Adormirea şi mutarea Maicii Domnului – chipul morţii şi învierii finale

În Adormirea-mutare a Maicii Domnului, Dumnezeu descoperă şi arată mai înainte îngerilor şi oamenilor taina învierii de după a Doua Venire. Pentru oameni, moartea-adormire şi mutarea Preacuratei însemnează o devansare concretă a eshatologiei. Sfântul maxim Mărturisitorul scrie că Apostolii „s-au adunat din toate colţurile lumii răpiţi pe nori”. Venirea lor pe nori într-o clipită, lăngă trupul adormit al Născătoarei, reprezintă chipul profetic al celei de-a Doua Veniri. Atunci, spune Sfântul Apostol Pavel, „noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh şi aşa pururea cu Domnul vom fi” (I Tesaloniceni 4,17). Moartea trupului Preacuratei, aşezarea lui în pământ şi mutarea lui pe (ca) tronul Fiului Său sunt momente care trimit spre tainele ultime ale veacului de acum.

Postul Adormirii Maicii Domnului începe din 1 august. Cum trebuie să postim

Postul Sfintei Marii 2014. Postul Adormirii Maicii Domnului începe din 1 august si are o durata de doua săptămâni (1-15 august). Biserica Ortodoxă a rânduit Lăsata Secului pentru începutul Postului Sfintei Marii pe data de 31 iulie. Însă, daca aceasta data cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi  mai înainte. De asemenea, postul se prelungește  si in ziua     sărbătorii  înseși,  daca  aceasta  cade miercurea sau vinerea, făcând-se dezlegare la untdelemn, peste si  vin.

Cum trebuie să postim

Sfaturile Cuviosului egumen Nifon

Fiind un iubitor al vieţii pustniceşti, pentru a înainta pe scara virtuţilor duhovniceşti, el respecta postul aspru, iar rugăciunea inimii era exerciţiul lui permanent. Cuviosul stareţ era foarte mult apreciat şi respectat de către Arhimandritul Fotie, stareţul mănăstirii Iurev din oraşul Novgorod, care adesea îi scria scrisori frăţeşti, ca de exemplu: 

„Toată învăţătura este deşertăciune, toată cunoaşterea este vis şi tristeţe pentru suflet dacă nu există cucernicie. Căci în această lume nimic nu este mai presus, mai desăvârşit decât viaţa feciorelnică, iar schiturile şi mănăstirile sunt în fond locuri ale lui Dumnezeu... 

Sfaturile Cuviosului ieromonah Isaia, fost stareț la manăstirea Sarov

O, frate, să nu te leneveşti pentru nimic. Nu amâna săvârşirea faptelor bune, trudeşte şi te roagă zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună, an de an. 

Aşteptaţi întotdeauna şi fiţi pregătiţi să auziţi glasul trâmbiţei. Până când viaţa acestui veac nu se va sfârşi şi sufletul nu se va despărţi de trup, să ne grăbim fără de lene să dobândim prin fapte virtuţile, bucuria nesfârşită, liniştea necontenită şi, împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii, să-L slavoslovim neîncetat pe Dumnezeu. 

Cu adevărat acel om care prin munca sa va câştiga toate aceste binecuvântări va avea linişte în viaţa veşnică, ca şi plugarul, care se hrăneşte din ceea ce au rodit seminţele semănate. În zadar ne pierdem vremea preţioasă ce ne-a fost dată pentru mântuire. Să nu ne îngrijim pentru satisfacerea plăcerilor trupeşti, căci, ce vom primi bun de la trup?

Când vom începe să ne îngrijim de mântuirea sufletului şi vom săvârşi virtuţile creştineşti, când va veni Fiul lui Dumnezeu şi ne va găsi nepregătiţi? Acum, cât mai avem timp, să nu ne lenevim în săvârşirea celor trebuitoare sufletului. Viaţa noastră este trecătoare şi se scurge repede, precum fumul în văzduh. Viaţa omului este ca norul ce se ridică de la pământ spre cer. Deci, osteniţi-vă şi pocăiţi-vă. 

 din: "Patericul Sarovului"

Sfaturile Cuviosul Pahomie, al şaptelea egumen al mănăstirii Sarov

Iubitorul de sihăstrie cuviosul Pahomie discuta cu pustnicii despre modul lor de viaţă şi trăire pentru a se putea învrednici de harul Sfântului Duh. El le spunea că: 

„Pustnicul trebuie să-şi supună mintea şi voinţa sa voii lui Dumnezeu şi să se păzească de lăcomie şi trândăvie, fiindcă aceste patimi dau naştere deprimării, somnului inutil, gândurilor necurate şi altor patimi trupeşti.

Călugărul trebuie să se păzească şi de istovirea necuvântătoare din timpul postului şi de consumul de hrană rece şi uscată, mai ales cei care au o conformaţie slabă, căci cei care au un corp sănătos şi rezistent pot să ţină temporar şi post mai aspru. Dar, în general, fiecăruia îi este indicat de către Sfinţii Părinţi să fie cumpătat în consumarea hranei astfel încât trupul şi sufletul să nu se istovească.

Sfaturile încercatului stareţ Dorotei fost stareţ al mănăstirii Sarov

„Se cuvine să avem răbdare în fiecare clipă, mai ales atunci când vor veni asupra noastră dureri şi necazuri; se cuvine să înţelegem cum oamenii sfinţi, care au trăit înaintea noastră, şi-au petrecut viaţa lor în dureri, necazuri şi lipsuri şi au trăit în suferinţe pentru a se învrednici în împărăţia cerurilor de o bucurie neştiută şi nespusă, bucurie ce ochii n-au văzut, urechile n-au auzit şi la inima omului n-a ajuns, o bucurie gătită de Dumnezeu pentru înţelepţii Lui fii. Dacă omul nu va suporta ispitele şi încercările nu va primi de la Dumnezeu răsplată şi cunună. Răbdarea este salvatoare pentru om, iar lenea, slăbiciunea, comoditatea sunt nimicitoare. Comoditatea aduce în trup lene şi slăbiciune, iar în suflet nepăsare. Comoditatea şi grija zadarnică sunt deşertăciuni ce distrug mântuirea sufletului. Nimic nu-i supără şi arde mai tare pe vrăjmaşi decât rugăciunea lui Iisus: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi; foarte înfricoşătoare este această rugăciune pentru duhurile rele." 

Predică la duminica a VII-a după Rusalii

Un lac fără apă mai poate fi numit lac? Nu; e mai degrabă un crater uscat. Un om fără Dumnezeu mai poate fi numit om? Nu; e mai degrabă un mormânt. După cum apa e tot ce-i mai de seamă dintr-un lac, tot așa Dumnezeu în om.

Dacă sufletul omului ar fi cu totul deschis către Dumnezeu (și acest lucru presupune închiderea către lume), omul acela s-ar întoarce la încântarea primordială a vederii lui Dumnezeu. Credința înseamnă, mai înainte de toate, amintirea acelei pierdute primordiale vederi a lui Dumnezeu, amintire rămasă întipărită în conștiință. După întunecimea Gadarei, a viețuirii păgâne, unde Domnul nu a întâlnit nici un strop de credință la oameni – nici măcar după marea minune a vindecării celor doi îndrăciți – urmează, una după alta, câteva împrejurări când Hristos găsește mare credință la câte cineva. Hristos putea, cu un singur cuvânt al Său, să vindece într-o clipă toți bolnavii de pe pământ, spune înțeleptul Gură-de-Aur. Dar pentru ce? Ar fi însemnat să-i pună pe oameni pe aceeași treaptă cu necuvântătoarele, care sunt lipsite și de libera voință, și de libera alegere, și de scopuri mai înalte. Ar fi coborât oamenii, să zicem, la scara lunii și a stelelor, care sunt legate prin legi să strălucească; și la scara stâncilor, care sunt legiuite să stea și să cadă la poruncă; și a apelor din râuri, care curg după cum li s-a rânduit.

Despre Judecata lui Dumnezeu - Pr. Prof. Dr. Vasile Vlad

Viaţa Sfântului Slăvit Prooroc Ilie Tesviteanul

Vrând să începem viaţa Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, vă­zătorul cel slăvit, râvnitorul după Dumnezeu, mustrătorul împăraţilor celor fără de lege, învăţătorul poporului celui depărtat de la Dumnezeu, pedepsitorul proorocilor mincinoşi, minunatul făcător de minuni şi râvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus şi cerul i-a dat ascultare, marele plăcut al lui Dumnezeu, a celui ce petrece până acum în trup şi va să fie, ca o înainte cuvântare, înainte mergător la a doua venire a lui Hristos, vom pune înainte faptele care le-a făcut el, pentru mai luminoasa arătare a râvnei lui, cu care a râvnit după Domnul Dumnezeu. Aflaţi mai multe »

Porcii - Mitropolit Bartolomeu Anania

O carte online - CARTEA NUNTII de Danion Vasile

Clik pe imagine

Carnaval

Cineva a organizat un carnaval ciudat. 
În amintirea zilelor de demult,
când încă oamenii nu uitaseră ce înseamnă sinceritatea,
a fost organizat carnavalul fără măsti. 
Invitatii si-au lăsat acasă
tot arsenalul de produse de ascundere a fetei,
între care fardurile erau cele mai nevinovate.
La început, spectacolul a fost apăsător: 
fără măstile de zi cu zi oamenii
nu se mai recunosteau între ei. 
Nici măcar prietenii vechi, nici măcar rudele. 
Sotii si sotiile se priveau reciproc, cu surprindere, 
de parcă s-ar fi văzut pentru prima dată. 
După câteva ore însă, lucrurile au luat o întorsătură neasteptată:
fiecare se simtea Mag de la Răsărit 
chemat să aducă daruri Copilului ce se ascundea în Celălalt. 
Carnavalul a devenit asemenea unui Botez:
oamenii s-au lepădat de perfidele măsti
si si-au dorit să rămână ei însisi. 
Limpezimea fetelor îi făcea să pară niste colindători
glăsuind: "O, ce veste minunată..."

de Danion Vasile
din ”Cartea nunții”

Relatia dintre bărbat si femeie trebuie să aibă ca model relatia dintre Hristos si Biserică

Datoria de a fi cap sotiei e datoria de a-i fi model. În clipele în care femeia e aproape de deznădejde trebuie să găsească în bărbat un sprijin. Cred că îi sunt cap sotiei mele prin faptul că îi sunt sprijin. S-a întâmplat din când în când să nu mai aibă putere să meargă înainte (viata având greutăti din belsug), si eu am luat-o de mână. Nu stiu dacă îi sunt un "cap" iscusit. (De câteva ori un prieten mi-a reprosat că nu stiu să mă impun în fata Claudiei, că sunt prea moale si că ar trebui să fiu mai dur; dar prin duritate se poate impune orice măcelar. Consider că adevăratul bărbat e cel care stie să îsi stăpânească mânia, care stie să fie echilibrat si să se impună numai prin forta dragostei. Roadele răbdării nu apar pe loc, e drept, dar sunt bogate si frumoase.) 

Există anumite diferente structurale între bărbat si femeie: cea mai usor de observat e că bărbatul e mai puternic, femeia mai sensibilă. Bărbatul protejează, femeia are nevoie de protectie (asta nu înseamnă că femeia nu îsi ocroteste la rândul ei bărbatul prin dragostea cu care îl înconjoară). 

Identitatea românilor prin cultură şi Biserică într-o lume globalizată

Punctul de Vedere - Identitatea românilor prin cultură şi Biserică într-o lume globalizată - 8 iulie „PUNCTUL DE VEDERE" cu Mircea MIHULEŢ EDIŢIE SPECIALĂ - ZILELE CULTURII ŞI CREDINŢEI - 2014 Invitaţi: prof. dr. Elena Claudia ANCA, dr. Alexandru GRUIAN, prof. dr. Liviu LAZĂR, prof. dr. Vasile IONAŞ, pr. conf. dr. Florin DOBREI, pr. Radu TRIFON Moderator: pr. conf. dr. Vasile VLAD Masa rotundă - Identitatea românilor prin cultură şi Biserică într-o lume globalizată

Ai divortat si vrei să te măriti din nou.

Dacă nu ai credintă în Dumnezeu, atunci nu prea am ce să îti spun. Nu cred că există familii fericite atunci când sotii nu cred în Dumnezeu (exceptiile sunt rare: uneori diavolul contribuie la linistea casei, astfel încât sotii să fie într-o stare de permanentă automultumire, si să nu-si facă timp pentru a se gândi la Dumnezeu si la viata vesnică). Eu mă îndoiesc sincer că vei putea găsi un bărbat care să te facă fericită. (Si oare ce fericire ar fi aceea când veti trăi cu disperarea că după moarte nu mai urmează nimic?) Nu îti spun asta ca să te amenint. Pur si simplu asa văd lucrurile. Si nu cred că solutia ar fi să te minti singură că ai credintă, numai ca să ai parte de un cămin fericit. Credinta mimată nu numai că nu aduce fericire, ci, dimpotrivă, e un izvor nesecat de tristete coplesitoare. 

Mass-media este Evanghelia zilelor noastre!

Pentru multi mass-media ocupã într-un fel locul Sfintei Traditii. Asa cum crestinii primesc Sfânta Traditie, tot asa necredinciosii sau cei care sunt crestini doar cu numele primesc învãtãturile mass-mediei. 

Mass-media este Evanghelia zilelor noastre! Este lumina dupã care se cãlãuzesc masele de oameni care asteaptã Vestea cea bunã a fericirii pãmântesti. 

Li se poate reprosa oare ceva prietenilor care reproduc sfaturile pe care le-au primit prin diverse telenovele sau articole de ziar?

Gãsim articole rãzlete care atrag atentia asupra numãrului mare de divorturi, dar în acelasi timp gãsim o multime de filme în care divortul este prezentat ca ceva obisnuit. Nu e de mirare cã cine se lasã modelat de ziare sau de televizor nu va putea întelege cum un tânãr se cãsãtoreste înainte de a se bucura din plin de aventurile pãtimase ale tineretii. E lesne de înteles cã familia e privitã ca un spatiu de refugiu al "pensionarilor" care nu au mai putut face fatã freneziei aventurilor.

Singurătatea

Multi tineri se căsătoresc pentru a scăpa de singurătate. Cât de răspândită este această boală în zilele noastre! Dacă ne gândim la multimea celor care se sinucid, în inimile lor vom găsi singurătatea. Nimeni nu se sinucide de prea mult bine. 

Trăim într-o lume de oameni interesati numai de propriul bine. Suntem importanti pentru celălalt numai în măsura în care îi putem fi de folos cu ceva. Suntem importanti pentru el dacă îl putem ajuta cu ceva. În clipa în care am fost storsi de nevoia celuilalt, în clipa în care prietenia cu noi nu mai este rentabilă, celălalt îsi dă brusc seama că nu are de ce să ne mai stea în preajmă. (Din nefericire, astăzi se cultivă mai mult ,,relatiile" decât prietenia adevărată; de aceea, ,,prieteniile" nu durează: s-a rezolvat problema, interesul, relatia ia sfârsit!) 

"Dar ce, nu toate familiile stau sub binecuvântarea lui Dumnezeu?"

E greu de dat un răspuns precis la această întrebare. Nu stiu dacă Dumnezeu binecuvântează o familie din care lipseste dragostea, o familie din care lipseste credinta, o familie ai cărei membri nu vor să meargă pe calea mântuirii. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se poate fura. Un tânăr care a luat de sotie o femeie bătrână, gândindu-se că peste câtiva ani va ajunge mostenitorul unei averi impresionante, nu îsi pune problema binecuvântării lui Dumnezeu. Se poate cununa cu ea, dar Cununia îi este spre osândă. 

Îndrăznesc să afirm că asa cum Sfânta Împărtăsanie le poate fi spre osândă celor care se împărtăsesc cu nevrednicie, tot asa si Taina Cununiei le este spre osândă celor care au tupeul de a-I cere lui Dumnezeu să binecuvânteze o iubire care lipseste. Nu îmi dau seama cu ce ar fi bine să compar o astfel de nuntă, care mi se pare absurdă. Poate cu un castel de nisip, dar imaginea e prea inocentă, prea copilărească. 

Ce este smerenia?

Ce este smerenia, parinte Paisie ? - l-au intrebat odata cativa ucenici. 

- Smerenia este cugetul inimii noastre care ne incredinteaza ca suntem mai pacatosi decat toti oamenii si nevrednici de mila lui Dumnezeu. Cand ne defaimam pe noi insine nu inseamna ca avem smerenie. Ci, atunci cand altul ne ocaraste si ne defaima, inca in pubhc, iar noi rabdam si zicem : " Dumnezeu i-a poruncit fratelui sa ma ocarasca pentru pacatele mele " , aceasta este smerenia cea adevarata. Deci, sa primim toate ca din mana si cu voia lui Dumnezeu. Cand te ocaraste cineva, Dumnezeu ii porunceste sa te ocarasca. Cand iti ia cineva vreun lucru, Dumnezeu ii porunceste sa-l ia, ca sa te faca calugar. Cand te muta de ici colo mai marele tau, Dumnezeu iti schimba locul, ca sa-ti schimbi si naravul si obiceiul. Asta ar fi smerenia cea adevarata. Iar mandria, dimpotriva, este atunci cand te increzi in tine, in mintea si puterile tale; cand socotesti ca esti mai priceput decat altul, mai bun decat altul, mai frumos decat altul, mai sporit in fapte bune si mai placut lui Dumnezeu decat altul. Atunci esti stapanit de pacatul cel urat al mandriei, de cam sa ne fereasca pe toti Dumnezeu, Cel ce S-a smerit pentru mantuirea noastra. Sa ne smerim, fratilor, ca cel mandru nu se poate mantui. Sa plangem pacatele noastre aici ca sa ne bucuram dincolo in veci, ca dupa plecarea noastra din trup, toti ne vor uita. Sa nu ne punem nadejdea in oameni, ci numai in Domnul. Ca omul se schimba. Azi iti da si maine iti cere; azi te lauda si maine te ocaraste. Ci, sa ne punem nadejdea in mila lui Dumnezeu si nu vom gresi niciodata. Sa va ajute Dumnezeu cu harul Lui sa va folositi de restul vietii, sporind in fapte bune, si mai intai in smerenie si dragoste, ca sa va mantuiti sufletele voastre si sa folositi si pe altii, indemnandu-i spre Hristos. 

Parintele Paisie Olaru de la Sfinta Manastire Sihastria

Vindecarea slugii sutasului

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Imi place sa-mi reamintesc, de fiecare data cand Dumnezeu ne randuie cate o mare bucurie, de un lucru care e mai presus de orice si care constituie pentru noi un criteriu de echilibru, si anume acela ca nimic nu este intamplator in lumea aceasta, de la cele mai marunte lucruri, pana la cele mai frumoase si mai incantatoare. Si aduc ca marturie un cuvant scripturistic.

Mantuitorul le spune ucenicilor: “Nici un fir de par din capul vostru nu se va ridica fara voia lui Dumnezeu.”Iata, prin randuiala Bunului Dumnezeu, ne aflam astazi, din nou, intr-o alta sarbatoare, intr-o noua Duminica a intalnirii cu Dumnezeu, de aceasta data pe drumul inspre Capernaum. Orice intalnire cu Dumnezeu este o sarbatoare, o inviere, un prilej de mare bucurie! In aceasta bucurie se inscrie si sarbatoarea de astazi, pentru ca ea nu este o simpla duminica, ci este o duminica pregatitoare si pilduitoare pentru viata noastra duhovniceasca, de crestini aflati pe calea spre Hristos.

Ne spune Sf. Evanghelie ca “in vremea aceea, pe cand Iisus intra in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, rugandu-L si zicand: Doamne, sluga mea zace in casa, slabanog, chinuindu-se cumplit”.

Biblia in istorie - Duminica Vindecarii slugii sutasului

Clik pe Sfânta Icoană ( I )

Clik pe Sfânta Icoană ( II )

Evanghelia credinţei

Matei 8, 5-13

“Cum să se mântuiască un om lipsit de smerenie, de blândeţe, de supunere si de ascultare faţă de Dumnezeu?

Cum să se mântuiască necredinciosul şi păcătosul „dacă dreptul abia se mântuieşte” (I Petru 4, 18)?

Apa nu se adună pe crestele munţilor ci în locuri joase, adânci. Nici binecuvântarea lui Dumnezeu nu se sălăşluieşte în cei mândri, care se umflă pe sine în faţa Lui, ci în cei smeriţi si blânzi, care si-au adâncit inima prin smerenie şi blândeţe, prin închinare înaintea măreţiei lui Dumnezeu şi ascultare de voia Sa.

Când o viţă de vie nobilă, îndelung îngrijită, se mănează si se usucă, gospodarul o taie şi o aruncă în foc si în locul ei sădeşte o viţă sălbatică.

Rugaciunea si viata - Parintele Vasile Vlad

clik pe imagine

Despre duhul deprimarii - Parintele Vasile Vlad

clik pe imagine

”Parohia Mea”, nr. 5, Iulie 2014