E greu de dat un răspuns precis la această întrebare. Nu stiu dacă Dumnezeu binecuvântează o familie din care lipseste dragostea, o familie din care lipseste credinta, o familie ai cărei membri nu vor să meargă pe calea mântuirii. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se poate fura. Un tânăr care a luat de sotie o femeie bătrână, gândindu-se că peste câtiva ani va ajunge mostenitorul unei averi impresionante, nu îsi pune problema binecuvântării lui Dumnezeu. Se poate cununa cu ea, dar Cununia îi este spre osândă.
Îndrăznesc să afirm că asa cum Sfânta Împărtăsanie le poate fi spre osândă celor care se împărtăsesc cu nevrednicie, tot asa si Taina Cununiei le este spre osândă celor care au tupeul de a-I cere lui Dumnezeu să binecuvânteze o iubire care lipseste. Nu îmi dau seama cu ce ar fi bine să compar o astfel de nuntă, care mi se pare absurdă. Poate cu un castel de nisip, dar imaginea e prea inocentă, prea copilărească.
Proverbul "nu poti vinde castraveti la grădinari" se potriveste foarte bine în această situatie. Nu Îl putem minti pe Dumnezeu. Unii îsi închipuie că dacă s-au cununat cu persoana cu care trăiau în concubinaj au rezolvat toate problemele. O cunostintă îmi spunea că i s-ar părea mult mai vrednic de apreciat pozitia celor care, fiind constienti că relatia lor nu poate primi binecuvântare dumnezeiască fiind bazată pe minciună, s-ar multumi cu cununia civilă.
Sunt multe cupluri care, dacă ar fi întrebate de vreun duhovnic de ce vor să se căsătorească, ar putea afla că planurile lor sunt gresite. De altfel, nu putini sunt cei care stiu bine că nu ar putea trece de întrebările următoare: "Vă iubiti? Vreti să vă fiti credinciosi unul altuia până la moarte? Vreti să vă sprijiniti unul pe altul pe calea mântuirii?"
Nu e greu să constatati că, dacă aceste întrebări ar fi puse perechilor care vor să se căsătorească, nu putini ar răspunde cu un "nu" hotărât. Asta în cel mai bun caz, în cazul în care nu ar răspunde "da" numai de ochii lumii.
Oamenii cred că se pot căsători evitându-L pe Dumnezeu. Cei mai multi se cunună la biserică numai datorită frumusetii ceremoniei. Dar nu îsi dau seama că îsi fură singuri căciula. Si uite asa ajung crestinii nostri să divorteze, uite asa se recăsătoresc de câteva ori fără să îsi dea seama că Dumnezeu vine la fiecare slujbă de Cununie, chiar dacă nu e invitat de miri.
Cred că omul modern ar fi în stare să Îi ceară lui Dumnezeu să nu se mai bage în viata lui, să îl lase liber. Omul modern vrea să se cunune în joacă si mai apoi să îsi repare greseala divortând.
Numai că nu te poti juca cu jucăriile altuia fără să îi ceri voie. Tot asa nu poti falsifica slujba Cununiei, transformând-o într-o ceremonie lumească. Oricâti bani i-ar da preotului, mirii uită că si Dumnezeu Îsi cere taxa la fiecare Cununie. Dumnezeu e zapciu, ia birul de la oameni. Dumnezeu e politist, cere carnetul de sofer. Adică... Adică Dumnezeu vrea ca cei care se căsătoresc să stie foarte bine ce fac. Cine se împărtăseste cu nevrednicie nu poate scăpa de osândă spunând: "nu am stiut ce fac..." Tot asa mirii nu pot spune: "nu am stiut ce e slujba Cununiei, nu ne-am dat seama că e ceva serios. Ni s-a părut un spectacol interesant..."
Am afirmat că Dumnezeu e politist si zapciu pentru a protesta într-un fel fată de atitudinea celor care cred că Îl pot păcăli. Dumnezeu nu e politist. Nu le dă amenzi celor care se căsătoresc din motive care nu sunt temeinice, si nici celor care o fac din motive murdare. O mare amendă ar fi să îi lase singuri, să se dea cu capul de pereti.
Pe un om care la supărare îsi scoate ochii nu e nevoie să îl pedepsească si Dumnezeu: s-a pedepsit singur. La fel se pedepsesc si cei care se căsătoresc ca si cum ar intra la un cinematograf si asteaptă să vadă un film interesant. Ca si cum ar juca la loto si asteaptă să vadă dacă au câstigat. Nunta nu e o joacă. Chiar dacă oamenii cred că pot trata nunta ca pe o aventură, chiar dacă divortează si se recăsătoresc de zece ori, un lucru nu pot obtine: împlinirea.
Ei pot căuta împlinirea în multe alte lucruri, pot vorbi altora despre succesele pe care le au pe plan profesional, dar în adâncul inimii lor rămâne un munte de suferintă.
Ar fi dramatic dacă în biserică ar exista un beculet care s-ar aprinde ori de câte ori oamenii se împărtăsesc cu nevrednicie, sau ori de câte ori se cunună fără să fie constienti de ceea ce fac. Am repetat comparatia cu împărtăsirea tocmai pentru că mi se pare că ambele "fapte" sunt generate de aceeasi atitudine, specifică omului contemporan, de a cultiva cu multă grijă superficialitatea atât în relatiile cu semenii, cât si în relatia cu Dumnezeu.
Dumnezeu nu ne terorizează prin prezenta Sa sau prin minunile Sale. Dumnezeu vrea să Îl iubim liberi. Si orice beculet ne-ar sufoca. Totusi, ar trebui ca beculetul pe care ni l-a lăsat Dumnezeu, adică propria constiintă, să fie în stare de functionare.
Îmi doresc sincer ca această carte să fie de ajutor tuturor celor care s-au săturat de oferta acestei lumi si vor să cunoască o altă perspectivă asupra întemeierii unei familii. Asa cum scriind împotriva practicilor yoghine nu am căutat să oblig pe nimeni să ducă o viată crestină, ci doar am încercat să ofer posibilitatea de a întelege clar incompatibilitatea practicilor yoga cu învătătura lui Hristos, tot asa scriind despre Nuntă nu sustin că cititorii trebuie să primească învătătura crestină despre acest subiect.
Sunteti liberi să alegeti să trăiti cum vreti. Dar fiti constienti de urmările alegerii voastre!
Danion Vasile
din "Cartea nunții”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu