O carte online - CARTEA NUNTII de Danion Vasile

Clik pe imagine

Carnaval

Cineva a organizat un carnaval ciudat. 
În amintirea zilelor de demult,
când încă oamenii nu uitaseră ce înseamnă sinceritatea,
a fost organizat carnavalul fără măsti. 
Invitatii si-au lăsat acasă
tot arsenalul de produse de ascundere a fetei,
între care fardurile erau cele mai nevinovate.
La început, spectacolul a fost apăsător: 
fără măstile de zi cu zi oamenii
nu se mai recunosteau între ei. 
Nici măcar prietenii vechi, nici măcar rudele. 
Sotii si sotiile se priveau reciproc, cu surprindere, 
de parcă s-ar fi văzut pentru prima dată. 
După câteva ore însă, lucrurile au luat o întorsătură neasteptată:
fiecare se simtea Mag de la Răsărit 
chemat să aducă daruri Copilului ce se ascundea în Celălalt. 
Carnavalul a devenit asemenea unui Botez:
oamenii s-au lepădat de perfidele măsti
si si-au dorit să rămână ei însisi. 
Limpezimea fetelor îi făcea să pară niste colindători
glăsuind: "O, ce veste minunată..."

de Danion Vasile
din ”Cartea nunții”

Relatia dintre bărbat si femeie trebuie să aibă ca model relatia dintre Hristos si Biserică

Datoria de a fi cap sotiei e datoria de a-i fi model. În clipele în care femeia e aproape de deznădejde trebuie să găsească în bărbat un sprijin. Cred că îi sunt cap sotiei mele prin faptul că îi sunt sprijin. S-a întâmplat din când în când să nu mai aibă putere să meargă înainte (viata având greutăti din belsug), si eu am luat-o de mână. Nu stiu dacă îi sunt un "cap" iscusit. (De câteva ori un prieten mi-a reprosat că nu stiu să mă impun în fata Claudiei, că sunt prea moale si că ar trebui să fiu mai dur; dar prin duritate se poate impune orice măcelar. Consider că adevăratul bărbat e cel care stie să îsi stăpânească mânia, care stie să fie echilibrat si să se impună numai prin forta dragostei. Roadele răbdării nu apar pe loc, e drept, dar sunt bogate si frumoase.) 

Există anumite diferente structurale între bărbat si femeie: cea mai usor de observat e că bărbatul e mai puternic, femeia mai sensibilă. Bărbatul protejează, femeia are nevoie de protectie (asta nu înseamnă că femeia nu îsi ocroteste la rândul ei bărbatul prin dragostea cu care îl înconjoară). 

Ai divortat si vrei să te măriti din nou.

Dacă nu ai credintă în Dumnezeu, atunci nu prea am ce să îti spun. Nu cred că există familii fericite atunci când sotii nu cred în Dumnezeu (exceptiile sunt rare: uneori diavolul contribuie la linistea casei, astfel încât sotii să fie într-o stare de permanentă automultumire, si să nu-si facă timp pentru a se gândi la Dumnezeu si la viata vesnică). Eu mă îndoiesc sincer că vei putea găsi un bărbat care să te facă fericită. (Si oare ce fericire ar fi aceea când veti trăi cu disperarea că după moarte nu mai urmează nimic?) Nu îti spun asta ca să te amenint. Pur si simplu asa văd lucrurile. Si nu cred că solutia ar fi să te minti singură că ai credintă, numai ca să ai parte de un cămin fericit. Credinta mimată nu numai că nu aduce fericire, ci, dimpotrivă, e un izvor nesecat de tristete coplesitoare. 

Mass-media este Evanghelia zilelor noastre!

Pentru multi mass-media ocupã într-un fel locul Sfintei Traditii. Asa cum crestinii primesc Sfânta Traditie, tot asa necredinciosii sau cei care sunt crestini doar cu numele primesc învãtãturile mass-mediei. 

Mass-media este Evanghelia zilelor noastre! Este lumina dupã care se cãlãuzesc masele de oameni care asteaptã Vestea cea bunã a fericirii pãmântesti. 

Li se poate reprosa oare ceva prietenilor care reproduc sfaturile pe care le-au primit prin diverse telenovele sau articole de ziar?

Gãsim articole rãzlete care atrag atentia asupra numãrului mare de divorturi, dar în acelasi timp gãsim o multime de filme în care divortul este prezentat ca ceva obisnuit. Nu e de mirare cã cine se lasã modelat de ziare sau de televizor nu va putea întelege cum un tânãr se cãsãtoreste înainte de a se bucura din plin de aventurile pãtimase ale tineretii. E lesne de înteles cã familia e privitã ca un spatiu de refugiu al "pensionarilor" care nu au mai putut face fatã freneziei aventurilor.

Singurătatea

Multi tineri se căsătoresc pentru a scăpa de singurătate. Cât de răspândită este această boală în zilele noastre! Dacă ne gândim la multimea celor care se sinucid, în inimile lor vom găsi singurătatea. Nimeni nu se sinucide de prea mult bine. 

Trăim într-o lume de oameni interesati numai de propriul bine. Suntem importanti pentru celălalt numai în măsura în care îi putem fi de folos cu ceva. Suntem importanti pentru el dacă îl putem ajuta cu ceva. În clipa în care am fost storsi de nevoia celuilalt, în clipa în care prietenia cu noi nu mai este rentabilă, celălalt îsi dă brusc seama că nu are de ce să ne mai stea în preajmă. (Din nefericire, astăzi se cultivă mai mult ,,relatiile" decât prietenia adevărată; de aceea, ,,prieteniile" nu durează: s-a rezolvat problema, interesul, relatia ia sfârsit!) 

"Dar ce, nu toate familiile stau sub binecuvântarea lui Dumnezeu?"

E greu de dat un răspuns precis la această întrebare. Nu stiu dacă Dumnezeu binecuvântează o familie din care lipseste dragostea, o familie din care lipseste credinta, o familie ai cărei membri nu vor să meargă pe calea mântuirii. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se poate fura. Un tânăr care a luat de sotie o femeie bătrână, gândindu-se că peste câtiva ani va ajunge mostenitorul unei averi impresionante, nu îsi pune problema binecuvântării lui Dumnezeu. Se poate cununa cu ea, dar Cununia îi este spre osândă. 

Îndrăznesc să afirm că asa cum Sfânta Împărtăsanie le poate fi spre osândă celor care se împărtăsesc cu nevrednicie, tot asa si Taina Cununiei le este spre osândă celor care au tupeul de a-I cere lui Dumnezeu să binecuvânteze o iubire care lipseste. Nu îmi dau seama cu ce ar fi bine să compar o astfel de nuntă, care mi se pare absurdă. Poate cu un castel de nisip, dar imaginea e prea inocentă, prea copilărească.