Dacă nu ai credintă în Dumnezeu, atunci nu prea am ce să îti spun. Nu cred că există familii fericite atunci când sotii nu cred în Dumnezeu (exceptiile sunt rare: uneori diavolul contribuie la linistea casei, astfel încât sotii să fie într-o stare de permanentă automultumire, si să nu-si facă timp pentru a se gândi la Dumnezeu si la viata vesnică). Eu mă îndoiesc sincer că vei putea găsi un bărbat care să te facă fericită. (Si oare ce fericire ar fi aceea când veti trăi cu disperarea că după moarte nu mai urmează nimic?) Nu îti spun asta ca să te amenint. Pur si simplu asa văd lucrurile. Si nu cred că solutia ar fi să te minti singură că ai credintă, numai ca să ai parte de un cămin fericit. Credinta mimată nu numai că nu aduce fericire, ci, dimpotrivă, e un izvor nesecat de tristete coplesitoare.
O, dar mai există oare oameni care să nu creadă în Dumnezeu? Putini, foarte putini. Statisticile arată că un număr incredibil de mic de români s-au declarat atei. Majoritatea covârsitoare s-au declarat crestin-ortodocsi. Deci sunt destule sanse ca si tu să te afli printre ei.
Am mai spus că din această majoritate numai foarte putini duc o viată crestină reală, cu slujbe, spovedanie, împărtăsanie, sub îndrumarea unui duhovnic iscusit. Dar chiar dacă nu te afli în această "minoritate", totusi e extrem de important faptul că ai credintă. Că tu crezi că există Dumnezeu, că există viată după moarte, si că va veni vremea în care vom da socoteală pentru toate faptele noastre.
Dacă plecăm de la acest punct putem ajunge departe, foarte departe. Adică dacă ai credintă, sansele tale de a avea parte de o familie împlinită sunt foarte mari. De ce? Chiar si numai pentru că stii că există cineva care te poate ajuta, indiferent ce probleme ai avea.
Dacă ai credintă si totusi ai divortat, s-ar putea ca peste câtiva ani să îti dai seama că ai gresit despărtindu-te de bărbatul tău. Si e cât se poate de firesc să încerci să te împaci cu el. Pentru că, desi din punct de vedere juridic sunteti divortati, din punct de vedere religios încă sunteti căsătoriti (majoritatea oamenilor care divortează nici nu se gândesc că în fata lui Dumnezeu rămân sot si sotie; pentru încuviintarea divortului, în cazuri foarte rare se aplică un anumit pogorământ bisericesc. Dar cei care se despart civil fără să li se aplice acest pogorământ, neavând motive serioase pentru despărtire, rămân legati prin legătură spirituală.).
Dacă totusi e exclus să vă împăcati (el s-a recăsătorit, nu mai vrea să fiti împreună etc...), atunci tu ai două variante: ori să rămâi singură, ori să te măriti din nou. Ideea de a rămâne singură e aproape exclusă de majoritatea femeilor care divortează astăzi. Iar cele care rămân singure o fac nu pentru a se ocupa cât mai mult de viata spirituală, ci pentru că sunt firi lase, sau pentru că au ajuns să dispretuiască familia.
Vrei să te măriti... Ai grijă ca de această dată să fie bine. Dacă prima oară puteai spune că nu erai destul de matură, de această dată nu trebuie să mai gresesti.
Cel mai mult te poate ajuta Spovedania. Poate că ti se pare ciudat că în această carte a apărut atât de des cuvântul spovedanie. Dar având în vedere subiectul abordat, e cât se poate de normal să ne raportăm la el. Există unele lucruri pe care voiam neapărat să le pun pe hârtie, si altele pe care le-am trecut întâmplător (de exemplu: făcusem niste comentarii legate de faptul că într-un ziar a apărut un articol cu tema: ,,Adrian Copilu' Minune s-a culcat cu sase sute de femei în cincisprezece ani." Îti scriam că un astfel de bărbat nu stie aproape nimic despre femei, că dacă nu cumva e căsătorit deja va fi vai de femeia care îi va fi sotie... Dar dintr-o neatentie am pierdut fragmentele respective... Nu le-am rescris, nefiind foarte importante.) Despre spovedanie însă mi-ar fi fost foarte greu să scriu mai putin. Spovedania este strâns legată de Nuntă. Si asta mai cu seamă în cazul tău. Ai trecut prin esecul divortului. Sufletul tău e atins nu numai de divortul propriu-zis, ci si de etapele pregătitoare. Cine spune că a ajuns la divort păstrându-si sufletul curat aproape sigur minte.
Stii cum sunt sufletele celor care au divortat? Ca niste mingi vechi. Copiii se pot juca cu ele, dar nu sunt prea bune. Spovedania transformă sufletul într-o minge nouă. Nu într-o clipită, ci încetul cu încetul. Important este să ai curajul de a face primul pas. Dumnezeu te poate face nu numai la fel de tânără sufleteste cum erai la prima căsătorie, ci chiar si mai tânără. Vei întelege de ce Duhul Sfânt este numit "Dătător de Viată", vei simti cum sufletul tău prinde puteri.
Oricât de multe ti-as spune despre Spovedanie, până nu vei ajunge tu însăti să te spovedesti nu ai cum să întelegi cât de mare dar ne-a făcut Dumnezeu rânduind pentru noi Taina Spovedaniei.
Stiu că sunt unii care se spovedesc ca niste roboti, în fiecare post, si cu toate astea nu se vede în ei nici o schimbare în bine. Sunt la fel de iubitori de sine. Unde a fost atunci roada Spovedaniei?
Spovedania nu are roade decât atunci când este făcută cu sinceritate, cu zdrobire de inimă, cu dorinta de a te îndrepta. Dacă oamenii se spovedesc într-un mod mecanicist, dacă doar îsi însiră păcatele si nu au luat hotărârea de a-si schimba viata, roadele nu apar. Sau si mai rău, dacă oamenii ascund ceva la spovedanie, sufletul lor nu se poate curăta. Au fost femei care s-au spovedit ani de zile, dar le-a fost rusine să spovedească păcatul avortului. Preotul zice în rugăciunea de dezlegare: "Păcatele pe care le veti ascunde de mine, îndoite le veti avea..." Spovedania e ca o sabie cu două tăisuri. "Si cum să spun eu că am făcut cutare sau cutare lucru, nu se va sminti preotul? Mai bine îl crut..."
Dar el si pentru asta s-a făcut preot, ca să primească spovedaniile credinciosilor. Asa că nu te îngrijora: spovedeste-te sincer si Dumnezeu îti va dărui linistea.
Danion Vasile
din ”Cartea nunții”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu