,, Parohia Mea" nr. 10 , octombrie 2015

Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina - Despre patima iubirii de averi - Pr. Ilie Cleopa

“Bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea” (Psalm 61, 10)

Iubiți credincioși,

În multe locuri ale Sfintei și dumnezeieștii Scripturi, găsim învățături în care se arată cât de greu și amăgitor este păcatul iubirii de avuții și ce osândă primesc cei ce își pun nădejdea în avuții și nu fac milostenie din averile lor, spre a câștiga în felul acesta mila lui Dumnezeu, după cuvântul Sfintei Evanghelii, care zice: “Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7); și iarăși: “Fericit bărbatul care se îndură și dă” (Psalm 111, 5).

Pr. Conf. Dr. Vasile Vlad - Despre postul Craciunului

Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului - Sfântul Serafim Sobolev (1)

Smerenia Preacuratei Fecioare Maria a stat la baza întregii lucrări Dumnezeieşti.

Fără smerenie, virtuţile nu au valoare mântuitoare. În condacul praznicului de azi al Intrării în templu a Preacuratei Fecioare Maria, găsim aceste cuvinte: „Preacurat templu al Mântuitorului, cămara cea de mult preţ şi Fecioara...astăzi este adusă în casa Domnului, împreună aducând harul Duhului lui Dumnezeu...”.

Este mântuitor pentru noi să ştim, iubiţilor întru Hristos fii, ce Har este acesta, care a fost adus în biserica Vechiului Testament împreună cu Preacurata Fecioară Maria.

Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului - Sfântul Serafim Sobolev (2)

Maica Domnului este răbdătoare, smerită şi necârtitoare la necazuri.

Preacurata Maică a Domnului este proslăvită de Biserica pământească şi cea cerească ca fiind mai slăvită decât Serafimii şi mai cinstită decât Heruvimii. Ea este astfel cinstită, fiindcă a primit de la Dumnezeu un mare şi neasemuit Har, mai mare decât toate făpturile raţionale, de a fi Maică a însuşi Dumnezeului nostru, al doilea Ipostas al Dumnezeirii.

Dar iată asupra cărui lucru aş fi vrut să vă atrag atenţia în acest moment, iubiţilor întru Hristos fiii mei. Cuvântul lui Dumnezeu şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii mărturisesc că nu degeaba Preacurata Fecioara Maria a primit de la Dumnezeu acest Har, ci pentru marile Sale nevoinţe duhovniceşti.

Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului - Sfântul Serafim Sobolev (3)

Despre marea îndrăzneală în rugăciune a Maicii Domnului şi mărturia înaltei sale slave cereşti.

În condacul acestui mare praznic de astăzi, al Intrării în Biserică a Preacuratei Fecioare Maria, Sfânta noastră Biserică o numeşte pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu sfinţită vistierie a Slavei lui Dumnezeu.

Sfânta Biserică o numeşte astfel pe Maica lui Dumnezeu, pentru a ne arăta întreaga măreţie a slavei Ei cereşti, exprimată prin îndrăzneala Sa plină de Har, cu care Dumnezeu a dăruit-o într-o măsură mult mai mare decât a făcut-o cu toţi îngerii şi sfinţii.

Vindecarea demonizatului din ţinutul Gherghesenilor – Parintele Teofil Paraian

Lc. 8,  26-39

Războiul nevăzut. Cum să trecem de la răutate la bunătate?         Cauzele şi temeliile păcatului

Iubiţi credincioşi,În Filocalie, volumul I, Sfântului Marcu Ascetul spune că înaintea oricărui păcat merg trei uriaşi: neştiinţa, uitarea şi nepăsarea. Aceşti 3 uriaşi, fie toţi 3 deodată, fie unul dintre ei, merg înaintea oricărui păcat pe care îl face omul cu deplină ştiinţă şi cu deplină voinţă. Sunt unii dintre oameni care fac păcate pentru că nu ştiu că e păcat lucrul pe care îl fac. Alţii pentru că au ştiut, dar au uitat că ceea ce fac ei nu-i bine. Şi alţii care ştiu ce să facă şi n-au grijă să facă binele, pentru că sunt nepăsători, le este tot una că fac bine sau fac rău. Nu iau aminte la lucrurile cele bune.

Vindecarea demonizatului din ţinutul gherghesenilor

Părintele Constantin Galeriu

Să ne împărtăşim mai întâi – ca întotdeauna în dumnezeiasca Liturghie a duminicii – din cuvântul lui Dumnezeu. Precum a zis Domnul: “Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine are viaţa veşnică”, aşa să ne împărtăşim şi astăzi – pentru viaţa de veci, pentru viaţa deplină – din dumnezeiescul cuvânt al Evangheliei:

Iubiţilor, de atâtea ori am ascultat acest loc al Sfintei Evanghelii. Şi Bunul Dumnezeu ne-a împărtăşit înţelegere, lumină, spre zidirea sufletului fiecăruia dintre noi. Să-L rugăm şi acum că, în lumina Lui, să vedem lumina sfântă din această tragedie a sufletului, a vieţii omeneşti (una dintre cele mai cutremurătoare), anume un om stăpânit de demoni mulţi, de legiune, fapt socotit adeseori de medici (şi de noi ceilalţi, profani) numai o boală mentală.

Despre oamenii demonizaţi

Pr. Ilie Cleopa

Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu (Luca 11, 20)

Iubiţi credincioşi,

Dacă vom lua aminte cu dinadinsul la cuvintele Sfintei Evanghelii de astăzi, vom înţelege două lucruri de mare folos. Întîi, cît de mare şi nemărginită este iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi, al doilea, cît de mare şi cumplită este răutatea diavolilor faţă de om şi de celelalte zidiri ale lui Dumnezeu.

Sufletul unui om face mai mult decât o turma de porci

de Părintele Nicolae Steinhardt

Fie ca a fost vorba de tinutul Gadarenilor ori al Gherghesenilor, de unul ori doi demonizati, textul evanghelic al zilei apare în trei variante(la Matei 8, 28-34; Marcu 5, 1-19; Luca 8, 26-39) evoca, socotesc, cinci idei fundamentale.

Prima: Sufletul unui om face mai mult decât o turma de porci, fie ea de doua mii de capete. De nespus mai mare de valoare este mântuirea unui om decât orice valoare materiala, oricât de însemnata.

Unii si-au pus întrebarea de ce oare a îngaduit Hristos demonilor sa intre în porci? Oare n-a prevazut ca animalele se vor arunca în apa lacului si vor pieri? N-a fost Domnul lipsit de prevedere si nu S-a aratat nepasator de paguba pricinuita locuitorilor? Raspunsul nu poate fi decât ca Domnul a stiut prea bine ce se va întâmpla. Dinadins a îngaduit pieirea porcilor pentru ca sa se afirme cu strasnicie mai marele pret al unui suflet omenesc decât al unor oricât de numeroase animale.

Viața duhovnicească – viață bisericească

Cuvântul Pr. Conf. Dr. Vasile Vlad, la Adunarea anuală de la Deva,
 a Asociației Oastea Domnului, din 13 sept. 2015 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!

Preacucerniți Părinți, iubiți frați și surori,

Apostolul Pavel îndeamnă la un moment dat zicând: „Duhul să nu-L stingeţi. Proorociile să nu le dispreţuiţi. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului. Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos. ( 1 Tes. 5, 20-23)

Mi-aș îngădui să vă împărtășesc câteva gânduri pe marginea acestui îndemn al Sf. Ap. Pavel: „Duhul să nu-l stingeți!”.

Cuvânt la Duminica a XX-a după Pogorârea Sfântului Duh - Sfantul Ioan Gura de Aur

„ Puţin şi nu mă veţi vedea, şi iarăşi puţin şi mă veţi vedea. Că eu merg la Tatăl meu” (Ioan XVI, 16).

Creştinul nu este fără mângâiere la moartea celor de aproape ai săi

Fiţi cu luare aminte, fraţilor, pentru ca vorba mea cea potrivită cu acest timp şi, de folos, să nu treacă fără urme! Când cineva suferă de o boală mai grea, atunci mai mult are trebuinţă de doctorie, şi când ochiul suferă o durere mare, atunci i se aplică unsori de ochi.

Iar dacă cineva în acest moment este sănătos, totuşi să voiască a asculta, căci este de folos pentru viitor a cunoaşte doctoria cea vindecătoare. Dimpotrivă acela, al cărui ochi sufletesc este bolnav şi suferă durere prin jălania (despre moartea unui prieten ş.a.), acela, zic, trebuie să fie cu atâta mai luător aminte, a deschide ochiul său la unsoarea cea vindecătoare a cuvântului celui Dumnezeiesc.

Predica Parintelui Cleopa la Duminica a XX-a după Rusalii

Şi văzînd-o Domnul, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu mai plînge! (Luca 7, 13)

Iubiţi credincioşi,

Nici femeia cea văduvă din cetatea Nain, nici altcineva din cei mulţi care duceau la mormînt pe fiul ei, nu au rugat pe Mîntuitorul să facă acea preaslăvită minune, de a învia pe fiul văduvei şi a-l da mamei sale. Ci Însuşi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, văzînd-o plîngînd, I s-a făcut milă de ea, după cum spune dumnezeiasca Evanghelie de azi: Şi văzînd-o Domnul, I s-a făcut milă de ea (Luca 7, 13). Mila lui Dumnezeu este una din însuşirile înţelepciunii lui Dumnezeu (Iacob 3, 17).

Sfanta Cuvioasa Parascheva si Sfanta Mucenita Paraschevi

Sfanta Parascheva este o sfanta mult iubita de crestini. Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, alaturi de Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov din Bucuresti, este cea mai iubita sfanta din Romania, mari daruri si minuni revarsand peste credinciosii pamantului nostru si peste granite. Insa aceasta sfanta nu este singura cu acest nume. Calendarul Bisericii mai pomeneste, alaturi de Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, inca alte cateva sfinte omonime.

Adevarat este si faptul ca o rugaciune inchinata "Sfintei Parascheva" se inalta si aduce mult rod, chiar daca icoana in fata careia se aduce rugaciunea nu infatiseaza sfanta la care ne gandim. Domnul cunoaste evlavia si inima simtitoare a crestinului rugator, daruind cele de folos dupa inima omului, iar nu dupa masura cunostintelor mintii.

Acatistul Sfintei Parascheva - Marian Moise [ intreg ]

Sfanta Parascheva - fapte si cuvinte de invatatura

- fapte si cuvinte de invatatura

Trei au fost marile virtuti care au impodobit sufletul si viata Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iasi. Ingereasca feciorie, milostenia, adica lepadarea de cele pamantesti, si dumnezeiasca rugaciune, maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtuti le-a iubit fericita din copilarie si prin acestea, in chip deosebit, s-a dezbracat de orice cuget pamantesc, a biruit pe diavoli si s-a numarat in ceata Sfintilor Parinti purtatori de Dumnezeu.

Fiind odrasla de bun neam si avand sadita in inima ei frica de Dumnezeu, fericita Parascheva a inceput urcusul cel duhovnicesc pe scara virtutilor catre Hristos, Mirele ei, mai intai prin sfanta rugaciune, care este inceputul tuturor bunatatilor. Din pruncie, cuvioasa mergea la biserica satului Epivat, fiind nelipsita de la sfintele slujbe. Dar si in casa parintilor ei se ruga mult ziua si noaptea, imitand pe sfintii ingeri.

DUMINICA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ RUSALII

Evanghelia Semănătorului

Luca 8, 5-15

“Lumea întreagă e o lungă pildă, alcătuită dintr-un şir fără număr de pilde. Lumea aceasta cu toate dintr-însa e trecătoare ca o poveste pe care o auzi si se termină. Dar sâmburele de duh ascuns în tâlcul fiecărei pilde e nepieritor. Cei care-şi hrănesc numai ochii şi urechile cu pildele acestea rămân flămânzi duhovniceşte, pentru că duhul se hrăneşte cu miezul lor, la care ei nu pot ajunge. Omul trupesc ia frunzele verzi a multe pilde şi nu se satură cu acestea, foamea nu-i dă odihnă.

Iar omul duhovnicesc caută miezul mulţimii de pilde si, hrănindu-se cu miez, e odihnit şi are pace. Toate câte sunt, sunt pilde, şi toate se înfăşoară, ca frunzele şi coaja, in jurul unui miez ascuns. Tot ce se întâmplă e ţesătura pildei, a inimii duhoviceşti, a miezului, a ceea ce hrăneşte.

Roagă-te şi fă ce vrei, dar roagă-te!"

Pr. prof. dr. VASILE VLAD

"În creştinism se vorbeşte despre fericire. Despre «da», nu despre «nu»"

- Părinte Vasile Vlad, so­cietatea românească pare debusolată, dar bise­ricile sunt toate pline şi oamenii caută sprijin la Dumnezeu. Cum percepeţi neliniştea aceasta a lumii în care trăim?

- Neliniştea vremurilor noastre cred că se datorează faptului că omul nu s-a gă­sit pe sine şi se tot caută în lumea din jurul lui. Pro­blema apare în momentul când omul caută într-o di­rec­ţie greşită, pentru că atunci neliniştea lui creşte. Noi, ca preoţi, observăm lucrul acesta din plin, pentru că realizăm - nu numai că oamenii sunt neliniştiţi, dar constatăm că sunt în criză. Neliniştea aceasta a lor este vecină cu frica, cu angoasa. Pe mă­sură ce omul se împlineşte într-o direc­ţie potrivnică firii lui, adică în absenţa lui Dumnezeu, parcă tot mai mult se tulbură. Deşi se realizează economic, poate şi ierarhic, pe sca­ra socială, omul nu-şi găseşte liniştea. Gândiţi-vă la atâţia oameni bogaţi care se sinucid. De ce o fac? Oa­meni care se reali­zează pe toate planurile vieţii ime­dia­te dar, când ajung realizaţi, nu au ce face cu ei înşişi. Aflaţi mai multe » 

Semnul văzut al iubirii Tale pentru noi

Sf. Ioan de Kronstadt, «VIAŢA MEA ÎN HRISTOS»

…Crucea este în Hristos, iar Hristos este pe Cruce; Crucea este imaginea lui Hristos răstignit, Fiul lui Dumnezeu; şi de aceea semnul Crucii, chiar şi umbra ei, sunt extrem de înfricoşătoare demonilor, ca semnul lui Hristos Însuşi, ca însăşi umbra Celui Răstignit.

…Noi experimentăm de asemenea efectul nebiruitei şi divinei puteri a Crucii glorioase şi dătătoare de viaţă; prin această putere noi izgonim din inima noastră patimile rele: descurajarea, trândăvia, teama şi alte curse ale diavolului. Crucea este prietena noastră şi binefăcătoarea noastră. Spun aceasta cu toată sinceritatea, eu cred cu tărie în adevărul şi puterea a ceea ce spun.

Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei!

Rugăciune a Sfântului Nicolae Velimirovici pentru vrăjmaşi

 Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii nu pot pierde sufletul meu.

CE NE ÎMPIEDICĂ SĂ IUBIM?

Sfântul Ierarh Luca al Crimeei

„Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.“ (Luca 6, 31-36)

De ce ne pedepseşte Dumnezeu ?

Un lucru trebuie să avem clar în minţile noastre: că o data ce suntem făptura bunului Dumnezeu, că o dată ce suntem păziţi de El, Care rânduieşte pentru noi şi pe cele mici şi pe cele mari, urmează că nu putem suferi ceva fără voia lui Dumnezeu şi că nici una dintre suferinţele noastre nu este spre vătămarea noastră sau spre ceva asemănător; şi deci nu trebuie, să ne închipuim pentru noi o situaţie mai buna.

Morţile vin de la Dumnezeu ; dar moartea nu este un lucru rău, afară numai dacă-mi vorbeşti de moartea păcătosului; că pentru păcătos eliberarea de suferinţele de pe pământ este început al chinurilor din iad, iar suferinţele din iad nu au autor pe Dumnezeu, ci pe noi înşine, începutul şi rădăcina păcatului stă în noi şi în libertatea voinţei noastre.

