăduire, cuvânt scripturistic, cuvânt de predicare, fără ca el să
izvorască din Sfântul Potir. Doar așa Cel ce propovăduiește, Cel care predică,
Cel ce lucrează în cuvântul nostru este Însuși Hristos Care vorbește întru și
prin noi! Iar poporul care ascultă și primește Cuvântul este pământul cel bun
care va rodi însutit, întrucât mai înainte s-a hrănit și el din aceeași
Verdeață a Dumnezeieștilor Taine! Și în sinaxa (adunarea) aceasta sfântă se
împlinește vestirea: <i>fiii oamenilor,
dumnezei sunteți!</i> Așadar, <i>Duhul să
nu-L stingeți!<o:p></o:p></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><i><br /></i></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;">Slavă lui
Dumnezeu pentru această sfântă zi! Amin!</span><br />
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div>
<div style="text-align: right;">
<i>publicat în săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”</i></div>
<div style="text-align: right;">
<i> Anul XXVI, nr. 43 (1019) 19-25 OCTOMBRIE 2015</i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-90116304708286912982015-10-17T22:28:00.001+03:002015-10-17T22:28:49.254+03:00Cuvânt la Duminica a XX-a după Pogorârea Sfântului Duh - Sfantul Ioan Gura de Aur<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.cuvantul-ortodox.ro/wp-content/uploads/2012/10/invierea-tanarului-din-Nain1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.cuvantul-ortodox.ro/wp-content/uploads/2012/10/invierea-tanarului-din-Nain1.jpg" height="135" width="200" /></a></div>
<i>„ Puţin şi nu mă veţi vedea, şi iarăşi puţin şi mă veţi vedea. Că eu merg la Tatăl meu” (Ioan XVI, 16).</i><br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Creştinul nu este fără mângâiere la moartea celor de aproape ai săi</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fiţi cu luare aminte, fraţilor, pentru ca vorba mea cea potrivită cu acest timp şi, de folos, să nu treacă fără urme! Când cineva suferă de o boală mai grea, atunci mai mult are trebuinţă de doctorie, şi când ochiul suferă o durere mare, atunci i se aplică unsori de ochi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iar dacă cineva în acest moment este sănătos, totuşi să voiască a asculta, căci este de folos pentru viitor a cunoaşte doctoria cea vindecătoare. Dimpotrivă acela, al cărui ochi sufletesc este bolnav şi suferă durere prin jălania (despre moartea unui prieten ş.a.), acela, zic, trebuie să fie cu atâta mai luător aminte, a deschide ochiul său la unsoarea cea vindecătoare a cuvântului celui Dumnezeiesc.</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cine nu face aceasta, durerile lui pururea se vor mări, şi la el se împlineşte cuvântul Sfintei Scripturi: „că întristarea lumii moarte lucrează” (II Cor. VII, 10). Sfântul Apostol Pavel, acest Dascăl al credincioşilor, acest Doctor ales, ne învaţă, că sunt două feluri de întristare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Una este bună, alta rea, una folositoare, alta nefolositoare, una aduce mântuire, alta pieire. El zice anume: „întristarea, care este după Dumnezeu, pocăinţă spre mântuire fără părere de rău” (II Cor. VII, 10). Aceasta este întristarea cea bună. După aceea adaugă el: „întristarea lumii moarte aduce”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Să socotim acum, fraţilor, dacă întristarea, ce arătăm noi pentru moartea celor de aproape ai noştri, este folositoare sau nefolositoare, mântuitoare sau vătămătoare. lată trupul unui prieten zace acum fără suflare; zace acolo un om, fără a mai fi om, sunt numai mădularele fără duh. Îl strigă, şi el nu răspunde, i se vorbeşte, şi el nu aude; zace acolo o figură palidă cu chipul schimbat, este chiar icoana morţii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vă amintiţi bucuriile, ce vă făcea odinioară răposatu, gândiţi la foloasele, ce el v-a adus sau încă vă aducea, amintiţi relaţiile voastre cele prieteneşti, vă aduceţi aminte de graiurile cele plăcute, ce aveaţi cu dânsul, şi doriţi să se întoarcă petrecerea cea de mulţi ani, ce ai avut cu cel răposat. Toate acestea stârnesc lacrimile voastre, vă pricinuiesc tânguiri şi cufundă tot sufletul vostru întru o adâncă întristare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La toate aceste puternice arme ale durerilor, ca cea dintâi apărare, punem noi, graiurile acestea: tot ce se naşte în lumea aceasta, trebuie să moară. Aceasta este legea lui Dumnezeu, şi hotărârea Sa neschimbată, pe care El a dat-o după păcatul cel dintâi asupra strămoşului neamului omenesc, prin cuvintele: „Pământ eşti, şi în pământ te vei întoarce” (Fac. III, 19).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ce este dar de mirare, când un om, care cu această condiţie s-a născut, face împlinirea legii şi hotărârii dumnezeieşti? Ce este de mirare, când un născut din părinţi muritori, merge pe calea firii sale, de la care nu se poate abate? Ceea ce este vechi nu este ceva neobişnuit; ceea ce se face în toate zilele, nu este ceva neauzit; ceea ce se întâmplă cu toţi, nu este o raritate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă moşii şi strămoşii tăi au mers pe această cale a morţii, dacă încă de la Adam toţi patriarhii şi proorocii au trebuit să se despartă de lumea aceasta, să înălţăm sufletul nostru dintru adâncul întristării. Acest om şi-a plătit datoria sa şi cum poate cineva să fie trist, când plăteşte datoria, ce avea?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar aceasta este o datorie, care nu se poate stinge cu bani, şi de care nu ne poate slobozi nici fapta bună, nici înţelepciunea, şi nici puterea, o datorie, pe care şi împăraţii trebuie să o plătească. Fiindcă hotărârea şi legea lui Dumnezeu sunt neschimbate, întristarea noastră este zadarnică, zadarnică şi întrebarea: pentru ce a murit acest frate? Dimpotrivă, dacă noi socotim condiţia cea obştească pentru tot ce vieţuieşte pe pământ, atunci ochiul nostru cel duhovnicesc, prin aplicarea acestei dintâi doctorii, va simţi uşurinţă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar tu poate că zici: eu ştiu, că moartea este soarta tuturor; eu ştiu, că cine moare, îşi plăteşte datoria; dar eu îmi aduc aminte de bucuria, ce-mi făcea răposatul, de legătura noastră cea prietenească, de petrecerea noastră cea înviorătoare, şi de aici purced lacrimile mele.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vezi, tu eşti interesat, socoteşti numai folosul tău propriu, dar trebuie să gândeşti şi la folosul răposatului, şi poate că pentru dânsul moartea era tocmai de folos, precum este scris: „răpitu-sa, ca să nu schimbe răutatea inima lui. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceea s-a grăbit a-l scoate din lumea aceasta păcătoasă”, (Înţel. IV, 11). Ce trebuie să zic eu despre aceea, că temeiul întristării se pune în lipsirea pe viitor de petrecerea cea obişnuită? Incă şi timpul vindecă mult întru aceasta, dar cu cât mai vârtos, pot ajuta mintea şi înţelepciunea? Aici mai ales aduceţi-vă aminte de cuvântul Apostolului: „întristarea lumii lucrează moarte” (II Cor. VII, 10). Însă pentru ce lucrează ea moarte? Pentru că o astfel de întristare peste măsură duce sau la îndoială, sau chiar la hulirea lui Dumnezeu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar poate îmi va zice cineva cum poţi tu să opreşti de a jeli morţii, când aceasta au făcut-o încă şi Patriarhii, şi acel mare slujitor al lui Dumnezeu, Moise, şi mulţi prooroci, şi înainte de toţi Iov cel drept, care pentru moartea fiilor săi şi-a rupt haina sa? Dar eu te întreb, când tu îţi măriţi fata ta după un mire, cu care ea se duce într-o ţară depărtată; când ei acolo îi merge bine; tu nu socoteşti ducerea aceea ca ceva rău, şi îngrozitor, ci ştirea despre traiul ei cel bun depărtează supărarea pentru lipsa ei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu ar fi oare nebunie în cazul de faţă a te jăli şi a te tângui, când nu un om, ci Însuşi Domnul a luat pe fiica ta, sau pe fiul tău la sine întru un loc străin? Dar zici tu: cum se poate, ca să nu mă întristez, când eu sunt om? Eu nu cer aceasta de la tine, ci opreşte covârşirea întristării. Că noi ne întristăm, aceasta are temeiul său, în firea omenească, dar că facem aceasta peste măsură, pricina este în nebunia noastră, în lipsa de cugetare, şi în moliciune.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Jeleşte şi plângi, dar nu cârti, nu fii posomorât şi oţărât. Mai vârtos laudă pe cel ce l-a luat, cu aceasta tu cinsteşti pe însuşi răposatul, şi îi trimiţi după dânsul acest monument de cinste. Căci, dacă cârteşti, jigneşti pe cel mort, mânii pe Dumnezeu, şi te vatămi pe tine însuţi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iar dimpotrivă, dacă mulţumeşti lui Dumnezeu, atunci cinsteşti pe cel mort, lauzi şi slăveşti pe cel ce l-a luat, şi foloseşti ţie însuţi. Plângi, cum a plâns pe Lazăr Hristos Domnul tău, care prin aceea ne-a însemnat măsura, scopul şi marginile întristări, pe care cineva nu trebuie să le păşească.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mai dintâi tu aminteşti de patriarhi si de prooroci, dar adu-ţi aminte, că tu la aceasta ai mai puţin drept decât dânşii. Ei cu dreptate se tânguiau, căci Hristos nu venise încă din cer, El, care prin învierea Sa a secat izvorul lacrimilor pentru cei morţi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ei se tânguiau cu dreptate, căci atunci nu se ridicase încă osânda morţii deasupra omenirii. Ei se văietau cu dreptate, căci învierea morţilor încă nu se vestise. Toţi sfinţii din Vechiul Testament nădăjduiau întru venirea Domnului, dar de aceea ei tânguiau pe morţi, căci ei nu puteau vedea pe acela, întru care au nădăjduit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Însă, de când cuvântul trup s-a făcut, şi a locuit între noi, de când noul Adam a ridicat hotărârea cea rostită asupra lui Adam cel dintâi, a nimicit moartea noastră prin moartea Sa şi a înviat a treia zi din morţi, de atunci moartea nu mai este înfricoşată credincioşilor, şi ei nu se mai tem de apusul soarelui vieţii lor, căci răsăritul lor se arată iarăşi întru înălţime, Insuşi Domnul, care nu poate minţi, zice: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în mine, de va şi muri, viu va fi. Şi tot cel ce este viu şi crede întru mine, nu va muri în veac” (Ioan XI, 25).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acest glas al lui Dumnezeu, iubiţilor, este lămurit; cine crede în Hristos şi păzeşte poruncile lui, va trăi, deşi a murit. Aceste cuvinte încă şi Sf.Apostol Pavel le-a luat întru sine, le-a ţinut tare cu toată puterea credinţei şi aşa a învăţat: „despre cei ce au adormit nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde” (I Tes. IV, 12). El numeşte adormiţi pe cei răposaţi, pentru ca prin acest grai să însemne siguranţa învierii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De fapt moartea nu este altceva, decât un somn lung. Să nu-mi zici mie, că cel mort nu poate nici auzi, nici vorbi, nici vedea, nici simţi, căci toate acestea şi cel ce doarme nu le face. Ba încă eu trebuie să vă spun ceva lămurit: la cel ce doarme, doarme întrucâtva sufletul, dar la cel mort nu este aşa, căci aici sufletul priveghează. Dar zici tu, cel mort putrezeşte şi se trece, şi se preface în pulbere şi cenuşă. Ce se dovedeşte cu aceasta, iubiţilor? Nimic alta cu toate acestea, decât că tocmai pentru aceasta cineva trebuie să se bucure de moarte. Când cineva voieşte a reînnoi o casă povârnită şi veche, înainte de toate scoate pe locuitori din ea, o surpă apoi, şi zideşte în locul ei una mai frumoasă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aceia, care trebuie să iasă din ea, nu se întristează pentru aceasta, ci mai vârtos se bucură; căci ei nu se uită la sfărâmarea casei, ce o au înaintea lor, ci gândesc la zidirea cea nouă, pe care încă nu o văd. Aşa face si Dumnezeu; el desface trupul nostru, si porunceşte sufletului, ce locuieşte întrânsul, să iasă afară, ca dintr-o casă, pentru ca pe aceasta să o zidească iarăşi mai măreaţă, si apoi să-l introducă iarăşi în ea cu o mai mare slavă. De aceea noi să nu ne uităm la sfărâmarea cea de acum, ci la slăvită restabilire în viitor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Voi mai aduce încă o altă asemănare, închipuiţi-vă, că cineva are o icoană de metal, care s-a ros de rugină şi de timp şi în multe locuri s-a vătămat, aşa stricată o aruncă în topitorie, spre a o topi cu totul, şi prin aceasta o face din nou mai frumoasă. Deci precum desfacerea icoanei în cuptor nu este nimicirea, ci mai vârtos înnoirea ei; aşa şi moartea trupului nostru nu este o nimicire, ci o înnoire.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De acea, când vezi trupul nostru topindu-se şi trecând ca metalul în cuptor, nu te opri la această privire, ci aşteaptă înnoirea. Dar încă nu este de ajuns această asemănare. Topitorul de metal, care topeşte în cuptor un trup de aramă, nu scoate în locul lui unul de aur şi viu, ci iarăşi unul tot de aramă. La Dumnezeu însă aceasta este altminterea; căci El nimiceşte un trup trecător din pământ, şi-ţi dă în locul lui un trup nemuritor, mai slăvit, ca şi de aur. Se pune în mormânt un trup muritor şi trecător şi se scoate altul nemuritor şi netrecător.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aşadar uitaţi-vă nu la acela, ai cărui ochi sunt închişi şi care zace fără grai, ci la acela, care iarăşi va învia şi va dobândi o slavă negrăită, înaltă şi vrednică de mirare, întoarce gândurile tale de la privirea cea de faţă ia nădejdea viitorului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Când Apostolul Pavel, în cuvintele aduse mai sus, zice: „nu voi să nu ştiţi fraţilor de cei ce au adormit” adaugă îndată: „ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi ce n-au nădejde”, întristează-te, zice el, însă nu ca un necredincios, care nu ştie nimic despre înviere şi se îndoieşte de viaţa cea viitoare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aşa, noi ne ruşinăm, când nu arareori vedem la creştini cele mai -puternice izbucniri de o întristare fără de minte.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ce vor zice necredincioşii, văzând aceasta? Ei vor zice: Aceştia oare sunt aceia, care ştiu a vorbi aşa de frumos despre înviere?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu adevărat, purtarea lor nu se potriveşte cu vorbele lor. Prin cuvinte ei grăiesc cu multă înţelepciune despre înviere, iar prin faptă ei se arată ca şi cum nu ar crede întru aceea. De ar fi convinşi, că este o înviere, ei nu s-ar purta astfel.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă ar crede, că starea morţilor este mai bună, ei nu s-ar boci. Acestea şi încă şi mai multe zic cei necredincioşi, când observă la creştini o întristare peste măsură pentru cei morţi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru aceea să ne măsurăm întru aceasta şi să nu ruşinăm credinţa creştinească despre înviere.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Moartea este repaosul şi slobozirea de trudele şi de grijile vieţii. Aşadar când vezi pe unul dintre ai tăi, despărţindu-se de aici, nu trebuie să cârteşti, ci să-ţi frângi inima, să te întorci înlăuntrul tău, să cercetezi conştiinţa ta, şi să gândeşti, că şi pe tine în curând te aşteaptă aceeaşi soartă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fii mai înţelept, şi la moartea altuia învaţă-te a tremura pentru tine însuţi, depărtează toată uşurătatea minţii, cercetează faptele tale, îndreaptă toate păcatele tale, şi schimbă purtarea ta spre mai bine.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Gândeşte mai departe, la cine s-a dus răposatul, şi vei afla mângâiere! El s-a dus acolo, unde se află Petru şi Pavel şi toată ceata Sfinţilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Gândeşte, cum el va învia, cu ce strălucire şi cu ce slavă! Gândeşte, că tu cu întristarea şi cu bocetul tău nu vei putea schimba ceea ce s-a făcut, ci numai a-ţi vătăma ţie însuţi. Gândeşte, cui te vei asemăna tu prin această întristare peste măsură, şi fugi de acea asemănare, căci tu vei fi asemenea cu cei necredincioşi, care nu au nădejde, precum a zis Pavel.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dimpotrivă creştinul fiindcă crede în înviere, ştie, că nu trebuie a jeli şi a se tângui pentru cei ce au murit întru fapte bune, ci pentru acei ce vieţuiesc întru păcate. Dacă cel lipsit de minte merită lacrimile noastre, cu cât mai vârtos cel lipsit de dreptate şi de nădejdea la Dumnezeu? Pentru aceştia, iubiţilor, să ne întristăm, şi o astfel de mâhnire este folositoare; căci mulţi păcătoşi s-au îndreptat prin lacrimile- celor de aproape ai lor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dimpotrivă, tânguirea pentru cei morţi este nefolositoare. De aceea noi să nu stricăm orânduiala, ci numai pentru păcate să ne mâhnim; iar toate celelalte să le purtăm cu tărie de suflet, fie sărăcie, sau boală, sau moarte timpurie, sau pagubă, sau pâră, sau orice altă patimă omenească ne-ar lovi; căci, când noi suntem privighetori, toate aceste patimi ne aduc pe atâta mai multe cununi de biruinţă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Însă vorba mea se potriveşte şi la aceia, care în timpul de faţă nu suferă şi nu jelesc vreo rudă; ci pentru atunci când vor veni asupra lor suferinţe, să-şi aducă aminte de cele ce s-au zis şi prin aceea să poată dobândi mângâiere îndeajuns.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ostaşii în mijlocul păcii gândesc la război şi se pregătesc pentru dânsul, pentru ca atunci când acela va izbucni, să fie înarmaţi şi să poată arăta, iscusinţele ce ei au câştigat în timpul păcii. Tot aşa şi noi să gătim în timpul păcii arme şi doctorii, pentru ca, când vreo dată ne vor împresura patimile cele fără de minte, sau întristarea, sau durerea, sau altceva, noi, fiind bine înarmaţi şi apăraţi, să putem respinge din toate părţile năvălirile răutăţii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aşa vom putea noi săvârşi cu suflet vesel viaţa aceasta de faţă şi ne vom face părtaşi împărăţiei celei cereşti, prin Iisus Hristos, căruia se cuvine cinstea şi puterea împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în vecii vecilor! Amin.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<i>(din “Predici la duminici şi sărbători”)</i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-86865200517649888982015-10-17T22:25:00.003+03:002015-10-17T22:25:19.258+03:00Predica Parintelui Cleopa la Duminica a XX-a după Rusalii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.cuvantul-ortodox.ro/wp-content/uploads/2011/10/DSCN5163.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.cuvantul-ortodox.ro/wp-content/uploads/2011/10/DSCN5163.jpg" height="199" width="200" /></a></div>
<i><b>Şi văzînd-o Domnul, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu mai plînge! (Luca 7, 13)</b></i><br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Iubiţi credincioşi,</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nici femeia cea văduvă din cetatea Nain, nici altcineva din cei mulţi care duceau la mormînt pe fiul ei, nu au rugat pe Mîntuitorul să facă acea preaslăvită minune, de a învia pe fiul văduvei şi a-l da mamei sale. Ci Însuşi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, văzînd-o plîngînd, I s-a făcut milă de ea, după cum spune dumnezeiasca Evanghelie de azi: Şi văzînd-o Domnul, I s-a făcut milă de ea (Luca 7, 13). Mila lui Dumnezeu este una din însuşirile înţelepciunii lui Dumnezeu (Iacob 3, 17).</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Toate însuşirile lui Dumnezeu, le are dumnezeirea din fire şi nu le-a luat din altă parte (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, cartea I-a, C. 14, p. 51). Ca şi celelalte însuşiri ale lui Dumnezeu, mila Lui nu are margini. De aceea şi Duhul Sfînt ne încredinţează, zicînd: Că mai mare decît cerul, este mila Ta (Psalm 107, 4; I Paralipomena 16, 34; II Paralipomena 5, 13; 20, 21).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ştim cu toţii, că cea mai mare milă şi milostivire a lui Dumnezeu, s-a arătat prin trimiterea Fiului Său pe pămînt, ca să mîntuiască neamul omenesc, din robia cea amară şi grea a diavolului (Luca 1, 77-78; Efeseni 2, 4-6; Tit 3, 5; I Petru 1, 3). De aceea lui Dumnezeu I se mai zice şi Tatăl îndurărilor şi Dumnezeu a toată mîngîierea (II Corinteni 1, 3).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Toate neamurile sînt datoare să slăvească pe Dumnezeu pentru mila Lui (Romani 15, 9; Isaia 30, 18). Mila lui Dumnezeu este din neam în neam spre cei ce se tem de Dînsul (Psalm 102, 17).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iubiţi credincioşi,</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cînd Mîntuitorul, milostivindu-Se, a înviat pe fiul văduvei din Nain, prin această preaslăvită minune a adus negrăită bucurie şi spaimă, atît mamei copilului înviat, cît şi tuturor celor ce erau de faţă, încît toţi au dat slavă lui Dumnezeu, zicînd: Prooroc mare S-a sculat întru noi că a cercetat Dumnezeu pe poporul Său (Luca 7, 16). Dar oare mila lui Dumnezeu numai într-un loc şi într-o vreme se arată asupra neamului omenesc? Nu, nicidecum.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Oceanul cel fără de fund şi fără de margini al milei şi milostivirii lui Dumnezeu a lucrat şi lucrează în tot locul şi în toate timpurile asupra tuturor zidirilor Sale, după cum spune şi dumnezeiasca Scriptură: Îndurările Lui sînt peste toate lucrurile Lui (Psalm 144, 9). Cine nu a văzut vreodată, vara cînd seceta mare şi arşita ameninţă pe oameni şi animalele lor, fiindcă, după mărturia Scripturii cerul, de mare secetă, se face ca fierul şi pămîntul ca arama (Levitic 26, 19) şi încep toate vieţuitoarele de pe pămînt a simţi lipsa de apă şi de hrană, că îndată ce preoţii adună poporul şi fac rugăciuni de ploaie şi Sfîntul Maslu în biserici, pe cîmp şi prin grădini, îndată încep a se ivi nori pe cer, adunîndu-se şi îngrămădindu-se. Apoi se aud tunete, se văd fulgere de la răsărit pînă la apus şi încep a cădea stropi de apă şi îndată vine ploaie mare şi curată, care adapă ţarinile, cîmpiile şi grădinile şi aduc mare bucurie oamenilor, plantelor şi tuturor vieţuitoarelor pămîntului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cine nu cunoaşte atunci şi nu vede în această binefacere a lui Dumnezeu îndurarea şi dragostea Lui faţă de oameni? Cine din cei credincioşi, care au frică de Dumnezeu, nu mulţumesc din inimă Preaînduratului şi Atotputernicului Dumnezeu pentru mila şi milostivirea Sa asupra zidirilor Sale? Ba uneori, şi înainte de a se aduna credincioşii la rugăciune în biserică, numai uitîndu-se la cer şi suspinînd din adîncul inimii pentru lipsa de apă şi de hrană, Dumnezeu, ca un ştiutor de inimi, privind la inimile lor, care se roagă în tăcere, îndată le trimite ploaie şi vreme bună spre rodirea pămîntului, aducînd mîngîiere şi bucurie tuturor, şi celor buni, şi celor răi. Şi aceasta pentru că Domnul, după mărturia Sfintei Scripturi, plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi şi răsare soarele Său peste cei buni şi peste cei răi (Matei 5, 45).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Alteori, pentru păcatele oamenilor, îngăduie Dumnezeu să vină peste oameni boli grele, fără leac sau cu anevoie de vindecat prin doctori. Dar îndată ce se fac slujbe, rugăciuni şi Sfîntul Maslu la biserici şi prin casele creştinilor, bolile se vindecă prin credinţă şi oamenii se fac sănătoşi ca mai înainte, şi aduc mulţumire Preabunului Dumnezeu, care I-a cercetat, dar morţii nu I-a dat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Uneori se ridică mari tulburări şi războaie între popoarele lumii care aduc moartea a mii şi milioane de oameni. Însă, dacă oamenii îşi aduc aminte de Dumnezeu şi aleargă la El cu rugăciuni şi zile de post din toată inima, atunci Preabunul şi Atotputernicul Dumnezeu, potoleşte tulburările, stinge războaiele şi aduce pace şi înţelegere între oameni. Căci Domnul se milostiveşte spre noi şi ascultă pe toţi care se roagă pentru pacea lumii şi unirea fiilor Bisericii Lui. El este Împăratul păcii (Isaia 9, 5) şi fericeşte pe cei ce iubesc pacea, zicînd: Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema (Matei 5, 9).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Alteori se ridică furtuni mari, ploi peste măsură şi grindină, aducînd mari stricăciuni livezilor, grădinilor şi recoltelor, cu mari inundaţii şi alunecări de teren, sau sînt cutremure grele de pămînt. Însă, dacă oamenii se căiesc de păcatele lor şi aleargă cu lacrimi la post şi rugăciune, ploile încetează şi cutremurele se liniştesc cu mila şi cu puterea cea negrăită a Preabunului Dumnezeu, Care le stăpîneşte pe toate. Cine nu cunoaşte, atunci, mila şi îndurarea Lui Dumnzeu asupra oamenilor şi purtarea Lui de grijă pe care o are spre toate făpturile Sale?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Alteori, pentru păcatele oamenilor, Dumnezeu îngăduie să apară pe pămînt boli grele şi fără leac şi mulţime de lăcuste, gîndaci, viermi, omizi şi alte insecte care fac mari stricăciuni grădinilor, livezilor şi tuturor semănăturilor. Însă dacă preoţii şi credincioşii se adună în biserici şi fac rugăciuni, Sfîntul Maslu, aghiasmă şi alte slujbe rînduite, îndată suferinţele omeneşti se uşurează şi insectele stricătoare dispar prin mila şi purtarea de grijă a Preabunului şi mult Milostivului Dumnezeu faţă de neamul omenesc.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar cine dintre oameni va putea să spună vreodată cît de mare şi nemăsurată este îndurarea şi mila lui Dumnezeu, care pururea şi în tot locul se revarsă asupra tuturor făpturilor Sale?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aşadar, fraţii mei, cugetînd noi la mila şi îndurarea lui Dumnezeu, să ne silim a fi milostivi faţă de fraţii noştri loviţi de atîtea suferinţe, care sînt tot oameni ca şi noi. Prin aceasta împlinim porunca dată de Domnul, Care zice: Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv (Luca 6, 36). Să ne aducem aminte că, făcînd noi fapte de milostenie, facem bine sufletelor noastre, după mărturia care zice: Omul cel milostiv face bine sufletului său; iar cel nemilostiv, pierde trupul său (Pilde 11, 17).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cînd vrem să facem milostenie, să fim cu inimă bună şi cu bucurie, să dăm celor săraci şi necăjiţi, aducîndu-ne aminte că roada omului drept este "milostenia" (Pilde 19, 22) şi dacă cineva miluieşte să miluiască cu voie bună (Romani 12, 8). Deasemenea, trebuie să ştim că în toate se arată mila lui Dumnezeu, dar mai cu seamă în îndelunga Sa răbdare (Ieremia 9, 47; Psalm 77, 42; Isaia 30, 18). Iarăşi mila lui Dumnezeu se arată în cruţarea celor răi, datorită celor drepţi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cine vrea să înţeleagă clar acest lucru, să citească în Sfînta Scriptură despre convorbirea fericitului patriarh Avraam cu Dumnezeu, despre pierderea Sodomei (Facere 18, 23-33). Iarăşi vedem luminat din mărturia Sfintei Scripturi, că mila lui Dumnezeu se arată pururea către cei ce se lasă de cele rele şi se căiesc de păcatele lor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Auzi ce zice Dumnezeu prin gura marelui prooroc Isaia: Să-şi lase cel necredincios căile sale şi omul fărădelegii sfaturile sale şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi va fi miluit (Isaia 55, 7). Şi prin marele prooroc Ieremia, acelaşi lucru se arată: Cel fărădelege, se va întoarce de la toate fărădelegile sale pe care le-a făcut şi va păzi toate poruncile Mele şi va face dreptate şi milă, cu viaţa va trăi şi nu va muri (Ieremia 18, 7). Dumnezeu ameninţă pe poporul Său, Israel, cu pierzare, pentru că nu face milă şi zice prin proorocul Osea: Ascultaţi cuvîntul Domnului, fii ai lui Israel, că va să judece Domnul pe cei ce locuiesc pe pămînt, fiindcă nu este credinţă, nici milă şi nici cunoştinţa lui Dumnezeu pe pămînt (Osea 4, 1-2). Tot aşa şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos în pilda cu datornicul cu zece mii de talanţi, ne arată pedeapsa celui ce nu a voit să facă milă cu fratele său, căruia îi zice: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o fiindcă M-ai rugat, nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi Eu am avut milă de tine? (Matei 18, 23-34).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu adevărat, fraţii mei, Dumnezeu este bun şi blînd şi mult milostiv tuturor celor ce Îl cheamă pe Dînsul (Psalm 85, 4), dar voieşte ca şi noi să facem milă cu cei ce ne greşesc nouă: Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greşelile voastre (Matei 6, 15; Marcu 11, 25). Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ne-a arătat că mai mult voieşte de la noi milă, decît jertfă: Mergînd, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă (Matei 9, 13; 12, 7; Pilde 3, 3).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iubiţi credincioşi,</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pînă aici am arătat cu mărturii din dumnezeiasca Scriptură, despre mila şi milostivirea lui Dumnezeu şi în ce fel lucrează ea asupra noastră. Acum voi spune o istorie sfîntă despre mila, milostivirea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu pe care o are pururea El asupra celor răi, spre a-i întoarce la pocăinţă. Cine a citit în Sfînta Scriptură istoria împăratului Manase, a înţeles cîte răutăţi şi fărădelegi a făcut el înaintea lui Dumnezeu. Cum a adus pe poporul lui Israel la închinare de idoli; cum a făcut jertfelnice idolilor, mai bine zis demonilor, în amîndouă curţile templului Domnului, cum a trecut pe fiii săi prin foc şi a făcut idol cioplit şi l-a aşezat în templul lui Dumnezeu şi cum, împăratul Manase, a adus pe Iuda şi pe toţi locuitorii Ierusalimului la atîta rătăcire, încît ei au săvîrşit mai mult rău decît alte popoare, pe care Dumnezeu le-a stîrpit din faţa fiilor lui Israel (I Paralipomena 33, 2-9).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar mila, îndurarea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu cea fără de margini, s-au arătat şi asupra acestui împărat depărtat de la El şi, cu judecăţile Sale necuprinse de minte, a întors la pocăinţă şi la dreapta credinţă pe Manase. Căci a trimis asupra sa cu război, pe căpeteniile armatei regelui Asiriei, care l-au prins cu arcanul şi l-au dus legat cu cătuşe de fier, în Babilon. Acolo, fiind în mare necaz şi strîmtorare, şi-a adus aminte de Dumnezeu şi de adîncul răutăţilor şi al fărădelegilor lui, pe care le-a făcut înaintea Domnului în Ierusalim. Acolo a început cu mare durere din adîncul inimii sale a se ruga şi a cere milă şi îndurare de la Preabunul Dumnezeu, făgăduind îndreptare din toată inima şi, rugîndu-se, zicea:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov şi al seminţiei lor celei drepte, Cel ce ai făcut cerul şi pămîntul cu toată podoaba lor; Care ai legat marea cu cuvîntul poruncii Tale; Care ai încuiat adîncul şi L-ai pecetluit pe el cu numele Tău cel înfricoşat şi slăvit, înaintea Căruia toate se tem şi se cutremură din pricina Atotputerniciei Tale, pentru că nimenea nu poate să stea înaintea strălucirei slavei Tale şi nesuferită este mînia urgiei Tale asupra celor păcătoşi! Însă nemăsurată şi neajunsă este mila făgăduinţei Tale...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iar fiindcă era legat în lanţuri de fier şi nu putea să-şi plece genunchii săi la rugăciune a zis: Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugînd bunătatea Ta. Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc, însă cer, rugîndu-Te: Iartă-mă, Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osîndi la întuneric sub pămînt, căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mîntuieşte-mă şi pe mine nevrednicul după mare mila Ta şi Te voi proslăvi în toate zilele vieţii mele...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După această rugăciune plină de umilinţă, Manase a fost ascultat de Dumnezeu şi nu numai că a fost miluit şi iertat de păcatele lui, cele mai multe ca nisipul mării, ci şi din robie l-a scos Preamilostivul Dumnezeu şi l-a întors în Ierusalim unde i s-a dat împărăţia pierdută şi pînă la sfîrşitul său a împărăţit peste Israel, neîncetînd a se pocăi şi a face tot felul de fapte bune spre slava lui Dumnezeu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pilda cu împăratul Manase, fiul lui Iezechia, ne îndeamnă şi pe noi la pocăinţă, căci nimenea nu trebuie a se deznădăjdui de mila şi milostivirea lui Dumnezeu, măcar de ar fi cel mai păcătos om din lume. Numai să se mărturisească la duhovnic cu mare căinţă cu durere de inimă, cu hotărîrea de a nu mai păcătui şi a-şi plini canonul dat. Aşa să nădăjduiască în mila lui Dumnezeu, că va dobîndi iertare de toate păcatele şi mîntuirea sufletului său.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Poziţia cea mai dreaptă şi mai ortodoxă a noastră faţă de mila lui Dumnezeu este aceasta: să ne silim la lucrarea tuturor faptelor bune; să nădăjduim la mila lui Dumnezeu nu la faptele bune ale noastre, iar în vreme de căderi în păcate, să nu ne deznă-dăjduim de mila Lui care pururea ne ajută pe calea mîntuirii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Să luăm aminte că dacă Dumnezeu face milă cu noi, sîntem şi noi datori să facem milă cu semenii noştri. Sînt atîţia oameni săraci, să-i ajutăm după puterea noastră cu cele de trebuinţă vieţii: un ban, o haină, o pîine dăruite, cu dragoste. Sînt atîţia oameni bolnavi, să-i cercetăm, să-i mîngîiem, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru sănătatea şi alinarea suferinţelor lor. Sînt atîţia creştini robiţi de păcate, căzuţi din dreapta credinţă, bolnavi la suflet. Să ne ostenim a-i călăuzi spre Hristos, a-i îndemna la biserică, la rugăciune, la un preot să-şi mărturisească păcatele. Să le vorbim de bucuria mîntuirii şi de chinurile iadului; să-i convingem să se pocăiască şi să urmeze cu dreaptă credinţă lui Hristos. Numai aşa ne putem mîntui, că zice Domnul: Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui! (Matei 5, 7).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Să ne învrednicească Bunul Dumnezeu de mila Lui cea mare, şi să ne ajute a face milă ca să dobîndim iertare şi Cerească Împărăţie care nu va mai avea sfîrşit. Amin.</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-7349550358834227402015-10-14T21:34:00.000+03:002015-10-14T21:35:06.635+03:00Sfanta Cuvioasa Parascheva si Sfanta Mucenita Paraschevi<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<a href="http://www.crestinortodox.ro/files/image/biserica%20in%20lume/paraskevi%20-%20constantinopol/paraschevi-paraskevi.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Sfanta Parascheva" border="0" src="http://www.crestinortodox.ro/files/image/biserica%20in%20lume/paraskevi%20-%20constantinopol/paraschevi-paraskevi.jpg" height="200" width="123" /></a><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Sfanta Parascheva este o sfanta mult iubita de crestini. Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, alaturi de Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov din Bucuresti, este cea mai iubita sfanta din Romania, mari daruri si minuni revarsand peste credinciosii pamantului nostru si peste granite. Insa aceasta sfanta nu este singura cu acest nume. Calendarul Bisericii mai pomeneste, alaturi de Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, inca alte cateva sfinte omonime.</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Adevarat este si faptul ca o rugaciune inchinata "Sfintei Parascheva" se inalta si aduce mult rod, chiar daca icoana in fata careia se aduce rugaciunea nu infatiseaza sfanta la care ne gandim. Domnul cunoaste evlavia si inima simtitoare a crestinului rugator, daruind cele de folos dupa inima omului, iar nu dupa masura cunostintelor mintii.</span></div>
<a name='more'></a><br />
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Spre exemplu, pun inainte o intamplare relatata de Parintele Paisie Aghioritul, vazuta de el insusi. "Cand eram incepator la Manastirea Esfigmenu, Cuviosul batran Dorotei mi-a povestit ca la bolnita venea si ajuta un batranel cu atata simplitate incat credea ca Inaltarea este o mare Sfanta, si, cand se ruga cu metaniile, zicea: "Sfanta inaltare, roaga-te pentru noi!" Intr-o zi a venit la bolnita un frate bolnav si deoarece nu exista nici o mancare mai intaritoare, batranelul a coborat repede-repede scarile, a mers la subsol si de la fereastra ce privea spre mare, intinzandu-si mainile a spus: "Sfanta mea inaltare, da-mi un pestisor pentru fratele!" Si, o minune!, un peste mare a sarit in mainile lui. L-a luat foarte firesc si bucuros l-a pregatit, ca sa intareasca pe fratele."</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Cu toate acestea, se cade sa cunoastem bine sfintii in care se odihneste Dumnezeu, pe fiecare dupa nevointa lui, pe fiecare cu lucrarile lui minunate, pe fiecare cu Moastele si cu rugaciunile lui.</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<a href="http://www.crestinortodox.ro/files/image/diverse%20-%20articole/paraschevi-parascheva-2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img alt="Sfanta Parascheva Piatnita" border="0" src="http://www.crestinortodox.ro/files/image/diverse%20-%20articole/paraschevi-parascheva-2.jpg" height="200" width="140" /></a><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Numele de "Parascheva", intalnit sub mai multe variante asemanatoare sau derivate, este atribuit mai multor sfinte ale Bisericii lui Hristos. Drept aceea, pentru o mai buna diferentiere a acestor sfinte "Parascheva", sa le enumeram, pe scurt, si pe celelalte.</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Astfel, evem urmatoarele sfinte: Sfanta Parascheva, martirizata in timpul imparatului pagan Nero, la 26 februarie; Sfanta Parascheva - Piatnita, martirizata in timpul lui Diocletian, la 28 octombrie 304, Sfanta Parascheva de la Polotc, numita, in Apus, Praxeda, fiica cneazului Vasile Rogvolod, care a trait in secolul al XIII-lea si a fost martirizata la Roma.</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<strong><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi - Parascheva cea Noua</span></strong></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, alaturi de Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov din Bucuresti, este cea mai iubita sfanta din Romania, mari daruri si minuni revarsand peste credinciosii pamantului nostru si peste granite.</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<a href="http://www.crestinortodox.ro/files/image/A%20calendar/10%20-%20octombrie/parascheva-C.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi" border="0" src="http://www.crestinortodox.ro/files/image/A%20calendar/10%20-%20octombrie/parascheva-C.jpg" height="200" width="157" /></a><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Sfanta Cuvioasa Parascheva cea Noua s-a nascut in secolul al XI-lea, in satul Epivat din Tracia, pe tarmul Marii Marmara, in apropiere de Constantinopol. Se spune ca pe cand avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit intr-o biserica cuvintele Mantuitorului: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o face sa-si daruiasca hainele sale saracilor.</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Dupa o vreme se retrage in pustie. Urmand sfaturile unor vietuitori alesi, se indreapta spre tinutul Pontului, oprindu-se la Manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va ramane cinci ani. De aici a plecat spre Tara Sfanta, in dorinta de a-si petrece restul vietii in locurile sfinte. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite in pustiul Iordanului.</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Din putinele stiri privitoare la viata ei, aflam ca intr-o noapte, pe cand avea 25 de ani, un inger i-a spus, in vis, sa se reintoarca in locurile parintesti. Sfantul Varlaam scrie in Cazania sa: "Sa lasi pustia si la mosia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit." Din Constantinopol s-a indreptat spre Epivat, fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. Aici, impacata cu sine, cu oamenii si cu Dumnezeu, si-a dat sufletul.</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">A fost ingropata ca o straina. Potrivit traditie se spune ca un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat in mare. Valurile l-au aruncat la tarm, iar un sihastru care traia acolo, a rugat pe niste crestini sa-l ingroape dupa randuiala crestineasca. Sapand deci o groapa, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit si plin de mireasma. Cu toate acestea, au pus alaturi de ea si trupul corabierului. Dar in noaptea urmatoare, unuia din crestinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis o imparateasa, sezand pe un scaun luminat si inconjurata de ingeri, iar unul dintre acestia il mustra pentru ca n-a scos din groapa trupul Cuvioasei Parascheva. Iar imparateasa pe care o vazuse in vis " si care nu era alta decat Cuvioasa Parascheva " i-a poruncit sa ia degraba trupul ei si sa-l aseze undeva la loc de cinste.</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<a href="http://www.crestinortodox.ro/files/image/diverse%20-%20articole/moastele-parascheva.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img alt="Moastele Sfintei Parascheva de la Iasi" border="0" src="http://www.crestinortodox.ro/files/image/diverse%20-%20articole/moastele-parascheva.jpg" height="200" width="168" /></a><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Credinciosii au inteles ca este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormant si l-au asezat in Biserica Sfintii Apostoli din Epivat. Indata au avut loc vindecari minunate in urma rugaciunilor care se faceau langa cinstitele sale moaste.</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi este cel mai des confundata cu Sfanta Parascheva cea Veche, martirizata in timpul imparatului Antonin Piul. Cunoscuta si drept "Sfanta Mucenita Paraschevi", ea este pomenita in calendar la 26 iulie. Bisericile ce pretind ca detin moaste ale Sfintei Parascheva, detin, de fapt, particele din moastele acestei Cuvioase Mucenite, foarte cinstita de catre greci.</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Spunem cele de mai sus in virtutea faptului ca, dupa cum se stie, Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, pomenita la 14 octombrie, se afla intregi, in Catedrala Mitropolitana din Iasi, in panza pecetluita de Sfantul Mitropolit Varlaam si domnitorul Vasile Lupu, in 1641, pecetluire facuta cu blestem spre a nu se atinge nimeni spre a le imparti.</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<strong><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Sfanta Mucenita Paraschevi - Parascheva cea Veche</span></strong></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<a href="http://www.crestinortodox.ro/files/image/diverse%20-%20articole/paraschevi-parascheva-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Sfanta Mucenita Paraschevi" border="0" src="http://www.crestinortodox.ro/files/image/diverse%20-%20articole/paraschevi-parascheva-1.jpg" height="200" width="187" /></a><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Sfanta Mucenita Paraschevi - Paraskevi a trait pe vremea imparatului Antonin, fiind originara din Italia. Tanara, nascuta intr-o zi de vineri (paraskevi) a manifestat interes pentru tainele credintei crestine, citind carti si participand la rugaciuni, in biserica. Dupa moartea parintilor, ea si-a impartit averea saracilor, s-a calugarit si a inceput sa propovaduiasca, reusind sa intoarca multi eleni la credinta in Dumnezeu. Minunandu-se de frumusetea si priceperea ei, imparatul a incercat s-o determine sa se lepede de credinta crestina. Sfanta Paraskevi a refuzat si de aici au inceput chinurile si suferintele ulterioare, ce aveau s-o transforme in mucenita.</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Astfel, se spune ca i s-a pus un coif de fier ars pe cap, dar nu a suferit; ca a fost aruncata intr-o caldare cu untdelemn fierbinte, dar ea se racorea; mai mult, ca l-a stropit pe imparat cu ulei incins, din care cauza acesta a si orbit. Lovit in lumina ochilor, imparatul a strigat: "Miluieste-ma pe mine, roaba adevaratului Dumnezeu, si da-mi mie lumina ochilor mei; ca atunci voi crede in Dumnezeul pe Care Il propovaduiesti tu." Sfanta a spus o rugaciune si indata imparatul Antonin a vazut si impreuna cu toti din casa lui au crezut in adevaratul Dumnezeu, botezandu-se in numele Preasfintei Treimi.</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Plecand de acolo, sfanta s-a dus prin cetati si sate, a propovaduit numele Domnului, i-a insemnat pe oameni cu semnul Sfintei Cruci si a marturisit ca este crestina. Pentru credinta ei nestramutata, s-au mai incercat si alte cai de a o ucide, precum aruncarea ei la un balaur, vatamarea cu foc incins etc. Nu a putut fi clintita in nici un fel de la dreapta credinta. Pana la urma, la 26 iulie, i s-a taiat capul cu sabia.</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Sfanta Paraschevi - Paraskevi, sarbatorita in Grecia pe 26 iulie, nu trebuie confundata cu Sfanta Cuvioasa Parascheva, cea mai populara dintre sfintii ale caror Moaste se afla pe teritoriul Romaniei, cu hramul pe 14 octombrie. Sfanta Mucenita Paraschevi este ocrotitoarea bisericii romanilor din Constantinopol - Biserica Sfanta Mucenita Paraschevi.</span></div>
<div style="background-color: white; text-align: justify;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="background-color: white; text-align: right;">
<i><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">sursa: </span><span style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">http://www.sfanta-parascheva.ro</span></span></i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-47902564222657090292015-10-14T21:27:00.004+03:002015-10-14T21:27:38.438+03:00Acatistul Sfintei Parascheva - Marian Moise [ intreg ]<iframe width="420" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/n7i71gRrGrY" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-86582965890064766202015-10-14T21:27:00.000+03:002015-10-14T21:27:07.164+03:00Sfanta Parascheva - fapte si cuvinte de invatatura<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.sfanta-parascheva.ro/files/sfanta-parascheva.ro/image/sfanta-parascheva.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.sfanta-parascheva.ro/files/sfanta-parascheva.ro/image/sfanta-parascheva.jpg" height="200" width="153" /></a></div>
