Termenul și noțiunea de Biserică indică, firește, două
lucruri sau realități: Biserica – locaș de comuniune și închinare și Biserica –
comunitate de credincioși ai lui Hristos și împreună cu Hristos, în biserica locaș.
Între aceste două realități există o strânsă legătură, în sensul că Biserica –
comunitate determină și explică biserica – locaș de închinare.
După
doctrina Sfinților Părinți, o biserică primordială a existat deja în paradis,
înaintea păcatului, când Domnul venea să vorbescă cu omul și se găsea în
relații cu el. După păcat, Domnul pune baza a ceea ce se cheamă Biserica
Vechiului Legământ, Biserică în care omul, a învățat să comunice cu Dumnezeu.[1]
Dar,
ca o comuniune a oamenilor cu Dumnezeu, Biserica începe de la Întrupare, fiind
deci o prelungire a Întrupării și este întemeiată obiectiv de Hristos prin
jertfa de pe Cruce și prin Invierea Sa din morți, iar ca o comunitate concretă,
văzută, a oamenilor cu Dumnezeu, Biserica intră în istorie la Cincizecime.[2] Așadar, prin lucrarea
răscumpăratoare a lui Hristos, viața de comuniune a Persoanelor Sfintei Treimi
coboară în umanitate și anume în Biserică, constituie Biserica, iar Biserica,
datorită Capului ei Hristos tinde desăvârșindu-se spre Sfânta Treime, prin
Duhul Sfânt. Constituția Bisericii este deci teandrică, păstrând ca existențe
distincte pe cei uniți, pe Dumnezeu și pe oameni, după cum și comuniunea din
sânul Sfintei Treimi păstrează distincte Persoanele divine.
Constituția
teandrică a Bisericii este dată de Hristos Însuși, care după firea Sa
dumnezeiască este unit cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, iar după firea omenească
este unit cu toți oamenii in general și cu fiecare în parte. Fiind cuprinsă în
Ipostasul întrupat al Fiului, Biserica este Hristos extins în umanitate.
Hristos și omenitatea sunt așa de uniți în Biserică încât nici Hristos, nici
umanitatea nu pot fi văzuți sau concepuți unul fără celălalt.[3]
Din
constituția teandrică a Bisericii decurg anumite atribute sau însușiri ale ei,
ca trup al lui Hristos cel Unul și Sfânt, extins peste veacuri în umanitate.
Biserica este prin ființa ei creatoare de unitate, în mijlocul poporului.[4]
Simbolul
niceo – constantinopolitan enumeră aceste atribute sau însușiri ale Bisericii
când spune: Cred „într-una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică”.
Fiecare din aceste atribute este strâns legat de celelalte pe care le presupune
și le confirmă.[5]
Sfânta
Scriptură și apoi Sfinții Părinți au subliniat importanța unității Bisericii și
necesitatea păstrării ei, arătând ca în
ființa ei, Biserica este unică sau una, că există o singură Biserică adevărată
în raport cu orice alt așezământ care și-ar lua tot numele de biserică. Pe de
altă parte, Biserica este unitară în sensul că alcătuiește un întreg organic prin
conținutul și structura ei.[6]
Sfinții apostoli fundamentează unitatea Bisericii pe
unitatea trupului lui Hristos, pe „unitatea Duhului” (Efeseni 4,3) și pe
unitatea lui Dumnezeu, „Tată al tuturor, Care este peste toți și întru toți”
(Efeseni 4,6). Iar prin faptul că
Biserica este „în Hristos”, ea se deosebește de toate celelalte creații
omenești. Ca atare, Biserica este noua făptură a lui Dumnezeu (Efeseni 2, 10),
în care dispar deosebirile existente în lume (Galateni 3, 28).[7]
Sfinții Părinți văd temeiul unității Bisericii în
prezența aceluiași Trup jertfit și înviat al lui Hristos străbătut de
plenitudinea Duhului Sfânt în toate mădularele Bisericii.[8]
Biserica este una și unică, întrucât unul este Dumnezeu,
unul este Iisus Hristos, Capul și Întemeietorul ei, unul este Duhul Sfânt
sălășluit în ea, una este Treimea cea de o ființă și nedespărțită, de unde și
necesitatea unității esențiale a comuniunii de viață cu Dumnezeu, care este
Biserica. Fiind întemeiată de Fiul lui Dumnezeu întrupat, Biserica nu poate fi
decât una și este absurdă ideea că Dumnezu ar fi putut întemeia comunități
diferite de viață cu Sine, ceea ce ar însemna și posibilitatea de opoziție
între ele, deci și o opoziție reală în Dumnezeu Însuși. Unitatea ființială a
Bisericii este extensiune a unității dumnezeiești. „Este un singur trup și un
singur Duh, precum și chemați ați fost la o singură nădejde; este un Domn, o
credință și un botez, un Dumnezeu și Tatăl tuturor care este peste toți și
întru toți” (Efeseni 4, 4-6), „Au doară S-a împărțit Hristos?” (I Corinteni
1,13).[9]
Biserica este una și în sens de unitară, pentru că având
pe Hristos lucrător în ea, prin Duhul Sfânt, ea este cu adevărat Trupul Lui,
extins în umanitate, adică este unită deplin cu Capul ei, Hristos li deplin
unită în ea însăși prin întocmirile și legăturile date ei de Hristos (Efeseni
4, 16). Bisericii Ortodoxe îi este specifică unitatea simfonică, adică unitatea
de comunitate care se împacă cu libertatea și împrejurările variate din
diferite locuri.[10]
Biserica cea una, unică, unitară, păstrătoare și
propovăduitoare a adevărului revelat nealterat, fără adaosuri și fără omisiuni,
ceea ce o dovedește întreaga ei istorie, este Biserica Ortodoxă,
dreptmăritoare.
[1]
Serghei Bulgakov, Ortodoxia, București, 1997, p. 13.
[2]
Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru
Gh. Radu, Despre înnoirea și
îndumnezeirea omului în Hristos, Craiova, 2007, p. 21.
[3]
Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan
Tulcan, Misterul mântuirii în Hristos și
în Biserică, Arad, 2007, p. 105.
[4]
Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru
Stăniloae, Ortodoxie și naționalism, București, 2011, p. 131.
[5]
Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan
Tulcan, Misterul mântuirii în Hristos și
în Biserică, Arad, 2007, p. 110.
[6]
Pr. Prof. Univ. Dr. Isidor
Todoran, Unitatea Bisericii în
perspectivă ecumenistă, <în>
„Ortodoxia”, XXII, nr. 3, 1973, p. 339.
[7]
Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Studii
de Teologie patristică, București, 2004,
p. 290.
[8]
Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan
Tulcan, Misterul mântuirii în Hristos și
în Biserică, Arad, 2007, p. 111.
[9]
Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran , Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Dogmatică
Ortodoxă manual pentru Seminariile Teologice, Cluj-Napoca, 2005, p. 279.
[10]
Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru
Gh. Radu, Despre înnoirea și îndumnezeirea
omului în Hristos, Craiova, 2007, p. 43.
Teolog Ovidiu Murari
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu