Sfaturile Cuviosul Pahomie, al şaptelea egumen al mănăstirii Sarov

Iubitorul de sihăstrie cuviosul Pahomie discuta cu pustnicii despre modul lor de viaţă şi trăire pentru a se putea învrednici de harul Sfântului Duh. El le spunea că: 

„Pustnicul trebuie să-şi supună mintea şi voinţa sa voii lui Dumnezeu şi să se păzească de lăcomie şi trândăvie, fiindcă aceste patimi dau naştere deprimării, somnului inutil, gândurilor necurate şi altor patimi trupeşti.

Călugărul trebuie să se păzească şi de istovirea necuvântătoare din timpul postului şi de consumul de hrană rece şi uscată, mai ales cei care au o conformaţie slabă, căci cei care au un corp sănătos şi rezistent pot să ţină temporar şi post mai aspru. Dar, în general, fiecăruia îi este indicat de către Sfinţii Părinţi să fie cumpătat în consumarea hranei astfel încât trupul şi sufletul să nu se istovească.

Harul Duhului Sfânt întotdeauna ne înconjoară, dar faptele noastre rele ne împrejmuiesc ca o îngrăditură rezistentă din piatră, ce împiedică sălăşluirea Duhului Sfânt în noi, pentru că patimile îl îndepărtează. Orice păcat poate să îndepărteze Duhul Sfânt de la noi, dar cele mai neplăcute păcate sunt necurăţia trupească şi mândria sufletească. Dacă dorim să primim har de la Sfântul Duh trebuie să fim curaţi sufleteşte şi trupeşte, ferindu-ne de necurăţie şi întinare, pentru că trupul şi inima trebuie să fie templul Duhului Sfânt. Să ne ferim şi de mândria sufletească, să nu ne încredem în faptele noastre bune, să nu ne lăudăm cu ele. Căci răsplătit va fi cel tăcut şi răbdător în încercările sale. Acela va fi binecuvântat de Dumnezeu pentru smerenie, pentru rugăciunea neîntreruptă şi pentru gândurile de trezvie îndreptate către Dumnezeu. In toate zilele să ne amintim de moartea noastră, de judecata Domnului Hristos, de împărăţia cerurilor şi de chinurile veşnice. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

 Fericiţi cei săraci, că a acelora este împărăţia cerurilor. Şi ceea ce vi s-a poruncit să faceţi să spuneţi, fiindcă robi nevrednici suntem. Dacă veţi slăbi în rugăciune şi trezvie, atunci să vă îndeletniciţi cu cititul cuvântului dumnezeiesc şi a cărţilor sfinte, deoarece lectura adună mintea împrăştiată şi stârpeşte gândurile deşarte, prin citire sporeşte rugăciunea şi credinţa. Măcar de-ai fi un om cinstit, bun, drept şi milostiv, măcar de-ai 56 îndeplini toate poruncile Domnului, dar cu toate acestea consideră-te a fi rob şi nevrednic, un instrument al lui Dumnezeu, prin care El lucrează. Există şi alt fel de smerenie şi anume aceea de a suporta cu răbdare şi supunere mâhnirile, supărările, batjocurile, mustrările, nenorocirile, bolile, socotindu-le a fi pedepse pentru păcatele tale, călugăre, şi nu spune niciodată: «Of, cât de nefericit sunt!». Să înţelegi că acestea încă sunt puţine pentru păcatele tale şi roagă-te lui Dumnezeu nu numai să te izbăvească de toate nenorocirile, dar să-ţi dea şi putere să le suporţi." 

 din: "Patericul Sarovului"