<i><b>- fapte si cuvinte de invatatura</b></i><br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Trei au fost marile virtuti care au impodobit sufletul si viata Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iasi. Ingereasca feciorie, milostenia, adica lepadarea de cele pamantesti, si dumnezeiasca rugaciune, maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtuti le-a iubit fericita din copilarie si prin acestea, in chip deosebit, s-a dezbracat de orice cuget pamantesc, a biruit pe diavoli si s-a numarat in ceata Sfintilor Parinti purtatori de Dumnezeu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fiind odrasla de bun neam si avand sadita in inima ei frica de Dumnezeu, fericita Parascheva a inceput urcusul cel duhovnicesc pe scara virtutilor catre Hristos, Mirele ei, mai intai prin sfanta rugaciune, care este inceputul tuturor bunatatilor. Din pruncie, cuvioasa mergea la biserica satului Epivat, fiind nelipsita de la sfintele slujbe. Dar si in casa parintilor ei se ruga mult ziua si noaptea, imitand pe sfintii ingeri.</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar, intrucat rugaciunea fara iubire de aproapele nu poate ajunge la Dumnezeu, care este iubire, fericita Parascheva a adaugat la rugaciunile ei inca doua fapte bune: postul si milostenia. Caci postul da aripi rugaciunii si o inalta la cer, iar milostenia, fiica cea dintai a iubirii, duce rugaciunea inaintea tronului Preasfintei Treimi. Astfel, mireasa lui Hristos nu gusta nimic pana seara, in zilele de post, iar in sarbatori, cand se intorcea de la biserica, isi schimba de multe ori hainele ei bune si de pret, date de parinti, cu hainele rele si rupte ale copiilor saraci, care cereau milostenie la usa bisericii. Pentru aceasta, cuvioasa primea multe mustrari si batai de la mama ei, cand o vedea imbracata in haine urate si sarace.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Spune, Parascheva, cui ai dat hainele tale cele scumpe si frumoase cu care te-am imbracat? o intreba mama ei suparata.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Le-am daruit lui Hristos prin mainile copiilor saraci ! raspundea fericita, cu chip luminat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Odata, ascultand slujba in biserica, a auzit citindu-se acest cuvant din Sfanta Evanghelie: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). Deci, ranindu-se la suflet ca de o sageata de acest cuvant al lui Hristos, indata a parasit grijile vietii pamantesti si, plecand pe ascuns din casa parinteasca la varsta de numai 15 ani, a intrat in sfanta nevointa a vietii calugaresti. Dupa ce mai intai s-a inchinat in biserica Vlahernei (a vlahilor), precum si la toate manastirile si sfintele moaste din Constantinopol, s-a tainuit apoi ca o straina intr-o manastire de fecioare din Ieraclia Pontului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cinci ani s-a nevoit aici fericita Parascheva, desavarsindu-se in toate faptele bune si mai ales in neincetata rugaciune cu multe lacrimi, cu posturi aspre si privegheri de noapte. Aici a strabatut ea calea cea grea a despatimirii si a inceput urcusul duhovnicesc al desavarsirii, unindu-se tainic cu Mirele Hristos prin umbrirea Duhului Sfant. Toate surorile din manastire se uimeau de viata si intelepciunea ei si laudau pe Dumnezeu, zicand: "Slava Tie, Doamne, ca Ti-ai facut vas ales si sfant pe Cuvioasa fecioara Parascheva si Te preamaresti intre cei blanzi si smeriti cu inima!"</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Curatindu-se pe sine de cele pamantesti, s-a dus la Ierusalim si, dupa ce se inchina si imbratiseaza Sfantul Mormant cu multe lacrimi, se retrage pe Valea Iordanului la o mica manastire de fecioare. Aici s-a nevoit cu si mai aspre osteneli aproape zece ani, biruind pe diavoli si rugandu-se pentru lume. Faptele ei cele bune cu care biruia pe cel nevazut si se unea negrait cu Hristos erau: desavarsita curatie a mintii si a inimii de ganduri si imaginatii patimase, neincetata rugaciune cu lacrimi de bucurie, postul si privegherea de toata noaptea si neadormita dorire a Mirelui preaiubit. Toate acestea au incununat pe Sfanta Parascheva cu cununa desavarsirii in Hristos, incat stralucea ca o faclie aprinsa in mijlocul celorlalte calugarite nevoitoare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ajungand cuvioasa la varsta de 25 de ani, intr-o noapte, pe cand se ruga, un inger al Domnului i-a spus:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Lasa pustia si lacasul acesta si te intoarce la Epivat, in patria ta, ca acolo se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Deci, sarutand Sfanta Parascheva pe toate surorile din acea manastire, s-a inchinat la Mormantul Domnului din Ierusalim si, luand o corabie, a ajuns la Constantinopol. Aici iarasi s-a inchinat cu lacrimi in biserica Maicii Domnului din Vlaherne, zicand:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
"Preasfanta Stapana, nu am alta nadejde si acoperamant pe pamant decat pe tine. Tu sa-mi fii indreptatoare si folositoare spre Hristos. Cat m-am nevoit in pustie, pe tine te-am avut ajutor si mangaiere, iar acum, daca m-am intors in lume, te rog indrepteaza-ma pana la sfarsitul vietii mele, ca nu am alta nadejde dupa Dumnezeu!"</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ostenindu-se Sfanta Parascheva inca doi ani deplini langa biserica satului Epivat, in ascunse nevointe duhovnicesti si simtindu-si aproape obstescul sfarsit, a ingenuncheat inaintea icoanei Mantuitorului si cu lacrimi a rostit aceasta sfanta rugaciune:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
"Doamne, Iisuse Hristoase, cauta din sfant lacasul Tau si nu ma parasi, nici nu ma lasa, ca pentru numele Tau cel sfant am lasat toate si dupa Tine am calatorit in toata viata mea. Si, acum, indura-Te, Doamne, si spune ingerului Tau cel bland sa ia cu pace sufletul meu!"</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In timp ce se ruga, Preacuvioasa Parascheva si-a dat sfantul ei suflet in mainile Domnului, iar mult ostenitul ei trup a fost inmormantat de crestini intr-un mormant nou, aproape de tarmul marii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa multi ani, moastele Cuvioasei Parascheva au fost descoperite cu voia lui Dumnezeu intregi in mormant si scoase la lumina spre mangaierea credinciosilor intr-un chip ca acesta. Murind, un corabier a fost aruncat pe mal de valurile marii. Atunci, un crestin milostiv cu numele Gheorghe, impreuna cu altii, au sapat un mormant aproape si au dat de trupul neputred si plin de mireasma al Sfintei Parascheva. Dar, nestiind cine este, a ingropat alaturi trupul rau mirositor al corabierului. Noaptea, insa, a vazut in vis o imparateasa sezand pe scaun luminat, inconjurata de ingeri. Unul dintre ei ii zise:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Gheorghe, pentru ce n-ati luat in seama trupul Sfintei Parascheva si l-ati uitat asa? Nu stiti ca Dumnezeu a iubit frumusetea ei si a voit s-o preamareasca pe pamant?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Apoi si acea imparateasa sfanta i-a zis:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Degraba sa luati trupul meu din mormant si sa-l puneti la loc de cinste, in biserica satului meu, Epivat!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Auzind clericii despre aceasta minune, indata au mers la mormantul Cuvioasei Parascheva cu lumanari si tamaie si au dus sfintele ei moaste in biserica Sfintilor Apostoli din Epivat, unde au stat 175 de ani si au facut nenumarate minuni si vindecari de boli.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Raspandindu-se in toate tarile din jur vestea despre viata si minunile Cuvioasei Parascheva de la Epivat, in anul 1235, sfintele ei moaste au fost stramutate la Tarnovo, capitala Imperiului Romano-Bulgar, unde, de asemenea, au facut multe minuni. Dupa 160 de ani au fost stramutate la Belgrad, iar dupa inca 125 de ani le-au luat turcii in robie si le-au vandut din nou Patriarhiei de Constantinopol, fiind cinstite cu multa evlavie de credinciosi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In anul 1639, domnul Moldovei, Vasile Lupu, terminand de construit frumoasa biserica a Manastirii Sfintii Trei Ierarhi, din Iasi, cauta sa-si inzestreze ctitoria si capitala tarii cu moastele unor sfinti facatori de minuni. Deci, rugandu-se lui Dumnezeu, a auzit de moastele renumite ale Sfintei Parascheva. Si cum milostivul domn moldovean platise turcilor o mare parte din datoriile Patriarhiei, in vara anului 1641, patriarhul Partenie i-a daruit drept recunostinta cel mai de pret odor pe care il avea - moastele Cuvioasei Parascheva. Pana la Galati au fost aduse cu corabia, iar de aici au fost insotite pana la Iasi de numerosi clerici, monahi si credinciosi cu faclii aprinse in maini. Aproape de Iasi le-au intampinat Vasile Lupu si mitropolitul Varlaam cu tot clerul si divanul tarii si le-au asezat cu mare cinste in biserica Manastirii Sfintii Trei Ierarhi, la 13 iunie, 1641, in sunetul clopotelor si in armonia frumoaselor cantari duhovnicesti.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nenumarate sunt minunile si vindecarile de boli ce s-au facut credinciosilor, care au alergat cu rugaciuni si lacrimi la moastele Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iasi, de-a lungul a 350 de ani de cand ocroteste Moldova si tara noastra. Sa amintim doar cateva dintre ele.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este insasi preamarirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecarii de boli si al izbavirii de multe nevoi si primejdii. Din cauza aceasta a fost luata ca protectoare in toate tarile ortodoxe din Balcani. Ba si turcii se cucereau de minunile ce se faceau crestinilor care ii cereau ajutor cu credinta si evlavie.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O alta minune care a uimit Moldova si tara noastra a fost izbavirea fara nici o vatamare a moastelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit in noaptea de 26 spre 27 decembrie, anul 1888, in paraclisul Manastirii Sfintii Trei Ierarhi din Iasi. Caci, aprinzandu-se de la un sfesnic catafalcul cuvioasei, s-a topit argintul care imbraca racla, dar lemnul si sfintele ei moaste, desi erau invaluite in jaratic, au ramas intregi si nevatamate, spre intarirea credinciosilor si uimirea celor indoielnici.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Spre sfarsitul secolului XIX, sotia preotului Gheorghe Lates, din comuna Radaseni-Suceava, suferea la cap de o boala grea si incurabila. Alergand la Sfanta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moastele sfintei si-i cerea ajutor. Apoi i s-a facut Sfantul Maslu si s-a reintors acasa. Noaptea i se arata aievea Sfanta Parascheva, in haine albe stralucitoare si ii spuse:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Nu mai plange, ca de acum te faci sanatoasa!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A doua zi, femeia s-a sculat sanatoasa si lauda pe binefacatoarea ei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In anul 1950, o tanara din Iasi s-a imbolnavit de leucemie. Atunci, bolnava impreuna cu parintii ei au alergat la Sfanta Parascheva si cu multe lacrimi ii cereau ajutor si sanatate. Dupa doua luni de rugaciuni staruitoare si Sfantul Maslu, tanara s-a vindecat de aceasta boala fara leac si si-a continuat studiile.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O femeie dintr-un sat aproape de Iasi era greu bolnava de stomac. Fiind internata pentru operatie, s-a rugat mai intai la Sfanta Parascheva, cerandu-i cu credinta si cu lacrimi ajutor si vindecare. Timp de trei zile dupa internare i s-au facut toate analizele. La urma i-au spus medicii:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Femeie, du-te acasa ca nu ai nimic!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o crestina din Iasi pregatea conserve pentru iarna. Mama ei o indemna:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Fata, sa nu faci una ca aceasta, caci astazi este ziua Sfintei Parascheva!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Mama, a raspuns fiica, in fiecare zi este cate un sfant, dar eu n-am timp sa-i praznuiesc pe toti!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa o ora, femeia si-a trimis copila in oras sa cumpere ceva. Pe strada a fost lovita grav de o masina si apoi internata la spital. Mama copilei a alergat a doua zi la Sfanta Parascheva si, dupa ce si-a recunoscut pacatul, a cerut cu lacrimi iertare si salvarea fiicei ei accidentate. Dupa trei zile, copila s-a intors sanatoasa acasa.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Un inginer bolnav de plamani a fost internat in spital la Iasi pentru operatie. Mama sa a mers atunci la moastele Cuvioasei Parascheva si i-a cerut cu credinta sanatate fiului ei. Timp de doua saptamani doctorii au amanat operatia. Apoi, s-a observat ca afectiunea pulmonara s-a vindecat in chip miraculos. Atunci au zis bolnavului:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Domnule inginer, ati scapat de operatie. intoarceti-va sanatos acasa. Este cineva care se roaga lui Dumnezeu pentru dumneavoastra!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Unui copil de trei ani si jumatate i s-a oprit brusc graiul. Atunci, mama a luat copilul in brate si a venit sa ceara ajutorul Sfintei Parascheva. Pe cand se ruga ea cu lacrimi, deodata copilul a strigat:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Mama, mama! Aici este Doamne-Doamne?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Multumind din inima Preacuvioasei Parascheva, mama s-a intors acasa cu copilul sanatos.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In anul 1955, doi soti din Iasi nu aveau intelegere in casa. Intr-o seara, femeia disperata a parasit caminul. Zadarnic au cautat-o sotul si fiica. Apoi copila s-a culcat, iar tatal ei a alergat la Sfanta Parascheva si s-a rugat cu lacrimi sa-i intoarca sotia cu bine inapoi. Ajungand sotul acasa, dupa o ora bate cineva in usa. Era sotia! Avea chipul palid si ingandurat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Unde ai fost, femeie? Ce ti s-a intamplat? a intrebat-o sotul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Diavolul mi-a dat in gand sa ma sinucid. De aceea m-am asezat pe linia trenului, aproape de gara Nicolina. Dar la orele 8 seara, pe cand venea un tren cu viteza, fiica noastra, imbracata in alb, vine la mine, ma apuca repede si ma arunca afara de pe linie. Asa am scapat de moarte si de osanda iadului! Dupa ce m-am intarit putin, am multumit lui Dumnezeu ca m-a izbavit de acest cumplit pacat si m-am intors acasa.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Femeie, in seara aceasta la ora 8, fiica noastra era culcata, iar eu ma rugam la Cuvioasa Parascheva pentru tine. Aceea care te-a salvat nu era fiica noastra, ci insasi Sfanta Parascheva! Sa-i multumim ei, caci ea te-a scapat de aceasta cumplita si dubla moarte, trupeasca si sufleteasca.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De atunci este multa armonie si bucurie duhovniceasca in aceasta familie crestina.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe timpul celor doua razboaie mondiale, orasul Iasi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitana, unde se pastreaza cinstitele moaste ale Sfintei Parascheva, nu a fost atinsa de nici un obuz. Caci, de 350 de ani, cuvioasa ocroteste Moldova si orasul acesta binecuvantat. Batranii spun ca ostasii vedeau noaptea, in timpul razboiului, o femeie uriasa imbracata in alb deasupra Iasilor, ocrotindu-l de ocupatie si bombardamente.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Asa stie sa ajute Preacuvioasa Parascheva patria ei adoptiva, pentru credinta fiilor ei!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In timpul marii secete din vara anului 1947, cand mureau oamenii si animalele de foame, s-au scos moastele Sfintei Parascheva in procesiune prin satele Moldovei. Credinciosii le asteptau si le intampinau cu lacrimi de bucurie si cu faclii in maini. In urma veneau nori de ploaie bogata si adapau pamantul. Drept multumire, credinciosii se rugau si inaltau cate o troita cu aducerea moastelor Sfintei Parascheva in satele lor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cel mai mult alearga si cer ajutorul Sfintei maicii noastre Parascheva bolnavii, taranii, calugarii si studentii. Mai ales in lunile de examene, racla cuvioasei este alba de carti, de caiete de scoala si pomelnice. Putem spune ca moastele cele mai iubite de credinciosi din tara noastra si din afara sunt, fara indoiala, moastele Sfintei Parascheva, numita "cea grabnic ajutatoare si mult folositoare".</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Marturisesc parintii batrani, care au fost martori oculari, despre o minune petrecuta la racla sfintei, la 14 octombrie, 1952. De hram, pe cand oamenii asteptau la rand sa se inchine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit sa se inchine si doua crestine batrane din Focsani. Vazand lume multa, au zis preotului de garda, Arhimandritul Cleopa Ilie:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Parinte, da-ne voie sa ne inchinam la Cuvioasa Parascheva, fara sa mai stam la rand, ca suntem bolnave, si sa-i punem sub cap aceasta perna, pe care i-am adus-o de acasa drept multumire pentru ajutorul ce ni l-a dat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Dumnezeu sa va binecuvinteze, a zis Parintele Cleopa. Mergeti si va inchinati!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In clipa aceea, preotii si credinciosii au vazut un lucru cu totul sfant si minunat. Cuvioasa si-a ridicat singura capul, iar dupa ce femeile i-au pus perna adusa si s-au inchinat, Sfanta Parascheva si-a lasat iarasi capul pe capatai ca mai inainte. Iata cat de mult iubeste Preacuvioasa pe cei ce se roaga lui Dumnezeu si sfintilor Lui cu smerenie si credinta!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sfanta Parascheva de la Iasi se bucura in tara de un cult deosebit, mai mult decat toti ceilalti sfinti locali care au moaste in Romania. In fiecare zi, la Catedrala mitropolitana din Iasi, de dimineata pana seara tarziu, se face un mic pelerinaj local continuu, cu credinciosi de toate varstele si din toate locurile, veniti la rugaciune. In mod deosebit in sarbatori, in posturi si in fiecare vineri, considerata "Ziua Sfintei Vineri", adica a Cuvioasei Parascheva, vin multi credinciosi si se inchina la racla cu credinta, aducand flori, daruri si imbracaminte pe care le ating de racla cuvioasei pentru a dobandi ajutor, sanatate si binecuvantare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar cea mai mare zi de praznuire din tot anul este ziua de 14 octombrie, patronul Sfintei Parascheva, cand are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din tara noastra, la care participa inchinatorii de la sate si orase, din toate colturile tarii. Aceasta zi este considerata un adevarat pelerinaj bisericesc national, care dureaza pana la 3 zile. Inca din ajun se scot in fata catedralei moastele Sfintei Parascheva si, timp de doua zile si doua nopti, credinciosii stau la rand pentru inchinare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In seara zilei de 14 octombrie, praznicul cuvioasei se incheie cu o procesiune in jurul catedralei, avand in frunte pe mitropolitul Moldovei, care, impreuna cu clericii si credinciosii, cu lumanari in maini, poarta racla cu moastele sfintei, in sunetul clopotelor si al frumoaselor cantari bisericesti.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa aceea, se asaza moastele in biserica la locul lor, se canta paraclisul Sfintei Parascheva, apoi fiecare se intoarce la ale sale cu bucuria marelui praznic in suflet si cu mangaierea Duhului Sfant in inima.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sfanta Preacuvioasa Maica Parascheva, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!</div>
<br />
<div style="text-align: right;">
<i><b>Parintele Ioanichie Balan</b></i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-72623056768434008612015-10-10T00:36:00.002+03:002015-10-10T00:36:58.386+03:00DUMINICA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ RUSALII <div style="text-align: right;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.cuvantul-ortodox.ro/wp-content/uploads/2012/10/pilda-semanatorului-Hristos-seamana-767x1024.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.cuvantul-ortodox.ro/wp-content/uploads/2012/10/pilda-semanatorului-Hristos-seamana-767x1024.jpg" height="200" width="149" /></a></div>
<i><b>Evanghelia Semănătorului</b></i></div>
<div style="text-align: right;">
<i><b>Luca 8, 5-15</b></i></div>
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
“Lumea întreagă e o lungă pildă, alcătuită dintr-un şir fără număr de pilde. Lumea aceasta cu toate dintr-însa e trecătoare ca o poveste pe care o auzi si se termină. Dar sâmburele de duh ascuns în tâlcul fiecărei pilde e nepieritor. Cei care-şi hrănesc numai ochii şi urechile cu pildele acestea rămân flămânzi duhovniceşte, pentru că duhul se hrăneşte cu miezul lor, la care ei nu pot ajunge. Omul trupesc ia frunzele verzi a multe pilde şi nu se satură cu acestea, foamea nu-i dă odihnă.<br />
<br />
Iar omul duhovnicesc caută miezul mulţimii de pilde si, hrănindu-se cu miez, e odihnit şi are pace. Toate câte sunt, sunt pilde, şi toate se înfăşoară, ca frunzele şi coaja, in jurul unui miez ascuns. Tot ce se întâmplă e ţesătura pildei, a inimii duhoviceşti, a miezului, a ceea ce hrăneşte.<br />
<a name='more'></a><br />
<br />
Omul se află aşezat în lume ca împresurat din toate părţile de marea înţelepciunii lui Dumnezeu, care i se arată în pilde. Dar de se uită numai cu ochii nu vede altceva decât valurile, straiul de spumă al mării. Se uită şi vede haina firii, dar nu inima ei. Asculta si aude glasul firii, dar nu-i pătrunde graiul; în auz i se rostogolesc voci care nu spun nimic. Ochiul nu-i făcut să vadă miezul, urechea nu-i făcută să înţeleagă tâlcul. Dar duhul găseşte duhul; înţeleşii află înţelesul; iubirea simte iubirea.<br />
<br />
Săracă si tristă aşezare e lumea aceasta. Totul e grabă şi trecere, iar cine se apucă şi se ţine de ea va cădea si va plânge de durere si de ruşine. Dar în această aşezare se află comoara de învăţături a pildelor, iar cine înţelege astfel lumea şi se foloseşte în acest chip de ea, nu va cădea, nici nu se va ruşina.<br />
<br />
Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos a luat adesea pilde din lume — lucruri şi întâmplări — ca să-i înveţe mai uşor pe oameni. Şi nu o dată scotea învăţătură din lucruri de rând, tocmai ca să arate ce pline de miez sunt aceste lucruri, ce tâlcuri adânci se ascund în ele. Cei mai mulţi oameni caută un rost în lucruri neobişnuite, cum ar fi stele căzătoare, cutremure, războaie; rari sunt cei ce se apleacă asupra lucrurilor şi întâmplărilor de zi cu zi. Iar Cel fără asemănare între cei care au păşit vreodată pe acest pământ, Domnul, a luat anume cele mai de rând lucruri din viaţa aceasta ca să arate oamenilor tainele vieţii veşnice. Ce-i mai de rând ca sarea, aluatul, soarele, vrăbiile, iarba şi crinii sălbatici, grâul si neghina, piatra si nisipul? Cine, avându-le zi de zi în faţa ochilor, s-ar gândi să caute în ele tainele împărăţiei lui Dumnezeu?<br />
<br />
Dar Hristos tocmai pe acestea le-a arătat, tocmai pe acestea le-a supus omului spre chibzuire, dezvăluind, sub simpla lor înfăţişare, taine cereşti nemăsurate. Tot astfel a luat Domnul întâmplările cele mai obişnuite ca să desluşească întreaga viaţă în duh a omului, istoria căderii şi mântuirii lui, sfârşitul lumii, înfricoşata Judecată şi mila lui Dumnezeu către păcătoşi. Veacuri de-a rândul au văzut oamenii întâmplându-se lucruri aidoma celor înfăţişate de Hristos în plida Semănătorului, a Grâului si neghinei, a Talanţilor, a Fiului risipitor, a lucrătorilor nelegiuiţi, dar nimeni nu s-a gândit să scoată din frunzişul lor miezul spre hrana duhului, până ce Domnul nu a luat aceste întâmplări drept pilde, tâlcuindu-le, scoţându-le sâmburele duhovnicesc.<br />
<br />
Evanghelia de astăzi înfăţişează bine-cunoscuta parabolă a Semănătorului: o împrejurare cât se poate de obişnuită după chipul ei, dar în al cărei miez se ascunde Insuşi Domnul nostru Iisus Hristos, si sufletul nostru, si învăţătura Evangheliei, şi obârşiile căilor de pierzare şi de mântuire a omului — toate laolaltă.<br />
<br />
Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Ce simplu început! Este vremea semănatului. Zăpada şi gheaţa au lăsat în urma lor un pământ bun de a fi arat peste care a si trecut plugul. E primăvară şi semănătorul iese la semănat. Semănătorul iese din casa sa, merge la ţarina sa, să semene sămânţa sa; nu a altuia, ci a sa. Simplitate înafară, adâncime înlăuntru: semănătorul e Hristos iar sămânţa e învăţătura Evangheliei. Neamul omenesc a fost pregătit prin milenii de încercări şi suferinţe, peregrinări si năzuinţe, să primească dumnezeiasca sămânţă a învăţăturii mântuitoare; profeţii au arat sufletul omenesc; Hristos a venit ca o primăvară după iarna cea îngheţată si ca un Semănător a ieşit să semene. Profeţii sunt plugarii, El e Semănătorul. Au semănat si proorocii câte ceva, puţin, dar nu din sămânţa lor, ci din sămânţa împrumutată de la Dumnezeu. Hristos a ieşit să semene propria Sa sămânţă, înainte de Hristos au ieşit învăţători mincinoşi cu sămânţă luată de la diavol, ca s-o împrăştie în lume ca şi când ar fi a lor. Hristos nu a luat de la nimeni; a semănat sămânţa Sa. leşit-a semănătorul. Cum, de unde? Fiul lui Dumnezeu a ieşit din sânul cel veşnic al Tatălui, fără a Se despărţi de acest sân. A ieşit în trup omenesc, să slujească oamenilor ca om. A ieşit cum iese lumina de la soare fără a se despărţi de soare. A ieşit cum iese pomul din rădăcină fără a se despărţi de rădăcină. Sufletele oamenilor sunt ţarina sa, si El iese în ţarina Sa. Lumea prin El s-a făcut (Ioan 1, 10) si El a venit în lume, a ieşit în câmpia Sa. A ieşit din casa Sa în câmp, să semene. El este adevăratul Semănător. Sămânţa e a Sa si pretutindeni e primit cu pace, căci cărările Sale sunt curate şi drepte. Nu e ca vreun slujitor ce iese din casă străină în ţarină străină ca să arunce sămânţă străină — şi care mai şi uită câteodată că sămânţa nu-i a lui şi de aceea e privit cu neîncredere si teama.<br />
<br />
Şi semănând el, una a căzut lângă drum si a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră, si, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut între spini si spinii, crescând cu ea, au înăbusit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun si, crescând a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă.<br />
<br />
Aceste din urmă cuvinte arată că pilda ascunde un tâlc. Toţi oamenii au urechi, dar nu au toţi auz duhovnicesc, ca sa auda Duhul ce adie în ea, si de aceea spune Domnul: Cine are urechi de auzit să audă.<br />
<br />
Toată pilda e cât se poate de limpede, chiar privită doar ca descrierea unei împrejurări de rând. Orice ţăran poate să adeveri din viata lui, că întocmai aşa se întâmplă la semănat. Oricine munceşte la câmp poate să-ţi spună cât trudeşte acolo la scos pietrele, la smulsul si la arsul mărăcinilor, la închiderea cărărilor care străbat ogorul. Pilda însă nu a fost spusă pentru ceea ce stie oricare care, ci pentru ceea ce nu ştie nimeni. A fost spusă pentru adevărul adânc ascuns în ea.<br />
<br />
Câmpia înseamnă sufletul omenesc; iar feluritele părţi ale ei in seamnă feluritele suflete. Unele sunt ca pământul de lângă drum, altele ca un pământ pietros, altele ca un mărăciniş. Sunt şi unele ca pământul cel bun, ferit, curăţat de bolovănişuri şi spini. De ce nu aruncă semănătorul sămânţa sa numai acolo, de ce o împrăştie si la drum, şi printre pietre, si în mărăciniş? Pentru că Vestea cea Bună a Evangheliei e pentru toţi, nu-i ascunsă, nu-i încredinţată doar unora, şi altora nu, cum fuseseră multe din întunecatele învăţături vrăjitoreşti la greci şi la egipteni, învăţături al căror scop era mai mult ca omul să dobândească putere asupra unui alt om, a unui grup de oameni asupra altuia, decât mântuirea sufletului.<br />
<br />
Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la urechi, propovăduiţi de pe case (Matei 10, 27).<br />
<br />
Iată ce porunceşte Hristos ucenicilor, iată ce porunceşte Marele Semănător semănătorilor. Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască (I Timotei 2, 4) nevrând să piară cineva (II Petru 3, 9). Dacă Domnul Si-ar fi semănat dumnezeiasca învăţătură numai între cei buni, cei răi s-ar îndreptăţi spunând că n-au auzit niciodată Evanghelia şi, nepomenindu-şi păcătoşenia, L-ar fi făcut pe Dumnezeu răspunzător pentru pierderea lor. Dar nimeni nu se pierde din greşeala lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu e drept si nici o greşeala nu poate sta în lumina dreptaţii Sale.<br />
<br />
Faptul că se pierd trei parti din sămânţă nu-i nici vina semănătorului, nici a seminţei, ci pământul e de vină. Nici Hristos nici a Sa învăţătură nu sunt de vină că se pierd atâţia oameni, ci de vină sunt numai ei înşişi. Nu-si închină munca si dragostea lor seminţei primite, n-o apără de buruieni, n-o aşează în adâncul roditor al inimii, n-o păzesc până la vremea secerişului. Dar deşi unele părţi ale ţarinii rămân fără rod, secerişul cuvântului lui Dumnezeu este bogat, căci a grăit Dumnezeu prin prooroci:<br />
<br />
Aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să facă rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui (Isaia 55,11).<br />
<br />
Chiar dacă unora cuvântul lui Dumnezeu le rămâne neroditor, tot nu înseamnă că a fost semănat în zadar.<br />
<br />
La Dumnezeu toate sunt in putinţă: El poate să facă recolta pe pământul cel bun cu atât mai mare. Oricum, cuvântul tot se va întoarce la El, dacă nu altfel, măcar ca talantul îngropat în pământ de sluga netrebnică, sau ca cea adusă unei case nevrednice. Domnul a spus apostolilor să ureze pace:<br />
<br />
Şi dacă este casa aceea vrednică, vină pacea voastră peste ea. Şi de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi (Matei 10,13).<br />
<br />
Dar să-L ascultăm pe însuşi Domnul descoperind tâlcul acestei pilde. Rareori a tâlcuit Hristos însuşi o parabolă. A tâlcuit-o pentru că L-au întrebat ucenicii.<br />
<br />
Şi ucenicii Lui îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta? El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă. Atât era de simplă pilda încât ucenicilor le era greu s-o priceapă, s-o lege de viaţa în duh. După Matei, ucenicii au întrebat întâi: De ce le vorbeşti lor în pilde? (Matei 13,10).<br />
<br />
Luca lasă deoparte această întrebare, si pune în loc alta: Ce înseamnă pilda aceasta? Hristos răspunde la amândouă întrebările. Mai întâi, deosebeşte între ucenicii care îl ascultă şi alţii care aud ce spune. Cu toate că ucenicii erau oameni obişnuiţi, harul lui Dumnezeu era cu ei, şi chiar dacă nu ajunseseră atunci la desăvârşire, tot aveau ochii duhului deschişi pentru tainele împărăţiei lui Dumnezeu.<br />
<br />
Lor li se putea vorbi uneori pe faţă, nu în pilde — celorlalţi însă nu. Dar că nici apostolilor nu li se putea vorbi întotdeauna fără mijlocirea pildelor se vede din cele vorbite cu ei de Hristos pentru ultima oară înainte de moartea Sa: „Acestea vi le-am spus in pilde , dar vine ceasul cand nu va voi mai vorbi in pilde”. (Ioan 16 , 25)<br />
<br />
De ce poporului îi vorbeşti in pilde? Ca, văzând, să nu vadă, auzind, să nu înţeleagă. Adică: Dacă le-ar vorbi pe faţă, iar nu în pilde, ei ar privi cu vederea trupească si nu ar vedea nimic. Ar asculta cu auzul trupesc, şi nimic nu ar auzi. Lucrurile duhului nu pot fi văzute cu ochii trupului, nici auzite cu urechile trupului. Acest inţeles se desprinde limpede din Evanghelia de la Matei: căci, văzând, nu văd, şi auzind nu aud, nici nu înţeleg (13,13). Când Dumnezeu le grăieşte adevărul duhovnicesc pur, neînvesmântat în pilde şi asemănări cu lumea pământească, ei nici nu văd, nici nu înţeleg acest adevăr.<br />
<br />
Orice adevăr duhovnicesc este din cealaltă lume — lumea duhului, lumea cerească — şi poate fi pătruns numai de vederea, auzul şi înţelegerea duhovnicească. Dar adevărurile duhovniceşti se cuprind în lume sub chipul lucrurilor si întâmplărilor. Mulţi şi-au pierdut văzul, auzul şi înţelesul duhovnicesc. Ei văd numai chipul dinafară, aud numai glasul dinafară, pătrund numai înşiruirea dinafară a lucrurilor şi întâmplărilor. Aceasta e vederea trupească, auzirea trupească si înţelegerea trupească. Hristos cunoaşte orbirea oamenilor si de aceea, învăţător preaînţelept, îi duce pe oameni de la lucruri trupeşti la lucruri duhovniceşti şi de la fapte trupeşti la pilde duhovniceşti. Iată de ce le vorbea în pilde, în chipuri la îndemâna vederii, auzirii si înţelegerii lor.<br />
<br />
Răspunzând la prima întrebare, Domnul trece la a doua:<br />
<br />
Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul si ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.<br />
<br />
Către popor zice: Unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat (Matei 13, 4), iar ucenicilor: vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor.<br />
<br />
Amândouă spusele au acelaşi înţeles, dar una e desluşirea celeilalte. Cum calcă oamenii în picioare sămânţa de lângă drum si cum o ciugulesc păsările, aşa calcă şi apucă diavolul sămânţa lui Dumnezeu, cuvântul lui Dumnezeu din inimile oamenilor. Gospodarul înţelept îngrădeşte aşadar ogorul si închide drumul prin el, iar omul înţelept îşi îngrădeşte inima şi îşi închide drumul prin ea, ca să nu treacă pe acolo duhul cel rău, care să zdrobească şi să piardă semănătura lui Dumnezeu. Făcându-ne în inimă cărare, o şi deschidem năvalei de oameni şi demoni. Atunci şi sămânţa dumnezeiască se distruge, iar cohorta năvăitorilor nu doar o calcă in picioare, ci seamănă în urmă sămânţa ei cea rea. O astfel de inimă deschisă din toate părţile trecătorilor e ca o femeie desfrânată, înşelătoare de bărbat, si se face maidan plin de miasme si drum care nu duce nicăieri, asupra căruia se reped păsările de pradă — diavolii, adică. Acestora nimic nu le place mai mult decât un suflet gata să-i primească pe ei.<br />
<br />
Pe pământ pietros sau în mărăciniş sămânţa are totuşi un început, dar lângă drum nu poate nici măcar să dea colţ pentru că e călcată în picioare de trecători si spulberată de demoni. Dumnezeiasca sămânţă prinde rădăcină numai într-un suflet feciorelnic, care nu e drum bătut, ci câmp îngrădit prin care nu trece nimeni. Iar dacă o pildă ar fi de lipsă întru tâlcuirea altei pilde, atunci pilda sămânţei de lângă drum ar fi cel mai bun comentariu la pilda femeii păcătoase.<br />
<br />
De ce ia diavolul sămânţa din inimile oamenilor? O spune Domnul: Ca nu cumva, crezând, sa se mântuiască. Se vede preabine de aici că credinţa în cuvântul lui Dumnezeu e temeiul si rădăcina mântuirii noastre. Cine nu păstrează cuvântul lui Dumnezeu — si nimic altceva decât cuvântul lui Dumnezeu — în inima sa, nu poate să se mântuiască. Asupra inimii neîncălzite de cuvântul lui Dumnezeu stă la pânda diavolul, ca să fure. Fericit cel ce păstrează cuvântul lui Dumnezeu în inima sa ca pe bunul cel mai de preţ, ne-lăsând nici oameni, nici demoni să calce în picioare şi să fure sfânta semănătură.<br />
<br />
Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.<br />
<br />
Mai întâi primesc cu bucurie, cred până la o vreme, dar până la urmă cad, din frică, asemenea unui sclav întemniţat ani de-a rândul care vede deodată deschizându-se uşa închisorii si spunându-i-se: „Eşti slobod!” Se bucură omul si dă să plece, dar când îşi dă seama că îl aşteaptă o viaţă cu care nu e obişnuit, dă înapoi, mai-mai ar rămâne acolo unde se află, cu porţile închise înainte-i.<br />
<br />
O inimă prea dornică să se unească cu pământul e plină de frică, iar legătura cu pământul o împietreşte. Cuvântul lui Dumnezeu creste mai drept in mijlocul furtunii şi al vânturilor, ca brazii pe înălţimi. Dar vanturile şi furtuna îl înspăimântă pe fricos; chiar dacă a primit cuvantul cu bucurie, acum se teme si-l leapada, ca sa se ţină mai bine de pământul cu care e deprins. Pământul îi dă ceva, la repezeală, pe când rodul cuvântului lui Dumnezeu se lasă aşteptat. Fricosul se nelinişteşte: cum să dau ce am în mână pe nu-ştiu-ce îmi făgăduieşte cuvântul lui Dumnezeu? Cum să dau cioara din mâna mea? Fricosul se îndoieşte de Dumnezeu si crede pământului, se îndoieşte de adevăr şi crede minciuna. Credinţa, neprinzând rădăcină în inima lui de piatră, se pierde. Cuvântul lui Dumnezeu semănat pe stâncă se întoarce la Semănător.<br />
<br />
Mulţi asemenea fricoşi avem printre noi astăzi. Credinţa înverzeste la suprafaţa inimii lor, dar stratul e subţire si dedesubt e piatră. Când soarele adevărului lui Dumnezeu străluceşte asupra lor, în marea lui lumină văd că cuvântul lui Dumnezeu caută sol adânc ca să-si întindă rădăcina până în adâncul inimii, al sufletului si al minţii, şi se înspăimântă. I-ar da bucuros lui Dumnezeu sălile de la intrare, dacă si-ar putea păstra pentru dânşii odăile celelalte. Dar în strălucirea cea mare a soarelui lui Dumnezeu, când văd că nici o încăpere nu poate rămânea întunecată, îi cuprinde frica. Dacă un astfel de om e lovit de nevoi sau e prigonit pentru cuvântul lui Dumnezeu — dacă ajunge în vânt si furtună — nu întârzie să dea înapoi. Nestatornicia în credinţă înseamnă să te făgăduiesti unui stăpân şi să slujeşti altuia.<br />
<br />
Nestatornicii se făgăduiesc lui Dumnezeu şi slujesc diavolului. Cum să creadă Dumnezeu făgăduinţele lor, când ei n-au crezut făgăduinţelor cuprinse în cuvântul Lui?<br />
<br />
Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile si cu bogăţia si cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată si bună, aud cuvântul, îl păstrează si rodesc întru răbdare.<br />
<br />
Grijile sunt spini, ca si iubirea de bogăţii şi de plăceri. Cade cuvântul lui Dumnezeu între spinii aceştia şi încolţeste, dar nu ajunge să crească pentru că spinii îl sufocă. Cuvântul lui Dumnezeu nu creşte în umbra nimănui. Creste numai acolo unde precumpăneşte el, numai acolo unde toate celelalte rămân în umbra lui.<br />
<br />
Prin griji le înţelegem pe cele pentru trup; prin bogăţii, pe cele dinafară; prin plăceri, pe cele lumeşti, trecătoare şi stricăcioase. Iată bălăriile printre care nu cresc mlădiţele lui Dumnezeu cele gingaşe si curate. Apostolul Petru spune: Lăsaţi-l Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi (I Petru 5, 7).<br />
<br />
Hristos Domnul pune asupra noastră o singură grijă, numai grija de suflet, de mântuirea noastră. Aceasta este grija grijilor, si , purtand-o pe aceasta, toate celelalte se dezleaga de la sine.<br />
<br />
Grijile mărunte inabusa samanta acestei singure mari griji care ne trebuie, iar fără ea toate celelalte pe care ni le facem rămân să ne apese chiar de-ar fi să trăim cu ele şi o mie de ani pe pământ.<br />
<br />
Adevărata bogăţie vine de la Dumnezeu, nu e smulsă de la natură şi de la oameni. Cine se încrede în bogăţia lui, se vestejeşte (Pilde 11, 28). Unul ca acesta va muri plin de amar si nemulţumit, şi va veni la Judecata lui Dumnezeu cu mâinile goale, ca un cerşetor.<br />
<br />
Dar plăcerile vieţii? Nu sunt şi ele spini care înăbuşă cuvântul lui Dumnezeu? Dar oare sunt aceste plăceri cu adevărat ceea ce cred cei ce tânjesc după ele? Să auzim ce spune unul care s-a scăldat din plin în desfătări, regele Solomon, care mărturiseşte despre sine: Tot ce doreau ochii mei nu am dat la o parte şi n-am oprit inima mea de la nici o veselie, căci inima mea s-a bucurat… Apoi m-am uitat… şi iată, totul este deşertăciune şi vânare de vânt şi fără nici un folos sub soare (Ecclesiastul 2,10-11). Şi iată ce spune părintele lui Solomon, încă mai înţelept decât el: Judecăţile Domnului sunt drepte, veselesc inima (Psalm 18, 9); Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele (Psalm 118,111); Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare (Psalm 118,162). Adevărata plăcere, adevărata bucurie, si bogăţie, si veselie, stă aşadar în cuvântul lui Dumnezeu. Toate încântările lumii acesteia sunt numai o închipuire ştearsă a celor din împărăţia lui Dumnezeu.<br />
<br />
Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează si rodesc întru răbdare.<br />
<br />
Pământ bun sunt sufletele bune, însetate de adevăr şi flămânde de iubire. Cum aleargă cerbul la apă (Psalm 41,1), aşa trec aceste suflete prin desertul ars al lumii, căutând să-si stâmpere setea şi foamea cu adevărul cel veşnic şi cu iubirea cea netrecătoare. Când rouă si mana din cer coboară de pe buzele lui Hristos asupra acestor suflete, ele se scaldă în bucurie si cresc înalte, aducând roadă nenumărată. O singură cărare trece prin aceste suflete: calea pe care merge Hristos. Pentru toţi ceilalţi trecători drumul este închis. Nu se află în ele nici bolovani şi nici ciulini, ci numai pământ curat si bun, pe care o singura sămânţă creste: cea semănată de Domnul. Ea se păstrează în inimă curată şi bună. Oamenii buni nu ţin cuvântul lui Hristos scris pe hartie, pentru ca hartia este in afara omului şi poate fi pierdută. Nici în minte nu-l ţin, pentru ca mintea se afla la suprafaţa fiinţei, si poate uita.<br />
<br />
Ci îl ţin întru cele mai dinlăuntru, în inima curata si bună, unde nu se poate pierde, nici nu se poate uita, ci unde creşte ca aluatul si dă în spic ca grâul, veselindu-l pe om ca vinul şi mângâindu-i viaţa lui ca untdelemnul, ca să strălucească precum soarele.<br />
<br />
Ce rod aduce cuvântul lui Hristos în pământ bun? Unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci (Matei 13, 23), a spus Domnul în marea sa dragoste şi milostivire fată de oameni. El nu cere de la toţi la fel, ci de la unii mai mult iar de la alţii mai puţin, aşa încât să se mântuiască cât mai mulţi, cât mai mulţi să moştenească împărăţia lui Dumnezeu. Luca pomeneşte numai recolta de o sută, arătând prin aceasta mărimea recoltei de pe pământ bun, pe când Matei şi Marcu fac pomenire nu numai de mărimea recoltei, ci si de felurimea ei, care mulţumeşte pe Stăpân. Înţelegem aici acelaşi lucru ca şi în Pilda Talanţilor, unde stăpânul laudă la fel şi pe sluga cu zece talanţi, si pe cea cu cinci, făgăduindu-le aceiaşi răsplată: Bine, sluga bună si credincioasă… intră întru bucuria Domnului tău (Matei 25, 21-3). Împărăţia cerurilor are trepte de slavă şi putere, iar cei mântuiţi nu sunt toţi deopotrivă, deşi toţi sunt în bucurie şi strălucire.<br />
<br />
Cine are urechi de auzit să audă!<br />
<br />
Cu aceste cuvinte încheie Domnul tâlcuirea pildei Sale, la fel cum a încheiat pilda însăşi după ce a spus-o poporului. Mai mult, a strigat. De două ori a spus aceleaşi cuvinte, si de amândouă ori a strigat. Strigă. De ce? Ca să deştepţi auzul lăuntric al surzilor; ca să răsune prin veacuri de-viaţă-dătătoarea înţelepciune şi s-o audă toate neamurile până la sfârşitul lumii.<br />
<br />
Cine are urechi de auzit să audă! strigă Prietenul omenirii, Prietenul tuturor celor asupra cărora se reped negrele răpitoare ale văzduhului ca asupra unui ogor al nimănui. Strigă a primejdie. Strigă ca să arate singura, strâmta cale de scăpare din stricăciunea şi vâlvătaia lumii. Strigă ca să se vadă că aici nu sunt în joc haine, pământuri sau case, ci însăşi viaţa.<br />
<br />
Nu strigă de mânie asupra oamenilor, ci strigă ca o mamă care îşi vede copiii încolţiţi de şerpi. Copiii se joacă, nici nu văd şerpii, dar mama îi vede. Iar când copiii văd şerpii, nici nu ştiu încotro s-o apuce, ci mama ştie. Si strigă la copii. Si Hristos strigă la oameni, până la sfârşitul veacurilor: Cine are urechi de auzit să audă!<br />
<br />
Slavă şi laudă Domnului nostru Cel viu şi de-viaţă-dătător, Mântuitorul Iisus Hristos, împreună cu Tatăl si cu Duhul Sfânt, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.<br />
<br />
<div style="text-align: right;">
<i><b>(Din: Sfantul Nicolae Velimirovici, „Predici”, Editura Ileana, Bucuresti, 2006)</b></i></div>
<div style="text-align: right;">
<i><b><br /></b></i></div>
<br />
<div style="text-align: right;">
<i><b>sursa online: voscreasna.com</b></i></div>
</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-75658186539811537712015-10-07T21:46:00.001+03:002015-10-07T21:46:14.857+03:00Roagă-te şi fă ce vrei, dar roagă-te!"<div style="text-align: right;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/1183/1443454886_2604_7_1443455346.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/1183/1443454886_2604_7_1443455346.jpg" height="200" width="133" /></a></div>
<i><b>Pr. prof. dr. VASILE VLAD</b></i></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<i><b>"În creştinism se vorbeşte despre fericire. Despre «da», nu despre «nu»"</b></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>- Părinte Vasile Vlad, societatea românească pare debusolată, dar bisericile sunt toate pline şi oamenii caută sprijin la Dumnezeu. Cum percepeţi neliniştea aceasta a lumii în care trăim?</i></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-style: italic;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
- Neliniştea vremurilor noastre cred că se datorează faptului că omul nu s-a găsit pe sine şi se tot caută în lumea din jurul lui. Problema apare în momentul când omul caută într-o direcţie greşită, pentru că atunci neliniştea lui creşte. Noi, ca preoţi, observăm lucrul acesta din plin, pentru că realizăm - nu numai că oamenii sunt neliniştiţi, dar constatăm că sunt în criză. Neliniştea aceasta a lor este vecină cu frica, cu angoasa. Pe măsură ce omul se împlineşte într-o direcţie potrivnică firii lui, adică în absenţa lui Dumnezeu, parcă tot mai mult se tulbură. Deşi se realizează economic, poate şi ierarhic, pe scara socială, omul nu-şi găseşte liniştea. Gândiţi-vă la atâţia oameni bogaţi care se sinucid. De ce o fac? Oameni care se realizează pe toate planurile vieţii imediate dar, când ajung realizaţi, nu au ce face cu ei înşişi. <span style="background-color: white; color: #666666; font-family: 'Times New Roman', Times, FreeSerif, serif; font-size: 14px;"><a href="http://www.formula-as.ro/2015/1183/spiritualitate-39/pr-prof-dr-vasile-vlad-roaga-te-si-fa-ce-vrei-dar-roaga-te-19720">Aflaţi mai multe » </a></span></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-8748619227461962292015-10-05T21:41:00.000+03:002015-10-07T21:42:16.135+03:00Semnul văzut al iubirii Tale pentru noi<i><b>Sf. Ioan de Kronstadt,</b> «VIAŢA MEA ÎN HRISTOS»</i><br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
…Crucea este în Hristos, iar Hristos este pe Cruce; Crucea este imaginea lui Hristos răstignit, Fiul lui Dumnezeu; şi de aceea semnul Crucii, chiar şi umbra ei, sunt extrem de înfricoşătoare demonilor, ca semnul lui Hristos Însuşi, ca însăşi umbra Celui Răstignit.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
…Noi experimentăm de asemenea efectul nebiruitei şi divinei puteri a Crucii glorioase şi dătătoare de viaţă; prin această putere noi izgonim din inima noastră patimile rele: descurajarea, trândăvia, teama şi alte curse ale diavolului. Crucea este prietena noastră şi binefăcătoarea noastră. Spun aceasta cu toată sinceritatea, eu cred cu tărie în adevărul şi puterea a ceea ce spun.</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
…O, Doamne, mare este iubirea Ta! Te-ai dat morţii din iubire pentru mine.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Contemplu Crucea şi mă uimeşte iubirea Ta pentru mine şi pentru lume. Căci Crucea este semnul văzut al iubirii Tale pentru noi. „Mai mare dragoste decât aceasta ca să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi, nimeni nu are” (In 15, 13).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Tainele Tale dătătoare de viaţă, o, Doamne, sunt ca o pecete constantă şi minunată a dragostei Tale faţă de noi, păcătoşii; căci Trupul Tău dumnezeiesc se frânge pentru mine, pentru noi toţi; căci Sângele Tău se varsă pentru mine, pentru noi toţi. Doamne, măresc minunile Tale pe care le fac Sfintele Tale Taine în credincioşii pe care i-am împărtăşit; măresc aceste vindecări nenumărate ale căror martor am fost; măresc efectele lor mântuitoare asupra mea însumi. Măresc mila Ta faţă de mine, manifestată în ele şi prin ele şi puterea Ta care lucrează prin ele. Doamne, în schimbul unei asemenea iubiri, dă-mi să pot să Te iubesc din toată inima mea, să iubesc aproapele ca pe mine însumi, dă-mi să pot iubi chiar şi pe vrăjmaşii mei, şi nu numai pe cei ce mă iubesc!</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-30172906377249508442015-10-04T21:40:00.000+03:002015-10-07T21:40:40.486+03:00Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei!<i><b>Rugăciune a Sfântului Nicolae Velimirovici pentru vrăjmaşi</b></i><br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii nu pot pierde sufletul meu.</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.</div>
<div style="text-align: justify;">
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.</div>
<div style="text-align: justify;">
Când am vrut să conduc pe oameni, ei m-au împins înapoi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.</div>
<div style="text-align: justify;">
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.</div>
<div style="text-align: justify;">
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr, vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!</div>
<div style="text-align: justify;">
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!</div>
<div style="text-align: justify;">
Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţini ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşii nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi, căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează, căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea, El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.</div>
<div style="text-align: justify;">
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-30054727641285804552015-10-03T21:38:00.000+03:002015-10-07T21:39:07.371+03:00CE NE ÎMPIEDICĂ SĂ IUBIM?<div style="text-align: right;">
<i><b>Sfântul Ierarh Luca al Crimeei</b></i></div>
<i><br /></i>
<div style="text-align: justify;">
<i>„Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.“ (Luca 6, 31-36)</i></div>
<a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ce vorbe uimitor de simple! Ele sunt atât de simple, atât de fireşti, încât atunci când omul aude pentru întâia oară că trebuie să se poarte astfel, se simte chiar stingherit. “Cum de nu m-am gândit singur la asta până acum?” – se întreabă el. Dar tot ce este mare este simplu. Toată învăţătura lui Hristos e neasemuit de simplă. Ea este îndreptată către oamenii cu inimi simple; au primit-o cei mai simpli pescari din Galileea, care au devenit luminători ai întregii lumi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Lui Hristos I-au urmat în primul rând cei mai simpli oameni, fiindcă orice cuvânt al lui Hristos este simplu şi uimitor de accesibil. Toată învăţătura Lui parcă s-ar înţelege de la sine – şi totuşi, ce departe stă viaţa noastră de împlinirea acestor cuvinte simple, acestor mari porunci ale lui Hristos!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cât de rar se întâmplă să ne purtăm cu oamenii aşa cum am vrea să se poarte ei cu noi! Aşteptăm de la oameni stimă, iar noi îi înjosim; aşteptăm să fim ajutaţi la nevoie, dar nu ne gândim niciodată să ajutăm aproapelui când avem îndestulare trupească.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ce înseamnă asta? De ce stau aşa lucrurile? Doar nu ne purtăm astfel cu toţi oamenii. Faţă de cei mai apropiaţi, faţă de cei pe care îi iubim fierbinte – soţia scumpă, copiii, tata, mama – ne purtăm potrivit poruncilor lui Hristos;îi iubim ca pe noi înşine şi nu le facem ceea ce nu ne-am dori pentru noi înşine. Ce mamă care-şi iubeşte copilul din toată inima nu îi va da toată dragostea, toată mângâierea sa, nu-şi va jertfi chiar viaţa pentru el? Prin aceasta ea împlineşte – nu-i aşa? – legea lui Hristos.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar, iată, cu cei pe care îi cuprindem sub numele de “aproape”, însă de fapt îi socotim depărtaţi şi străini, nu ne purtăm astfel. Ce ne împiedică să ne purtăm cu ei la fel cum ne purtăm cu oamenii cei mai apropiaţi, pe care îi iubim? Ne împiedică egoismul, iubirea de sine, fiindcă nu ne iubim decât pe noi înşine. Ne îngrijim de noi înşine, ne iubim pe noi înşine, iar pe oamenii din jur nu-i iubim, adeseori îi necăjim, îi jignim. Iar Domnul ne înfăţişează o asemenea cerinţă dreaptă, curată, sfântă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
El cere însă ca noi să îi iubim şi pe vrăjmaşi. Oare-i uşor să facem asta? Nu, este foarte greu. A-i iubi pe vrăjmaşi se deprind cei ce au inimă curată, cei care Îl iubesc cu toată inima pe Dumnezeu şi urmează poruncilor Lui, cei în care Se sălăşluieşte Duhul Sfânt, duhul smereniei, cei care se pătrund de duhul dragostei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Doar cei ce s-au deprins să îi iubească pe cei care-i urăsc, să-şi iubească vrăjmaşii, i-au biruit pe aceştia – cu binele şi cu dragostea. Milă şi împreună-pătimire – iată însuşirile de temelie, calităţile de temelie ale dragostei. Cine are dragoste, acela are şi milă, şi împreună-pătimire, fiindcă nu poţi să iubeşti fără să suferi împreună cu cel iubit. Un asemenea om nu poate să nu facă binele celor care au nevoie de el, şi-l face fără să aştepte recunoştinţă, fără să aştepte să i se răsplătească pe măsură.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Din dragoste curată izvorăşte milostivirea, din dragoste curată împlinesc adevăraţii creştini aceste porunci ale lui Hristos: dau împrumut celor de la care nu se aşteaptă să mai primească înapoi, fac tot felul de fapte bune. Domnul cere să nu aşteptăm nimic în schimb pentru binele făcut şi ne făgăduieşte marea plată a veşnicei bucurii, spunând că vom fi fii ai Celui Preaînalt. Ştiţi ce spunea Domnul Iisus Hristos despre Înfricoşătoarea Judecată şi despre faptul că drepţii vor fi îndreptăţiţi doar pentru dragoste, doar pentru faptele dragostei. Fii ai Celui Preaînalt se vor numi ei, vor străluci ca stelele pe cer. Iar cei ce dragoste n-au avut, cei ce n-au făcut faptele milostivirii, se vor numi fii ai diavolului şi vor fi chinuiţi în veci dimpreună cu el.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dragostea este împlinirea a toată legea (v. Romani 13, 10). Milostivirea este, de asemenea, toată legea lui Hristos, fiindcă ea vine din dragoste. Ce să facem ca să dobândim dragostea? Mare, uriaşă este această lucrare, e scopul întregii noastre existenţe, scopul întregii noastre vieţi. Am fost făcuţi de Dumnezeu ca să ne apropiem de El duhovniceşte. Trăim pentru a deveni fii ai Celui Preaînalt, pentru a ne desăvârşi, pentru a tinde către El.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe care cale trebuie să mergem?</div>
<div style="text-align: justify;">
Mergeţi prin uşa cea îngustă, pe calea cea pietroasă şi spinoasă, fără a vă teme de pătimiri, fiindcă ele nasc binele. Cel care pătimeşte devine slobod de egoism, devine liniştit, blând, plin de dragoste. Trebuie să mergem pe calea necazurilor, împlinind toate poruncile lui Hristos. Prin neobosite rugăciuni şi post trebuie să intrăm în împărtăşirea cu Dumnezeu. Au agonisit dragostea cei care, asemenea Cuviosului Serafim din Sarov, zi şi noapte s-au rugat şi au postit aspru. Domnul curăţeşte inimile lor de toată întinăciunea, fiindcă Duhul Sfânt, Duhul dragostei poate sălăşlui doar într-o inimă blândă, smerită. Trebuie să agonisim blândeţea, smerenia, şi atunci va veni sfânta dragoste.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru multe se cuvine să ne rugăm, pocăindu-ne de păcatele noastre nenumărate, însă neîncetată şi de temelie trebuie să fie rugăciunea pentru că Domnul să curăţească inimile noastre de răutate, să ne dea marile virtuţi creştineşti: blândeţea, smerenia, sfânta dragoste. Nicicând să nu uitaţi rugăciunea cea mai însemnată – rugăciunea pentru dobândirea dragostei! Rugaţi-vă pentru aceasta cum vă va pune Dumnezeu în inimă – de pildă, astfel:</div>
<div style="text-align: justify;">
„Doamne, dă-mi sfânta dragoste, învaţă-mă să-i iubesc pe toţi oamenii: şi pe cei de aproape, şi pe cei de departe, şi pe cei credincioşi, şi pe cei necredincioşi, precum Tu, Doamne, ne iubeşti pe noi, pe toţi, păcătoşii şi ticăloşii!“ Amin.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
<i>15 octombrie 1944</i></div>
<div style="text-align: right;">
<i>«Predici» – Editura Sophia, Bucureşti, 2010</i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-36680956306828706462015-10-03T21:36:00.000+03:002015-10-07T21:36:32.130+03:00De ce ne pedepseşte Dumnezeu ?<div class="MsoNormal" style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10pt; text-align: justify;">
Un lucru trebuie să avem clar în minţile noastre: că o data ce suntem făptura bunului Dumnezeu, că o dată ce suntem păziţi de El, Care rânduieşte pentru noi şi pe cele mici şi pe cele mari, urmează că nu putem suferi ceva fără voia lui Dumnezeu şi că nici una dintre suferinţele noastre nu este spre vătămarea noastră sau spre ceva asemănător; şi deci nu trebuie, să ne închipuim pentru noi o situaţie mai buna.</div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10pt; text-align: justify;">
Morţile vin de la Dumnezeu ; dar moartea nu este un lucru rău, afară numai dacă-mi vorbeşti de moartea păcătosului; că pentru păcătos eliberarea de suferinţele de pe pământ este început al chinurilor din iad, iar suferinţele din iad nu au autor pe Dumnezeu, ci pe noi înşine, începutul şi rădăcina păcatului stă în noi şi în libertatea voinţei noastre.</div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10pt; text-align: justify;">
Am putea să nu avem nici o suferinţă dacă ne-am îndepărta de viciu; dar pentru că noi înşine, prin plăcere, ne-am lăsat ademeniţi de păcat, ce motiv serios am putea invoca încât să nu fim noi înşine autorii suferinţelor noastre?</div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10pt; text-align: justify;">
Răul este de două feluri: răul raportat la simţirea noastră şi răul în sine.</div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10pt; text-align: justify;">
Răul în sine depinde de noi, de pildă: nedreptatea, desfrânarea, nebunia, frica, invidia, uciderea, otrăvirea, viclenia şi toate patimile înrudite cu ele, care întineaza sufletul făcut după chipul Creatorului şi-i întunecă frumuseţea.</div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10pt; text-align: justify;">
Răul raportat la noi provoacă durere şi suferinţă simţirii noastre, de pildă: boala trupului, rănile trupului, lipsa celor necesare traiului, viaţa lipsită de slavă, paguba de bani şi pierderea celor scumpi nouă. Fiecare din aceste rele este adus asupra noastră de înţeleptul şi bunul Stăpân spre folosul nostru.</div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10pt; text-align: justify;">
Se ia bogaţia celor care au întrebuinţat-o rau, ca să strice unealta cu care săvârşeau nedreptate; trimite boala celor carora le este mai de folos să le fie madularele legate decât să le aiba slobode, spre a ne îndeparta de păcat; aduce moarte când se termină firul vieţii, pe care dreapta judecată a lui Dumnezeu 1-a fixat dintru început pentru fiecare, deoarece Dumnezeu vede de departe ce este de folos fiecăruia din noi.</div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10pt; text-align: justify;">
Foametea, seceta, ploaia prea multă sunt plăgi obşteşti abătute asupra oraşelor şi popoarelor, spre a le pedepsi când răutatea lor a depăşit orice măsură. După cum doctorul este un binefăcător chiar dacă produce dureri şi suferinţe trupului (că poartă război bolii, nu bolnavului), tot aşa Dumnezeu este bun când prin pedepse date unora Se îngrijeşte de mântuirea tuturor. Nu acuzi pe doctor când pe unele din mădularele tale le taie, pe altele le arde, iar pe altele le scoate cu totul din trup, ci îi mai dai şi bani şi-1 numeşti mântuitorul tău pentru că a oprit boala într-o mică parte a trupului, înainte de a se intinde în tot corpul. Dar când vezi că un oraş se dărâmă peste locuitorii lui din pricina cutremurului sau ca o corabie se scufundă în mare cu toţi calătorii, nu zăboveşti să-ţi porneşti limba hulitoare împotriva adevăratului Doctor şi Mântuitor.</div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10pt; text-align: justify;">
Şi totusi ar trebui să întelegi că este nevoie de un tratament făcut cu grijă, când bolile oamenilor sunt mici şi usor de vindecat, dar când se dovedeşte că bolile lor nu mai pot fi vindecate printr-un tratament obişnuit, atunci este necesară îndepartarea celor ajunşi nefolositori, pentru ca nu cumva, întinzându-se boala, să cuprindă şi pe cei sănătoşi. Aşadar, dupa cum nu-i de vina doctorul daca-ţi taie sau iţi arde o parte din trup, ci boala, tot aşa şi distrugerile oraşelor îşi au originea în păcatele oamenilor, care depaşesc orice masură. Scuteste deci pe Dumnezeu de hula!</div>
<div class="MsoNormal" style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10pt; text-align: right;">
<a href="http://www.sfantulvasilecelmare.info/carti-scrieri.php" style="border: none; color: #2a6392; margin: 0px; outline: none; padding: 0px; text-decoration: none; transition: all 100ms ease-in;" target="_blank"><i>(Sfântul Vasile cel Mare - Omilia a IX-a)</i></a></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-8912126280887961282015-10-01T21:30:00.000+03:002015-10-07T21:30:51.398+03:00Cuvinte cu multă putere, de la Stareţul Varsanufie de la Optina<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
Când intri în biserică, să-ţi aduci aminte că ea este casa lui Dumnezeu. Să stai în ea cugetând neîncetat în mintea ta că te afli în casa Lui. Şi să nu laşi nici o clipă să fugă din mintea ta gândul că Dumnezeu Se afla alături de tine. Şi să nu-ţi îngădui niciodată, sub nici un motiv, vreo libertate şi vreun confort în mişcările tale, cât timp te afli înlăuntrul bisericii.</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
Cu cât trăieşti mai atent şi mai aspru, cu atât mai sălbatic te ataca vrăjmaşul. Încearcă să te tragă în păcat mai ales în sărbători. Să le aştepţi pe toate. Să fii pregătit pentru toate… Domnul este îndurător. Sărbătorile pricinuiesc daruri. Şi voi veţi lua ceva şi vă veţi încredinţa de asta după mulţi ani, poate chiar după 40 de ani… Atunci veţi înţelege ce dar v-a trimis Domnul în sărbătoarea cutare.</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
Gândurile îndoielii, precum şi cele ruşinoase şi de hulă, trebuie să le dispreţuiţi. Să nu le daţi nici o importanţă! Dispreţuiţi-le! Şi atunci vrăjmaşul diavol nu va mai rezistă, ci va fugi. Diavolul nu rezistă dispreţului, deoarece a fost călcat. Dar dacă începeţi totuşi acest dialog cu gândurile (nu uitaţi că gândurile aceste nu sunt ale voastre, ci ale vrăjmaşului, venite din afară), diavolul vă va aduce atâtea gânduri, încât vă vor încovoia şi aşa vă vor “întuneca”.</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
Să nu daţi importanta faptului că după Sfânta Împărtăşanie vă vin multe gânduri urâte şi dorinţe rele. Satana va lupta mai tare în această zi, ca să vă pierdeţi folosul ce l-aţi primit. (…) Şi să nu spuneţi niciodată: “Mâine mă voi împărtăşi“, ci: “Dacă Domnul se va milostivi şi mă va învrednici, mă voi împărtăşi“.</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
Când te tulbura gânduri de frică pentru mâhnirile ce vor urma, să nu începi să vorbeşti cu ele, ci să spui simplu: Facă-se voia Domnului! Şi asta te va umple de linişte.</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px;">
Toate faptele noastre cele bune trebuie să fie încercate, adică probate dacă sunt cu adevărat după Dumnezeu. Toate, chiar şi credinţa noastră. Încercarea se face prin amărăciuni şi suferinţe</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px;">
Mândria este urmată la fiecare pas de desfrânare. Aşadar este bine să ne osândim pe noi înşine şi să ne smerim. Mulţi urca spre cer, ducând cu ei multe osteneli şi izbânzi, dar nu vor să se smerească.</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
Mintea se luminează atunci când se îndeletniceşte cu cercetarea Scripturilor şi cu rugăciunea. În timp ce, afundându-se în cele pământeşti se face grea şi neputincioasă să înţeleagă cele duhovniceşti. De asemenea este absolut necesar să cercetăm cărţile duhovniceşti ca să ne ajute să ne luptăm şi să biruim patimile. Iar patimile le biruim uşor atunci când sunt numai în gând. Când trec în cuvinte şi în fapte, se înrădăcinează. Atunci dezrădăcinarea lor este foarte grea, dacă nu chiar imposibilă. Toată viaţa monahului este o luptă cu gândurile sale şi de aceea este nevoie de Rugăciunea lui Iisus. Cine nu s-a unit cu Domnul Iisus aici, nu se va uni cu El niciodată, spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Cuvinte înfricoşătoare!</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
Să păziţi TĂCEREA cât puteţi de mult. Dar când sunteţi întrebaţi, chiar şi în biserică, să răspundeţi fără să vă întărâtaţi sau să vă posomorâţi.</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
Celui care flecăreşte nu-i este cu putinţă să trăiască în trezvie. Acesta va avea în permanenţă împrăştierea minţii. Din tăcere se naşte liniştea, iar din linişte rugăciunea. Este cu putinţă să se roage omul care are mintea împrăştiată? Ia aminte! Viaţa cu trezvie şi atenţie înlesneşte rugăciunea şi ne duce aproape de Dumnezeu. Ia aminte la tine însuţi! Tăcerea este o nevoinţă! Cel ce se dă pe sine acestei nevoinţe să se pregătească de mâhniri, pentru că tăcerea nu se dobândeşte nici repede, nici uşor.</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
În fiecare seară să vă cercetaţi pe voi înşivă şi să vă pocăiţi de păcatele voastre. Cercetarea vieţii noastre ne povăţuieşte la cunoaşterea neputinţei noastre şi la pocăinţă. Iar pocăinţa ne povăţuieşte la neîncetată pomenire a lui Dumnezeu şi a morţii. De noi depinde începerea unei vieţi de atenţie şi trezvie.</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
Frică de lume şi de viaţa lumească este o frică mântuitoare. Fugiţi de acest monstru înfricoşător, adică de lume! Dumnezeu să vă ajute să fugiţi de ea cu totul. Să vă temeţi numai de păcat.</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
Domnul ne-a făgăduit că ne va ierta păcatele dacă ne pocăim, iar nu că vom trăi şi mâine. De aceea, este absolut necesar ca în oricare din situaţii, bune sau rele, să păzim poruncile şi datoriile noastre, fără să uităm vreodată cuvintele: “Iată, ACUM este vremea potrivită, iată, ACUM este vremea mântuirii”.</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: right;">
<i><b>(Stareţul Varsanufie din Optina)</b></i></div>
<div style="background-color: white; margin-bottom: 10px; text-align: right;">
<i><span style="font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px;">sursa:</span><span style="background-color: transparent; font-size: 13px; line-height: 17px;"><span style="font-family: Verdana;">http://www.ortodoxiatinerilor.ro</span></span><span style="font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px;"> </span></i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-58660854352138352972015-09-30T21:34:00.000+03:002015-10-07T21:35:10.561+03:00Cum vezi dacă se află în tine frica lui Dumnezeu?<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
De te osîndeşte cineva şi suferi — nu este în tine plînsul adevărat. De se întîmplă cu tine o faptă de dare şi luare şi te vor lipsi unii de ceva şi te vei supăra — nu este în aceasta frica lui Dumnezeu. De vor spune vreunii vreun cuvînt împotriva ta şi te tulburi — nu este acea frică nici în aceasta. De te laudă cineva şi primeşti — nu este ea nici în aceasta. De te înjură vreunii şi te doare — nu este nici aci.</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
De alergi la cei slăviţi ai lumii, dorind prietenia lor — nu este nici aci. De vor vorbi vreunii cu tine şi vei voi să le opui cuvîntul tău — nu este nici aci. De vor trece cu vederea cuvintele tale şi te va durea — nu este nici aci. Căci toate acestea îl arată pe omul vechi că trăieşte şi stăpîneşte, că nu sînt aci cele ce-l războiesc pe el, nici plînsul adevărat al celui în care lucrează Dumnezeu.</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
Dar trebuie să lucreze ochii minţii ca să se cunoască cineva pe sine că este duşman al lui Dumnezeu prin voia proprie. Dacă vei fi păzitor al poruncilor lui Dumnezeu şi vei face lucrul tău întru cunoaştere pentru Dumnezeu şi vei fi încredinţat că nu-I poţi plăcea lui Dumnezeu potrivit slavei Sale şi dacă-ţi vei pune înaintea ochilor tăi păcatele tale şi te vei vedea opunîndu-i-te celui rău, care vrea să te dărîme, pentru că socoteşti să te îndreptăţeşti şi să-ţi păzeşti zidirea pe care ţi-a zidit-o plînsul — atunci vei cunoaşte că te-ai cunoscut pe tine însuţi şi unde locuieşti, şi nu te vei mai încrede în inima ta, pentru că ai dobîndit biruinţa.</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
De fapt, dacă omul nu răspunde în faţa judecăţii şi nu aude hotărîrea şi nu cunoaşte care-i este locul, nu se poate convinge că, prin frică, îi place lui Dumnezeu. Căci întristarea după Dumnezeu, care mănîncă inima, poate cîştiga simţurile; şi împotrivirea (la cele rele) cu trezvie păzeşte sănătoase simţurile minţii. Căci omul nu e în stare, nici nu se poate încrede în el însuşi (să se ferească de rău). El trebuie să se afle neîncetat în osteneală pînă ce este în trup. Fericiţi cei ce nu se încred în lucrul lor drept ceva ce I-ar plăcea Domnului şi se ruşinează să-I răspundă lui Dumnezeu — odată ce nu se încred în lucrul lor împlinit după voia lor, cunoscîndu-şi slăbiciunea şi mulţumindu-se cu tristeţea lor — şi să se plîngă pe ei şi să nu poarte grija de făptura lui Dumnezeu pe care o va judeca El.</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: right;">
<i>(Isaia Pustnicul, Filocalia vol.12)</i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1951119124406675657.post-57509065783088177792015-09-29T21:32:00.000+03:002015-10-07T21:32:30.925+03:00Sfaturi duhovnicești ale Sf. Simeon Noul Teolog<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
Pentru că astăzi Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Simeon Noul Teolog, am așezat mai jos câteva mărgăritare duhovnicești din scrierile lui:</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Faţă de Dumnezeu trebuie să-ţi păzeşti conştiinţa curată, ca toate câte le ştii că nu slujesc Lui, să nu le faci; faţă de părintele tău, ca să faci tot ce îţi spune potrivit scopului pe care-îl urmăreşte, neadăugând şi netăind nimic; faţă de oameni trebuie să-ţi păzeşti conştiinţa, ca cele ce tu le urăşti, altuia să nu le faci; iar faţă de lucruri trebuie să te fereşti de trecerea măsurii în tot ce faci: în mâncare, în băutură şi în îmbrăcăminte. Simplu grăind, toate câte le faci ca în faţa lui Dumnezeu, ca să nu fii mustrat în vreo privinţă de conştiinţă."</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Neascultând de un povăţuitor iscusit, nu-ţi dai seama de limitele puterii tale, te supraevaluezi, n-are cine te face atent la scăderi şi greşeli ale tale."</div>
<a name='more'></a><br />
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Mintea încălzită de dorul lui Dumnezeu, nu mai acordă atenţie gândurilor străine de El. Inima nu se mai îngustează prin plăcerea pentru lucrurile mărginite la care se referă aceste gânduri, ci se încălzeşte de dragostea lui Dumnezeu cel nesfârşit şi îi cântă cu foc." <em>(Sfântul Simeon Noul Teolog - din </em><em>Filocalie</em><em> - Metoda sfintei rugăciuni şi atenţiuni)</em></div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Dumnezeu nu este nicăieri pentru cei ce privesc trupeste, căci e nevăzut. Dar pentru cei ce înteleg duhovniceste este pretutindeni; căci e de față, fiind în toate si în afară de toate. El este în toate și aproape de cei ce se tem de El (Ps. LXXXIV, 10), dar mântuirea Lui e departe de cei păcătoși (Ps. CXVIII, 155). "</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Nu dărîma casa ta, voind să o zidesti pe a vecinului. Să stii că lucrul acesta e obositor și greu. Ia seama ca nu cumva hotărîndu-te la aceasta, să o dărâmi și pe a ta și să nu poți să o zidesti nici pe a aceluia".</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
<em>(Din cele 225 de capete teologice si practice a le celui între sfinti părintelui nostru Simeon Noul Teolog egumenul Mănăstirii Sfântul Mamas de Xirokerkos, una sută capete făptuitoare si de Dumnezeu cuvîntătoare - practice si teologice.)</em></div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Căci strugurii mai întâi sunt călcaţi de oameni şi apoi sunt zdrobiţi sub piatra şi le storc tot mustul; dar pe omul în care intră frica de Dumnezeu, însăşi aceasta frică îl face să fie călcat de toţi oamenii. Iar când aceea a curăţit şi a zdrobit desăvârşit simţirile sale trupeşti de mândrie şi slavă deşartă, atunci sfânta smerenie, piatra cea înţelegătoare, cea prea uşoară şi bună, căzând de sus şi storcând toată umezeala poftelor trupeşti şi a patimilor, nu lasă fără de folos sufletul stors, ci-l adapă cu izvor de lacrimi, izvorăşte apa cea vie, tămăduieşte rănile păcătoase, spală puroiul şi rănile, şi zăpada nu este atât de strălucitoare cum se vede acest om."<em> (Sf. Simeon Noul Teolog despre pocaință ca drum de la moarte la Înviere)</em></div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
„Maica Domnului este Stăpâna şi Împărăteasa şi Doamna şi Maica tuturor sfinţilor, iar sfinţii sunt slujitorii ei precum Maica este a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, sunt fiii ei, întrucât se împărtăşesc din preacuratul trup al fiului ei ”. <em>(Filocalia vol. VI. P. 155)</em></div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Postul, acest doctor al sufletelor noastre, (…) îl face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi amintescă de păcatele şi de lipsurile sale."</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
„Tăcerea buzelor, închiderea ochilor şi asurzirea urechilor sunt pentru începătorii în viaţa duhovnicească cea mai rapidă cale de a ajunge la virtute.”</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Sârguieşte-te să nu superi pe cineva fie cu cuvântul, fie cu fapta, ci să-i mângâi pe aceia care sunt supăraţi de alţii, pe cât e cu putinţă."</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Dumnezeu este Lumină şi cei pe care-i face vrednici să-L vadă Îl văd ca Lumină. Cei ce n-au văzut această Lumină, nu L-au văzut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este Lumină."</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Pe toţi suntem datori, noi cei credincioşi, să-i privim ca pe unul şi în fiecare să socotim că este Hristos."</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Cunotinţa sporeşte pe măsură ce fiecare se preface, intrând în unire cu harul îndumnezeitor. Într-o persoană desăvârşită nu va mai rămâne loc pentru "inconştient". Totul va fi pătruns de lumina dumnezeiască."</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Inima curată aduce mintea în stare de a cunoaşte pe Dumnezeu. Curăţia inimii este temeiul cunoşinţei noastre duhovniceşti."</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Plânsul este îndoit în lucrările lui. Unul este ca apa, care stinge prin lacrimi văpaia patimilor și curățește sufletul de întinăciunea pricinuita de ele; altul ca focul, care face viu, prin prezenșa Sfântului Duh și reaprinde și încălzește și face înfocată inima și o înflăcărează de dragostea și de dorul lui Dumnezeu."</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Luarea aminte este o trezvie a omului la sine însuşi. Dacă aceasta este permanentă, se evită toate păcatele şi omul face numai binele de toate felurile, adică se deprinde cu toate felurile de bine şi acestea sunt virtuţile."<em>(din Filocalie - Metoda sfintei rugăciuni şi atenţiuni.) </em></div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Omul care este obişnuit să se împotrivească îşi este sieşi o sabie cu două tăiuşuri, ucigandu-şi sufletul fără să ştie şi înstrăinandu-l de viaţa veşnică"<em>. (din Filocalie -225 capete teologice practice )</em></div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Focul de te încălzeşte şi tu nu te aprinzi, lumina te luminează şi tu eşti orb, viaţa te-a adumbrit şi nu S-a unit cu tine, apa cea vie a trecut prin sufletul tău ca printr-o trestie fiindcă te-a găsit nevrednic"</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
„Precum cei doi sori îşi împlinesc în chip despărţit lucrările în cele două lumi, aşa şi în omul cel unul: unul luminează trupul, Celălalt sufletul şi fiecare soare comunică lumina sa, prin participare, părţii luminate de el, după puterea de primire a ei, fie în chip mai bogat, fie în chip mai sărac.”<em> (Cele 225 de capete teologice şi practice, II, 23, în Filocalia, vol.VI,I.B.M., Bucureşti, 1977, p.59.)</em></div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Sfântul Duh împlineşte voinţa comună a Celor Trei, fiind trimis de Tatăl şi transmis de Fiul."</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
„Duhul înnoirii dăruieşte credinciosului ochi şi urechi noi”. <em>(Cateheze II, Paris, 1964).</em></div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Cel ce s-a îmbogățit cu bogăția cerească, adică cu prezența si sălășluirea Celui ce a zis: - "Eu și Tatăl vom veni și locaș ne vom face întru el" (Ioan XIV, 23), știe în cunoștința sufletului de ce mare har s-a împărtășit și ce mare comoară poartă în inima lui. Căci vorbind cu Dumnezeu ca și cu un prieten, stă cu îndrăznire în fața "Celui ce locuiește în lumina cea neapropiată" (1 Tim. VI, 16)."</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Dumnezeu nu este nicăieri pentru cei ce privesc trupeşte, căci e nevăzut. Dar pentru cei ce înţeleg duhovniceşte este pretutindeni."</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Aşadar, crezând din tot sufletul şi căindu-ne cu căldură, zămislim, cum s-a spus, pe Cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre, ca Fecioara, dacă avem sufletele fecioare şi curate"</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Fiecare judecă din starea ce o are el, şi pe cele ale aproapelui, fie că e vorba de virtute, fie de păcate. "</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: justify;">
"Fiind jos nu cerceta cele de sus... "</div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: right;">
<i>(Sfântul Simeon Noul Teolog)</i></div>
<div style="background-color: white; font-family: Verdana; font-size: 13px; line-height: 17px; margin-bottom: 10px; text-align: right;">
<i>Sursa: <a href="http://de-vorba-cu-mine.blogspot.ro/" style="border: none; color: #2a6392; margin: 0px; outline: none; padding: 0px; text-decoration: none; transition: all 100ms ease-in;" target="_blank">Mărgăritare duhovniceşti - citate din opera Sfântului Simeon Noul Teolog</a></i></div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08132203232656281687noreply@blogger.com0