Sfaturile Cuviosului egumen Nifon

Fiind un iubitor al vieţii pustniceşti, pentru a înainta pe scara virtuţilor duhovniceşti, el respecta postul aspru, iar rugăciunea inimii era exerciţiul lui permanent. Cuviosul stareţ era foarte mult apreciat şi respectat de către Arhimandritul Fotie, stareţul mănăstirii Iurev din oraşul Novgorod, care adesea îi scria scrisori frăţeşti, ca de exemplu: 

„Toată învăţătura este deşertăciune, toată cunoaşterea este vis şi tristeţe pentru suflet dacă nu există cucernicie. Căci în această lume nimic nu este mai presus, mai desăvârşit decât viaţa feciorelnică, iar schiturile şi mănăstirile sunt în fond locuri ale lui Dumnezeu... 

Încă voi spune că nu există hrană mai dulce şi mai consistentă pentru sufletele noastre şi pentru viaţa călugărească decât cărţile Sfinţilor Părinţi şi vieţile sfinţilor. 

Spune Sfântul Isaac Şirul că nimeni nu poate afla împărăţia lui Dumnezeu din învăţătură, ci prin viaţa bogată în ispite şi încercări. Vai şi amar va fi de noi, cei învăţaţi, dar necuviincioşi. Căci comoara de nepreţuit este învăţătura despre Hristos şi viaţa lui sfântă. De aceea, Domnul, precum la început, aşa şi acum, mai bine prinde cu năvodul Evangheliei Sale pescari simpli nu prea înţelepţi ca noi. Părinte, eu ştiu, cunoaşterea noastră este nimicitoare, de aceea nu-i invidiez pe cei învăţaţi. De la începutul vieţii mele călugăreşti, întotdeauna am iubit şi am primit sfaturile călugărilor vârstnici şi aşa procedez în continuare. Căci bătrânii mă învaţă măiestria vieţii, ceea ce este mai presus de orice. 

Părinte, bucură-te! Hristos Domnul este printre noi şi va fi în veci. Amin. În Domnul Iisus Hristos al dumitale frate şi al altora, nevrednicul călugăr Fotie". 

Stareţul Nifon, înainte de începerea vreunui post, îi îndruma pe toţi fraţii mănăstirii să suporte duhovniceşte toate necazurile şi încercările, le stârnea râvna pentru postire, îi învăţa cum trebuie să trăiască în mănăstire, cum să-şi taie propria voie, cum să parcurgă drumul strâmt şi dureros al vieţii călugăreşti. El îi sfătuia să aibă fiecare duhovnicul său şi să practice postul aspru, să săvârşească fapte bune. 

Cuviosul Nifon le spunea: „Omul care nu săvârşeşte fapte bune în decursul vieţii sale, crezând că se poate mântui numai dacă n-a făcut păcate 78 grele, se înşală amarnic, pentru că cine se îngrijeşte să dobândească bunuri vremelnice, acela după merit nu va primi nimic".

 din: "Patericul Sarovului"