Singurătatea

Multi tineri se căsătoresc pentru a scăpa de singurătate. Cât de răspândită este această boală în zilele noastre! Dacă ne gândim la multimea celor care se sinucid, în inimile lor vom găsi singurătatea. Nimeni nu se sinucide de prea mult bine. 

Trăim într-o lume de oameni interesati numai de propriul bine. Suntem importanti pentru celălalt numai în măsura în care îi putem fi de folos cu ceva. Suntem importanti pentru el dacă îl putem ajuta cu ceva. În clipa în care am fost storsi de nevoia celuilalt, în clipa în care prietenia cu noi nu mai este rentabilă, celălalt îsi dă brusc seama că nu are de ce să ne mai stea în preajmă. (Din nefericire, astăzi se cultivă mai mult ,,relatiile" decât prietenia adevărată; de aceea, ,,prieteniile" nu durează: s-a rezolvat problema, interesul, relatia ia sfârsit!) 

Mă doare atât de tare răutatea care domneste între oameni! Uite, sotia mea e gravidă. În câteva luni de zile, în care a mers aproape zilnic cu autobuzul (scoala la care predă e departe), nu cred că i s-a oferit loc pe scaun mai mult de patru-cinci ori. O dată chiar i se făcuse rău si se lăsase în jos. Înteleg că unii erau foarte obositi. Dar nu îi înteleg pe tinerii care se prefăceau că nu o văd si se uitau tot timpul pe geam, sau îsi vârau nasul într-un ziar, părând foarte preocupati de lectură! Poate că ti se pare că singurătatea nu are de-a face cu cedarea locului în autobuz unei femei gravide. Dar are. Arată cât de mult ne interesează (adică nu ne interesează!) celălalt. 

Si viata în ziua de azi se desfăsoară ca într-un autobuz mare. 

De ce se droghează tinerii? Unii, din teribilism, altii, din tristete si singurătate. E lesne de observat că cei care se droghează din singurătate au trăit printre oameni care nu i-au băgat în seamă, care i-au ignorat. Si caută să evadeze cu ajutorul drogurilor, asa cum altii îsi îneacă singurătatea în băutură. 

Nu voi vorbi aici despre responsabilitatea noastră fată de cei care, din singurătate, ajung să se drogheze sau au tentative de sinucidere, ci voi vorbi despre cei care se căsătoresc pentru a scăpa de singurătate. Ei gresesc foarte mult. Îsi imaginează că dacă vor sta zi si noapte lângă o persoană, singurătatea lor va fi spulberată. Dar nu este deloc asa. După nuntă si luna de miere, încetul cu încetul revine singurătatea. Voi face o paranteză si voi vorbi un minut despre Cununie si despre luna de miere, lună care durează uneori numai câteva zile. 

Doi tineri se plac si se grăbesc să se căsătorească. Ea de-abia asteptă să fie mireasă îmbrăcată în alb, el de-abia asteaptă să trăiască bucuria nuntii. Si totul merge bine: si căsătoria civilă, si Cununia, si ospătul. Luna de miere e minunată, călătoresc în locuri frumoase si se simt bine împreună. Ce se întâmplă când se întorc acasă? Încep să îsi dea seama de micile nepotriviri dintre ei, nepotriviri care de fapt nu sunt deloc mici. Sfârsitul lunii de miere înseamnă sfârsitul perioadei de armonie. De fapt cele două perioade, chiar dacă sunt strâns legate una de alta, nu sunt egale. Uneori sotii care nu s-au căsătorit din dragoste îsi scot ochii chiar din timpul lunii de miere. Dar alteori, datorită frumusetii momentelor din acel interval de timp (frumusete care poate depinde putin de celălalt, si mult de locurile văzute împreună sau de starea vremii), cei doi se înteleg si după ce se întorc din luna de miere. Dar erodarea vine putin câte putin, ca o picătură chinezească. La un moment dat momentele de întelegere dispar si familia devine un spatiu tensionat. E firesc să se ajungă aici: dacă cei doi nu au fost constienti de faptul că nunta nu e o lună de miere, s-au convins de aceasta în clipa în care singurătatea le-a revenit în inimi. 

Dumnezeu a făcut-o pe Eva pentru ca Adam să nu fie singur. Si oamenii, iubindu-se, scapă de singurătate. Dar cine se căsătoreste numai pentru a scăpa de singurătate se înseală. Putine spatii sunt mai propice pentru singurătate decât o familie în care domneste monotonia. Trebuie să ne căsătorim abia atunci când iubim. Căsătoria ne va scăpa de singurătate. Ne va învăta să ne bucurăm de celălalt, ne va învăta să nu mai fim singuri. Totusi, în orice viată de familie există momente de singurătate si plictiseală. E aceeasi stare de akedie pe care o trăiesc monahii, e aceeasi ispită a vrăjmasului care vrea să ne arunce în deznădejde. Dar în familiile în care sotii s-au căsătorit din dragoste aceste stări sunt de scurtă durată. Sotii găsesc în credinta în Dumnezeu si în dragostea unuia pentru celălalt resursele necesare pentru a birui monotonia.

Danion Vasile

din ”Cartea nunții”