Nu vă împovaraţi cu grijile lumeşti

Îmi scrieţi că vă împovărează grijile lumeşti până acolo încât nu vă lasă nici să vă rugaţi. Aceasta este cursa vrăşmaşului. Pentru că avem nevoie de adăpost, îmbrăcăminte, hrană şi celelalte lucruri, trebuie să ni le procurăm; de aceea trebuie şi să ne gândiom la acest lucru, şi să ne dăm silinţa. Şi în aceasta nu este nici un păcat. Aşa a binevoit Dumnezeu să orânduiască viaţa noastră. Dar aici, unde nu este niciun păcat, vrăşmaşul, strecurându-se, înrădăcinează păcatul, această grijă neîncetată, care şi capul îl îngreuiază, şi inima o roade. Împotriva acestei boli sunt îndreptate toate învăţăturile Mântuitorului despre negrijă: Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale (Mt. 6,34). Aceasta nu înseamnă să nu faceţi nimic, ci, pe toate făcându-le, să nu vă chinuiţi cu griji peste măsură, care nu vă oferă nimic, ci doar vă istovesc.


Multa grijă este păcătoasă prin faptul că vrea să facă totul de una singură, fără Dumnezeu, că după aceea vă învaţă să vă puneţi nădejdea în ceea ce a făcut ea şi în celelalte mijloace ale sale, în afară de pronia lui Dumnezeu, şi astfel vă determină să socotiţi că bunurile pământeşti sunt principalul ţel şi adevărata viaţă este cea de pe pământ, fără să vă mai gândiţi la viaţa viitoare. Vedeţi ce duh luptător împotriva lui Dumnezeu se află în grija de multe! Luaţi, aşadar, de aici îndemnul de a lupta cu acest rău, aşa cum v-ati lupta dacă vrăşmaşul, apropiindu-se, v-ar îndemna să vă sinucideţi. Dacă nu veţi lupta, grijile vă vor înghiţi cu totul, dar, dacă vă veţi lupta, ele vor pleca, la fel şi orice altă neputinţă sufletească, atunci când luptaţi cu ea. Cum să luptaţi? Începeţi numai şi veţi învăţa. Începeţi mai întâi de toate să curăţiţi rugăciunea de aceste griji. Iar apoi să curăţiţi toate faptele voastre, aşa încât treburile să vă meargă ca pe roate, şi, în acelaşi timp, să nu aveţi griji.

Cum vă curăţiţi rugăciunea de griji? În timpul rugăciunii, îndată ce vă vin grijile, să le izgoniţi; dacă vin iarăşi, iarăşi le izgoniţi. Şi aşa totdeauna. Niciodată să nu ţineţi grijile în suflet în timpul rugăciunii, ci să le izgoniţi îndată ce observaţi că vin. În aceasta constă lupta! Şi veţi vedea şi roadele. Încă înainte de rugăciune să vă propuneţi să nu vă dedaţi grijilor dacă vin în timpul rugăciunii şi astfel să îngrădiţi rugăciunea şi să vă întăriţi această intenţie prin diferite cugetări. Veţi vedea roadele, numai să nu vă descurajaţi, ci să luptati!
Mai mult nu vă spun, şi nici nu trebuie. Lucrarea însăşi vă va învăţa totul.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Scrisoarea 787