Duminica a 4-a după Rusalii (Ev. Matei 8, 5-13 – vindecarea slugii sutașului)
(Mt. 8, 5) Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L.
Unii spun că sutașul, prin înfățișarea faptelor, a sugerat motivul pentru care nu a adus pe slujitorul său la Iisus, spunând:Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit, ca și cum ar fi fost pe cale să-și dea ultima suflare sau chiar după cum a spus Luca,era să moară (Lc. 7, 2) . După părerea mea, motivul pentru care nu l-a adus cu el a fost un semn în sine al credinței sale, chiar mai mare decât a celor care l-au coborât pe paralitic prin acoperiș (Lc. 5, 19) . Deoarece sutașul știa sigur că era destul să poruncească pentru a ridica pe sluga sa, nu a mai considerat necesar să o mai aducă.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 26.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Mt. 8, 6) Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit.
El folosește cuvântul băiat (explicația lui Teodor vine de la faptul că pais poate însemna atât fiu, cât și slujitor – n.tr.) pentru a se referi la sluga casei. Luca arată aceasta vădit, numindu-l slugă sau slujitor.
(Teodor de Mopsuestia, Fragmentul 4I.A, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Mt. 8, 7) Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca.
Ce a făcut Iisus? Ceva ce nu mai făcuse înainte. Dacă alte dăți doar împlinea dorința celor care-i cereau câte ceva, acum dimpotrivă,se implică mai mult. Se oferă nu numai să-l vindece dar să și vină în casa sa. Din aceasta aflăm despre marea credință a sutașului, căci de nu i-ar fi oferit asta și i-ar fi spus, Mergi în drumul, fie ca sluga ta să se vindece,noi nu am fi cunoscut toate acesta.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 20,traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Mt. 8, 8) Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.
Când Domnul i-a spus sutașului că va veni în casa lui să-i vindece sluga, el a răspuns:Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Găsindu-se nevrednic, s-a arăta pe sine vrednic ca Hristos să vină nu doar în casă ci și în inima sa. Nu ar fi spus aceasta cu o așa mare credință și smerenie dacă nu L-ar fi primit deja în inima sa pe Cel care avea să-i vină în casă. Pentru Hristos nu ar fi fost nici o bucurie să intre în casa sa și să nu intre în inima sa. Căci Domnul smereniei, atât prin cuvânt,cât și prin faptă, a șezut și în casa unui fariseu mândru, pe nume Simon și, deși a șezut în casa lui, în inima lui nu era loc. Căci în inima lui, Fiul Omului, nu a putut să-și plece capul (pentru a se odihni n.tr.) (Mt. 8, 20) .
(Fericitul Augustin,Predica 62.1,traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Mt. 8, 8) Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.
Este curios că, atunci când Marta, care era foarte apropiată de Iisus,a zis ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da (Lc. 11, 22) , a fost departe de a fi lăudată, ci dimpotrivă,a fost corectată de către Domnul pentru că nu grăise chiar potrivit… Căci Iisus o învăța că El însuși este fântâna a toate lucrurile bune, învierea și viața, ca și cum ar fi spus:Nu aștept să primesc puterea, căci este deja în mine.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 26.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip) .
(Mt. 8, 9) Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.
A fost un semn al înțelepciunii sutașului că, doar gândind în sinea sa ce ar fi fost cu putință, a crezut asemenea lucruri despre Hristos. Căci spune:că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Sutașul nu a venit la Hristos ca la Fiul lui Dumnezeu și Domn a toată creația (la acea vreme, înainte de răstignire, aceasta nu era cunoscută nici chiar de ucenici) . Dimpotrivă, a venit la El ca la un om care, datorită virtuților Sale, a primit de la Dumnezeu o autoritate mai mare decât a oamenilor. Pentru aceasta spune căci și eu sunt om. De-ndată ce i-a spus spune doar, ceea ce poate părea potrivit doar lui Dumnezeu, pe bună dreptate adaugă și mărturia:căci și eu sunt om, de parcă ar fi zisnu ar fi nimic incredibil dacă tu, un om care a primit autoritatea de la Dumnezeu, ai putea face asemenea lucru, de vreme ce și eu, un om ca tine, am în stăpânire și sunt pus peste ei ca să le comand așa cum doresc.
(Teodor de Mopsuestia, Fragmentul 41 A, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Mt. 8, 10) Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă.
Hristos se găsește uimit de către sutaș. Își îndreaptă atenția către el și-l onorează cu darul împărăției, chemând și pe alții la același zel.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 26.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip) .
(Mt. 8, 10) Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă.
Omul acesta era dintre neamuri, căci era până la urmă un sutaș al oștilor Imperiului Roman pe tărâmul evreiesc. Acest om se afla în comanda oștilor de acolo, în măsura în care putea un sutaș. Era sub ascultare și avea sub ascultare. Ca subordonat, era supus; ca unul ce avea subordonați, poruncea… Chiar dacă Domnul nu a intrat fizic în casa omului, a fost prezent în toată măreția Sa, vindecându-i credința și sluga. Cu toate acestea, același Domn apăruse trupește între oamenii legământului Său. Nu s-a născut într-o altă țară. Nu a pătimit, nu a călcat, nu a îndurat suferințele sale omenești și nici nu făcut minuni în alte țări. Totuși, prin sutaș, s-a împlinit proorocia: cel pe care nu-l cunoșteam m-a slujit. Și cum L-a recunoscut sutașul? Prin ascultând de mine prin auzul urechii (Ps. 17, 48) .
(Fericitul Augustin,Predica 62.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Mt. 8, 11-12) Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Bagă de seamă cum ceea ce ai auzit în Evanghelie, ca ceva ce are să vină, s-a petrecut deja. Iisus laudă credința sutașului, a cărui trup nu era din partea locului dar al cărui duh era din casa credinței. Lui i-a spus Hristos, mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară. Care fii ai împărăției? Vorbește despre oamenii legământului, care au primit și Legea. La ei au fost trimiși proorocii. Lor li s-a dat templul și preoția. Ei au sărbătorit anticipările celor viitoare, simbolic, dar fără să fie conștienți de prezența lor reală. De aceea, vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Ciudat, nu-i așa? Că ei vor fi alungați, în timp ce creștinii de la răsărit și de la apus vor fi chemați să participe la ospățul ceresc, cu Avraam, Isac și Iacov, a căror pâine este dreptatea și a căror cupă este înțelepciunea.
(Fericitul Augustin,Predica 62.6,traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Mt. 8, 13) Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.
La Dumnezeu nu există silă. În permanență ne vrea doar binele și dă oamenilor și îngerilor (și ei ființe raționale) , cărora le-a dat și puterea de a alege, doar sfaturi de nădejde. Cei ascultători au ceea ce este bun în mod liber și pe bună dreptate. Este dat de Dumnezeu, dar de către ei păstrat… Duhul omului are voință liberă de la început, și la fel și Dumnezeu, după al cărui chip și asemănare a fost creată lumea. Omul este îndemnat să se țină cu putere de ceea ce este bine și prin aceasta să asculte de Dumnezeu, ceea ce nu se referă numai la fapte, ci și la credință. Dumnezeu a lăsat să existe în om libera voință ca să poată fi folosită de către om…după cum se arată și în răspunsul lui Iisus către sutaș: Du-te, fie ţie după cum ai crezut.
(Sfântul Irineu al Lyonului, Contra ereziilor 3.37.1, 4-5, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu