* Fragment extras din Proloage, vol. I, Ed. Buna-Vestire, Bacãu, 1995, p. 528
În inima celui blând se odihnește înþelepciunea, iar sufletul celui ostenitor este scaunul nepãtimirii.
Lucrãtorii cei rãi își vor lua platã rea, iar lucrãtorilor
celor buni li se va rãsplãti cu platã bunã. Cel ce
întinde lațul altuia, în laț va cãdea și el. Mai bun este
un țãran blând decât un oștean iute și mânios.
Iuțimea pierde cunoștința, iar îndelungã rãbdarea o
adunã pe ea. Cum este un vânt tare în largul mãrii,
așa este mânia în inima omului. Cel ce se roagã lui
Dumnezeu, fuge de ispite, iar inima cea netrebnicã
tulburã cugetul. Sã nu te înveseleascã prea mult pe
tine bãutura, nici sã te saturi de bucate, ca sã nu se
îngrașe carnea trupului tãu, cã apoi te vor împresura
pe tine gândurile cele spurcate. Sã nu zici: „Astãzi
este praznic, sã bem, iar mâine este Duminica mare,
sã facem praznic”. Cã praznicul creștinesc nu este
așa, sã-ți saturi pântecele. Paștile Domnului
înseamnã ieșirea din rãutãți, iar Cincizecimea este
învierea sufletului.
Praznicul lui Dumnezeu este nepomenirea de rãutãți, cã pe pomenitorul de rãu îl va apuca plânsul, iar Cincizecimea Domnului este învierea dragostei. Cel ce urãște pe fratele sãu, în cumplitã cãdere cade. Praznicul lui Dumnezeu este înțelegerea cea adevãratã, iar cine cautã înțelegere mincinoasã, va muri urât. Mai bine este a flãmânzi cu inimã curatã, decât a prãznui cu suflet necurat. Cel ce-și curãțã gândurile cele rele din inima sa, acela este cel ce și-a ucis pruncii sãi cu piatrã.
Creștinul somnoros va cãdea în rele, iar cel priveghetor este ca o pasãre ușoarã. Sã nu te dedai pe tine la priveghere deșartã și seacã și sã nu lași cuvintele cele duhovnicești, pentru cã Domnul privește în suflet și te va scoate pe tine din tot rãul. Somnul cel mult înmulțește gândurile, iar privegherea cea bunã le împuțþineazã pe ele. Somnul cel mult aduce griji și necazuri, iar cel ce privegheazã scapã de acestea. Sã-ți amintești totdeauna de ieșirea ta din aceastã lume și sã nu uiți de judecata cea veșnicã și nu va fi pãcãtuire în sufletul tãu.
Prin pocãințã sã-ți îndreptezi sufletul tãu, iar prin milostenie și blândețe sã-l întãrești pe el, chiar de va nãvãli asupra ta duhul cel grabnic. Atunci sã nu-ți lași chilia ta și sã nu pierzi vremea prielnicã. Cã, precum cineva curãțește argintul, așa se va curãți și inima ta, și precum aurul și argintul se curãțã prin foc, așa și inima creștinului se curãțește prin ispite. Duhul tulburãrii gonește lacrimile, iar duhul necazului sfãrâmã rugãciunile. Leapãdã de la tine mândria și slava deșartã departe sã o gonești, cã acela ce acum nu voiește slava, se va mãri în veacul ce va sã fie, întru Iisus Hristos Domnul nostru.
din vol. ”Cum se cuvine creștinilor a viețui. - Suceava : Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rãdãuților, 2005
Praznicul lui Dumnezeu este nepomenirea de rãutãți, cã pe pomenitorul de rãu îl va apuca plânsul, iar Cincizecimea Domnului este învierea dragostei. Cel ce urãște pe fratele sãu, în cumplitã cãdere cade. Praznicul lui Dumnezeu este înțelegerea cea adevãratã, iar cine cautã înțelegere mincinoasã, va muri urât. Mai bine este a flãmânzi cu inimã curatã, decât a prãznui cu suflet necurat. Cel ce-și curãțã gândurile cele rele din inima sa, acela este cel ce și-a ucis pruncii sãi cu piatrã.
Creștinul somnoros va cãdea în rele, iar cel priveghetor este ca o pasãre ușoarã. Sã nu te dedai pe tine la priveghere deșartã și seacã și sã nu lași cuvintele cele duhovnicești, pentru cã Domnul privește în suflet și te va scoate pe tine din tot rãul. Somnul cel mult înmulțește gândurile, iar privegherea cea bunã le împuțþineazã pe ele. Somnul cel mult aduce griji și necazuri, iar cel ce privegheazã scapã de acestea. Sã-ți amintești totdeauna de ieșirea ta din aceastã lume și sã nu uiți de judecata cea veșnicã și nu va fi pãcãtuire în sufletul tãu.
Prin pocãințã sã-ți îndreptezi sufletul tãu, iar prin milostenie și blândețe sã-l întãrești pe el, chiar de va nãvãli asupra ta duhul cel grabnic. Atunci sã nu-ți lași chilia ta și sã nu pierzi vremea prielnicã. Cã, precum cineva curãțește argintul, așa se va curãți și inima ta, și precum aurul și argintul se curãțã prin foc, așa și inima creștinului se curãțește prin ispite. Duhul tulburãrii gonește lacrimile, iar duhul necazului sfãrâmã rugãciunile. Leapãdã de la tine mândria și slava deșartã departe sã o gonești, cã acela ce acum nu voiește slava, se va mãri în veacul ce va sã fie, întru Iisus Hristos Domnul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu