Sfaturile încercatului stareţ Dorotei fost stareţ al mănăstirii Sarov

„Se cuvine să avem răbdare în fiecare clipă, mai ales atunci când vor veni asupra noastră dureri şi necazuri; se cuvine să înţelegem cum oamenii sfinţi, care au trăit înaintea noastră, şi-au petrecut viaţa lor în dureri, necazuri şi lipsuri şi au trăit în suferinţe pentru a se învrednici în împărăţia cerurilor de o bucurie neştiută şi nespusă, bucurie ce ochii n-au văzut, urechile n-au auzit şi la inima omului n-a ajuns, o bucurie gătită de Dumnezeu pentru înţelepţii Lui fii. Dacă omul nu va suporta ispitele şi încercările nu va primi de la Dumnezeu răsplată şi cunună. Răbdarea este salvatoare pentru om, iar lenea, slăbiciunea, comoditatea sunt nimicitoare. Comoditatea aduce în trup lene şi slăbiciune, iar în suflet nepăsare. Comoditatea şi grija zadarnică sunt deşertăciuni ce distrug mântuirea sufletului. Nimic nu-i supără şi arde mai tare pe vrăjmaşi decât rugăciunea lui Iisus: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi; foarte înfricoşătoare este această rugăciune pentru duhurile rele." 

„Veghează cu mare frică, fiindcă printre patimi şi cursele vrăjmaşului trăieşti în fiecare clipă, de patimi eşti încercat şi peste tot sunt întinse cursele celui rău. Precum aerul pătrunde peste tot, aşa şi pământul este plin de curse şi patimi. Abţinerea sau cumpătarea este o virtute înălţătoare, este mama tuturor virtuţilor. Să ne abţinem de la îmbuibarea pântecului, căci abţinerea ucide tot păcatul şi patimile trupeşti. Iar virtutea cumpătării este începutul vieţii duhovniceşti şi protectoarea bunurilor cereşti, îmbuibarea duce la îngreunare, apoi la moleşeală, lene şi somn, iar lenea şi somnul sunt intrarea liberă a patimilor. De aceea trebuie să ne întărească Domnul Dumnezeu, ca să ne vedem, fraţilor, în împărăţia cerurilor. Din cauza lenei are loc relaxarea şi epuizarea simţurilor de judecată, aducându-ne îngreunare, aţipire, apoi somn, astfel încât lenea din trup permite tuturor gândurilor rele să intre în suflet şi din cauza acestor gânduri are loc sărăcirea faptelor bune şi rodnice. Prin rugăciune ne curăţim, ne luminăm şi ne întărim."

 „Cel nepăsător şi negrijuliu faţă de sufletul său nu-1 poate înfrânge pe vrăjmaş şi nici propriile patimi, de aceea, ca să ajungi la desăvârşire, trebuie să trăieşti duhovniceşte, să fii bineplăcut lui Dumnezeu şi să lupţi pentru  mântuire. Cei care trăiesc în deşertăciune şi trudesc pentru trupul lor şi pentru înlăturarea pântecelui, regina tuturor patimilor, nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu, pentru care sfinţii au trăit în dureri şi suferinţă, sărăcie şi cumpătare."

din: "Patericul Sarovului"