Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mucenic Nicon şi către cei 199 de ucenici ai lui

Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Nicon şi al celor 199 de ucenici ai lui, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. 

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate, trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise, în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin luptele cele pustniceşti biruind pe răul cel meşteşugăreţ, ai fost încununatcu podoabele cele muceniceşti şi acum stai înaintea lui Dumnezeu, rugându-te pentru noi, care te cin­stim pe tine, Sfinte Preacuvioase Nicon.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te cu puterea Ce­lui Ce a întărit neputinţele noas­tre, mai întâi ai făcut vitejii în războaie, fericite. Şi biruitor arătându-te, ai alergat la Botezul lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceata cea preafericită a uce­nicilor tăi, înţelepte, se împodo­beşte cu mucenicia, mai înainte arătându-se strălucitoare cu si­hăstrie şi prin îndoite lupte şi-a împletit îndoite cununi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Uşa pogorârii Tale Celei către noi, Doamne, Te-a născut pe Tine, mai presus de fire, Dum­nezeu şi Om, în două firi, Care Te numeşti în Taină Răsărit, Soare şi Lumină. 

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Oastea cea Dumnezeiască, încingând-o cu slujire duhovnicească, ai întrarmat-o către luptele pătimirii, Muce­nice al lui Hristos, Sfinte Nicon.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pustniceşte răstignindu-ţi mai înainte trupul, preamărite, te-ai nevoit a birui cetele demo­nilor, prin luptele cele duhov­niceşti, prealăudate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca o stea, pornind de la ră­sărit, ai ajuns la apusuri unde, murind, ai apus, pentru a ră­sări în Împărăţia lui Hristos, Fericite Nicon.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceata mucenicilor a închi­puit junghierea Ta, Stăpâne, cunoscându-Te pe Tine că ai odrăslit din Fecioară, Ceea ce a fost Neispitită de nuntă.

Irmosul:

Se veseleşte de Tine Bise­rica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea şi Scăparea şi Întărirea mea, Doamne. 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeieştile revărsări de lumină îndulcindu-te, râu­rile chinurilor nerănit le-ai tre­cut, vrednicule de laudă, Sfinte Nicon. Şi după vrednicie, ai primit cu­nuna biruinţei, mucenice.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu prealuminoase vitejii strălucind, ca un sihastru te-ai luptat, omorând mai întâi pati­mile trupului, iar a doua oară cu mucenicia ai pus pe fugă cetele demonilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu arma dreptei credinţe v-aţi războit împotriva vrăjmaşului, de Dumnezeu înţelepţiţilor şi prin moarte Strălucire Nemuri­toare aţi dobândit, cântând: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe Una ce eşti mai Înaltă decât toată zidirea, Ziditorul te-a iubit pe tine, Fecioară, Maică Preacurată, arătându-te Maică a Sa. Pe care adunările pătimitorilor te roagă cu bună cuviinţă. 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te ascultător Dum­nezeieştilor sfătuiri ale maicii tale, Puterea Crucii ai avut-o, Sfinte Nicon, în războaie, învăţându-te în Taină cele bune.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lumina faptelor bune luminându-ţi viaţa ta, de Dum­nezeu cugetătorule, ai avut mu­cenicia ca pe o podoabă preaînfrumuseţată, preacinstite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătându-se ascultător Legi­lor celor Dumnezeieşti, muceni­cii au biruit; şi pe cei fărădelege, cu Dumnezeiesc ajutor, i-au pus pe fugă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lumina Cea fără de ani, Raza Părintelui ai născut-O, făcându-Se sub ani, din bogăţia bu­nătăţii, Preacurată. 

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un soare cu multă lu­mină, de Dumnezeu cugetătorule, Sfinte Mucenice Nicon, aducând cu tine ceata de ucenici ca pe nişte stele, aţi alergat de la răsărit şi cu razele voastre, aţi luminat apusul.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu picăturile sângelui tău, mucenice, ai înecat mările mul­ţimii idolilor şi întru adâncul luptelor ai sugrumat pe cum­plitul şi preavicleanul meşteşugitor al răutăţii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca nişte crini în livada fap­telor bune aţi înflorit şi ca nişte trandafiri cu bună mireasmă îmbălsămaţi inimile noastre, purtătorilor de chinuri, de Dumnezeu insuflaţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Biserică şi Palat Însufleţit al lui Dumnezeu cunoscându-te ceata purtătorilor de chinuri, te roagă, Stăpână, pe tine care Singura dintre femei ai înlătu­rat necinstea femeilor.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, cea curăţită de sângele demonilor, cu Sângele Cel curs din coasta Ta. 

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

În chip cuviincios vieţuind mai întâi, Sfinte Preacuvioase Părinte Nicon, ai adunat mai apoi ceată de supuşi lui Dum­nezeu, plini de dreaptă credinţă şi pururea următori ţie. Şi cu razele patimilor ca un soare purtător de lumină de la ră­sărit până la apus strălucind, ai împuţinat înşelăciunea cu curgerea sângelui tău. 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

În cuptorul din Babilon tinerii lui Avraam, fiind aprinşi de dorul dreptei credinte mai mult decât de văpaia focului, au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mai mult decât aurul fiind încercat, prin chinuri, cugetătorule de Dumnezeu, te-ai arătat turn al virtuţii, alungând nă­pădirile demonilor şi strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeule şi Doamne!

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După sfârşit, mucenice, trupul tău fiind aruncat întru ascuns, trimiţând Raze Dumnezeieşti de vindecări, alungă vătămarea demonului, celui ce te-a făcut vădit pe tine, fiind silit de Dumnezeiescul Duh.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De Dumnezeieştile priviri îndulcindu-te cu totul, preaferi­cite, ţi-ai dat cu răbdare trupul chinurilor. Căci ai dorit să te arăţi purtător de cunună înain­tea Atotţiitorului, în ceruri, mărite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un păstor al oilor celor duhovniceşti, ai păzit neatins staulul de lupii cei cugetători, părinte înţelepte şi împreună cu ele te-ai sălăşluit în Locaşul Ceresc, ca să stai înaintea Stă­pânului tuturor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nestricând nicidecum Fecio­ria ta, Cuvântul Tatălui S-a Să­lăşluit întru tine şi a tras la Sine ceata cea pururea pomenită a mucenicilor, care te propovăduieşte pe tine, Curată, Născă­toare de Dumnezeu! 

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel...

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neadormită purtând în­flăcărarea inimii tale şi adăpând-o cu pâraiele lacrimilor, Sfinte Preacuvioase Părinte Nicon şi cu sângele muceniciei, în Cămara cea nefăcută de mână locuieşti acum, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Podoabă a sihaştrilor şi a mu­cenicilor te-ai arătat, cuvioase, căci în amândouă te-ai arătat iscusit, dobândind asupra vrăj­maşului biruinţe care îngrozesc mintea, Sfinte Nicon şi strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Dom­nului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sânt, Domnul.

Sufletele le-ai adăpat cu sân­gele tău, îndemnându-te la râv­nă Dumnezeiască, cuvioase; şi cu săbiile rănilor tale ai lovit ta­băra demonilor, adeverind în­tru tine numirea ta şi strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Smulge-mi sarcina cea grea a greşelilor mele, Ceea ce ai în­dreptat căderea lui Adam, Prea­curată, cu naşterea ta, Prealăudată şi mă luminează ca, în cu­get curat, să strig: Binecuvân­taţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Da­niel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul! 

Cântareaa 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzutu-te-a pe tine, înflo­rind cu frumuseţea răni­lor şi îmbrăcat în porfira sân­gelui tău mucenicesc, Dătătorul de cunună şi te-ai sălăşluit îm­preună cu Dânsul, bucurându-te Dumnezeieşte, Sfinte Nicon.

Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât de preafrumoasă este dragostea ta pe care ai dobân­dit-o faţă de Domnul, Preacuvioase Nicon; cât de fierbinte este dorul tău cel aprins de Focul Cel Dumnezeiesc şi cât de minunată este pătimi­rea ta, care te-a împreunat pe tine cu cele cereşti!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Avându-te pe tine ca pe un soare mare al Bisericii, întru înălţime, adunarea pătimitori­lor, întocmai ca nişte stele cu­prinse în Lumina Cea Dumnezeiască, cu Străluciri de Raze luminează lumea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ridicatu-te-ai către Locaşu­rile cele Nestricăcioase, adu­când cu tine înaintea Dătătoru­lui de cunună ceata celor două sute de mucenici pătimitori. Cu care adu-ţi aminte de cei ce să­vârşesc astăzi sfântă pomenirea voastră.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Te-ai arătat Locaş al Luminii, Care S-a născut din tine, pe Care roagă-L neîncetat să lu­mineze pe cei ce te laudă pe tine şi te propovăduiesc Născătoare de Dumnezeu, Maică şi Fecioară Dumnezeiască.

Irmosul:

Hristos, Piatra Cea Ne­tăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim. 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Prin Dumnezeieştile cuvinte ale celei ce Te-a născut, a stră­lucit Lumina în inima ta şi cu Botezul luminându-te, cuvioase, te-ai numărat în cetele călugă­rilor şi te-ai făcut povăţuitor şi luminător celor ce-ţi urmau ţie. Cu care, împreună, roagă-te lui Hristos, să ne dăruiască nouă mare milă. 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Cort Dumnezeiesc al Cuvân­tului te-ai făcut, Ceea ce Singura eşti Fecioară şi Maică Prea­curată, cu curăţia covârşind pe îngeri. Şi pe mine, cel ce ni-am pângărit prin păcatele trupu­lui, mai mult decât toţi, curăţeşte-mă cu Dumnezeieştile ape ale solirii tale, Preacinstită, dându-mi mare milă. 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Mieluşeaua cea Preacurată, Fecioara Maica Cuvântului, cea Nestricată, văzând pe Cru­ce spânzurat pe Cel Ce a Răsărit dintr-însa fără durere, ca o Maică tânguindu-se, striga: vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să scapi pe om din necin­stea patimilor?