O carte online - TINERII, FAMILIA SI COPIII NASCUTI IN LANTURI - Din invataturile Parintelui Arsenie Boca

Clik pe imagine

Predică la Duminica a 4-a după Rusalii – CREDINȚA SUTAȘULUI

Rar s-a întâmplat să bucure oamenii pe Dumnezeu.

Bucurie în cer se face când un păcătos se-ntoarce. Dar bucuria pe care a făcut-o sutaşul din Capernaum lui Iisus e cu totul altfel (Matei 8, 5-13):

5. Iară intrând Iisus în Capernaum s-a apropiat de dânsul un sutaş, rugându-l pe el şi zicând:

6. Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog, cumplit chinuindu-se.

7. Şi a zis Iisus lui: Eu venind îl voi tămădui pe dânsul.

8. Iar sutaşul răspunzând a zis: Doamne, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu, ci numai zi cu cuvântul, şi se va tămădui sluga mea.

9. Că şi eu sunt om, sub stăpânire, având sub sine-mi slujitori; şi zic acestuia: mergi, şi merge; şi altuia: vino, şi vine; şi slugii mele: fă aceasta, şi face.

10. Iar Iisus auzind aceasta s-a minunat, şi a zis celor ce veneau după dânsul: Amin grăiesc vouă, nici întru Israil nu am aflat atâta credinţă.

11. Şi grăiesc vouă: Că mulţi de la răsărit, şi de la apus, vor veni, şi se vor odihni cu Avraam, şi cu Isaac, şi cu Iacob, întru Împărăţia Cerurilor.

12. Iar fiii împărăţiei vor fi goniţi întru întunerecul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

13. Şi a zis Iisus sutaşului: Mergi, şi cum ai crezut, fie ţie. Şi s-a tămăduit sluga lui întru acel ceas.

Predica a Parintelui Arsenie Boca de Duminica Floriilor

Faima învierii lui Lazăr străbătuse toată Iudeia şi o aflaseră toţi pelerinii care veniseră în Ierusalim şi împrejurimi, pentru praznicul iudeilor, al Paştilor. Toţi voiau să vadă pe Iisus şi pe Lazăr.Deci când toţi cei simpli fericeau pe Iisus, cărturarii şi fariseii se umpleau de venin, vrând să-L omoare şi pe Iisus şi pe Lazăr.Momentele acestea le-a ales Iisus începătură a pătimirii Sale.Cei simpli şi curaţi, aflând că Iisus vrea să vie în Ierusalim s-au hotărât să-L primească deosebit de până acum.Iisus le-a preţuit dragostea. Şi-a împrumutat un asin – că era sărac. (In tot răsăritul asinul are cinstea pe care o are la noi oaia.)

Aceasta e intrarea triumfală în Ierusalim.Toată gloata aceasta, noroadele, aveau o bucurie ca niciodată. Numai fariseii nu se bucurau, ci bucuria tuturora le învenina şi mai rău inima.Nici Iisus nu se bucura, dar cinstea bucuria pe care o vedea. Toţi care-L cunoşteau în Ierusalim ieşiseră întru întâmpinarea Lui. în Ierusalim rămăseseră numai cei ce nu-L cunoşteau. Aceştia îl primesc rece şi cu suspiciuni.

Pilda samarineanului milostiv

Părintele Arsenie Boca

Pe lângă omul căzut între tâlhari treceau pe rând, neputincioase: Legea şi preoţia Vechiului Testament. Nici una nu i-a putut ajuta nimic. A venit Samarineanul milostiv (Luca 10, 33), om de alt neam; omul fără de păcat, Iisus, care l-a luat pe cel rănit şi l-a pus pe dobitocul Său. Ceea ce, ascuns, însemnează întruparea lui Dumnezeu în firea de om; omul fără de păcat, adevăratul nostru aproape, în stare să ne care în spate dintre tâlhari, Acasă.

Cel căzut între tâlhari a fost încredinţat Bisericii, ca slujitorii ei să poarte grijă de dânsul, spălându-i rănile, din neam în neam, cu vin şi untdelemn. Bisericii i-a dat cheltuială doi bani: Vechiul şi Noul Testament, adică după trebuinţă, legea, povăţuitoare la pocăinţă aspră ca vinul pe rană şi Harul celor şapte Taine, izvorând din Hristos, pomul vieţii, ca un untdelemn ce unge rănile, curăţite cu asprimea pocăinţei. Amândouă tămăduiesc deplin pe om.

Părintele Arsenie Boca, o abordare simpatetică a relaţiei tânăr – duhovnic

„...numai oamenii cei mari rămân cu veşnic nume!“, spunea, odinioară, poetul Tran Dorz, pe care Preasfinţitul Daniil îl pomeneşte adesea, cu aleasă consideraţie.

Un astfel de nume, din Numele cel Sfânt şi Veşnic, a fost (şi este) pentru neamul românesc Părintele Arsenie Boca. Un părinte care, adăugându-şi jertfa sa de trăire şi slujire aceleia a lui Hristos, a reuşit să dea sens deplin Chemării.

Alături de Părintele, deseori, s-a aflat P.S. Sa Daniil Partoşanul – Episcop de Vârşeţ (Iugoslavia), unul din cei ce l-au cunoscut şi l-au înţeles, aşa cum puţini au reuşit să o facă. Din bogăţia amintirilor şi a cuvintelor de îndemn şi îmbărbătare „deprinse“ în împreuna-nevoinţă duhovnicească, P.S. Sa ne împărtăşeşte şi nouă câteva frânturi.

„Pe Părintele Arsenie l-am frecventat discret şi clandestin”

Astăzi, aici, la Timişoara, ca episcop vicar şi administrator al Episcopiei Ortodoxe de Vârşeţ, mărturisesc înaintea lui Dumnezeu şi înaintea tuturor cititorilor că pentru patru lucruri, în mod deosebit, petrecute în viaţa mea, nu sunt şi nu voi fi niciodată vrednic a mulţumi îndeajuns lui Dumnezeu. Aflaţi mai multe »

Treptele rugăciunii

La început o zice pe boaba de metanii. Rezultatul după un timp se deapănă de la sine. Atunci ai o altă treaptă a rugăciunii. Domnul Hristos la care ai ajuns.
A treia treaptă e când te-ai lepădat de toate gândurile tale.
El se exprimă prin gura ta.
Sfântul Serafim Sarovschi întâlnindu-se cu un general îi spune acestuia toate nedreptăţile câte le-a făcut pentru primirea gradelor şi spunându-i îi cădeau toate trufiile, toate penele de păun aşa precum îi descoperea Domnul Hristos, căci Sfântul Serafim nu-l cunoştea pe general.
În această stare vorbea cele ale cunoaşterii de Dumnezeu şi a Sfântului Duh cu respectivul om. Mintea sa era absorbită de Mintea Domnului Hristos. El i-a spus toată biografia generalului, cuvânt cu cuvânt.

O carte online - Pr. Arsenie Boca, "Ridicarea casatoriei la inaltimea de Taina" - indrumator duhovnicesc

Clik pe imagine

DIN PĂCĂTOŞI, SFINŢI

Mântuirea e fapta milostivirii lui Dumnezeu, prin care ne scoate din păcat, dacă vrem şi ostenim şi noi. Dacă însă nu vrem, cu sila, nu ne mântuieşte nimeni. Aşa voieşte Dumnezeu, ca darul mântuirii (Efeseni 2:8) Sale să fie totdeodată şi roadă cunoştinţei, a voinţei şi a dragostei noastre. Dar Dumnezeu e aşa de milostiv, că tot El ne ajută şi să vrem şi să lucrăm. Calea mântuirii, sau Cărarea, începe când omul vine - de cele mai multe ori abia viu din gâlceava cu moartea - şi intră în Biserica văzută, cea adevărată, care e: «Una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică». Mântuitorul nostru a întemeiat şi are numai o Biserică creştină, nu opt sute. Biserica aceasta, una, e sfântă pentru că Sfânt e întemeietorul şi, ca atare, rămâne mereu sfântă, ba chiar sfinţeşte pe păcătoşi. Celelalte “biserici” - casele de adunare ale sectelor - nu sunt sfinte, pentru că sunt întemeiate de oameni robiţi răzvrătirii şi, ca atare, nici nu sfinţesc pe nimeni.