Am putea să nu avem nici o suferinţă dacă ne-am îndepărta de viciu; dar pentru că noi înşine, prin plăcere, ne-am lăsat ademeniţi de păcat, ce motiv serios am putea invoca încât să nu fim noi înşine autorii suferinţelor noastre?

Cuvinte cu multă putere, de la Stareţul Varsanufie de la Optina

Când intri în biserică, să-ţi aduci aminte că ea este casa lui Dumnezeu. Să stai în ea cugetând neîncetat în mintea ta că te afli în casa Lui. Şi să nu laşi nici o clipă să fugă din mintea ta gândul că Dumnezeu Se afla alături de tine. Şi să nu-ţi îngădui niciodată, sub nici un motiv, vreo libertate şi vreun confort în mişcările tale, cât timp te afli înlăuntrul bisericii.

Cu cât trăieşti mai atent şi mai aspru, cu atât mai sălbatic te ataca vrăjmaşul. Încearcă să te tragă în păcat mai ales în sărbători. Să le aştepţi pe toate. Să fii pregătit pentru toate… Domnul este îndurător. Sărbătorile pricinuiesc daruri. Şi voi veţi lua ceva şi vă veţi încredinţa de asta după mulţi ani, poate chiar după 40 de ani… Atunci veţi înţelege ce dar v-a trimis Domnul în sărbătoarea cutare.

Gândurile îndoielii, precum şi cele ruşinoase şi de hulă, trebuie să le dispreţuiţi. Să nu le daţi nici o importanţă! Dispreţuiţi-le! Şi atunci vrăjmaşul diavol nu va mai rezistă, ci va fugi. Diavolul nu rezistă dispreţului, deoarece a fost călcat. Dar dacă începeţi totuşi acest dialog cu gândurile (nu uitaţi că gândurile aceste nu sunt ale voastre, ci ale vrăjmaşului, venite din afară), diavolul vă va aduce atâtea gânduri, încât vă vor încovoia şi aşa vă vor “întuneca”.

Cum vezi dacă se află în tine frica lui Dumnezeu?

De te osîndeşte cineva şi suferi — nu este în tine plînsul adevărat. De se întîmplă cu tine o faptă de dare şi luare şi te vor lipsi unii de ceva şi te vei supăra — nu este în aceasta frica lui Dumnezeu. De vor spune vreunii vreun cuvînt împotriva ta şi te tulburi — nu este acea frică nici în aceasta. De te laudă cineva şi primeşti — nu este ea nici în aceasta. De te înjură vreunii şi te doare — nu este nici aci.

De alergi la cei slăviţi ai lumii, dorind prietenia lor — nu este nici aci. De vor vorbi vreunii cu tine şi vei voi să le opui cuvîntul tău — nu este nici aci. De vor trece cu vederea cuvintele tale şi te va durea — nu este nici aci. Căci toate acestea îl arată pe omul vechi că trăieşte şi stăpîneşte, că nu sînt aci cele ce-l războiesc pe el, nici plînsul adevărat al celui în care lucrează Dumnezeu.

Sfaturi duhovnicești ale Sf. Simeon Noul Teolog

Pentru că astăzi Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Simeon Noul Teolog, am așezat mai jos câteva mărgăritare duhovnicești din scrierile lui:

"Faţă de Dumnezeu trebuie să-ţi păzeşti conştiinţa curată, ca toate câte le ştii că nu slujesc Lui, să nu le faci; faţă de părintele tău, ca să faci tot ce îţi spune potrivit scopului pe care-îl urmăreşte, neadăugând şi netăind nimic; faţă de oameni trebuie să-ţi păzeşti conştiinţa, ca cele ce tu le urăşti, altuia să nu le faci; iar faţă de lucruri trebuie să te fereşti de trecerea măsurii în tot ce faci: în mâncare, în băutură şi în îmbrăcăminte. Simplu grăind, toate câte le faci ca în faţa lui Dumnezeu, ca să nu fii mustrat în vreo privinţă de conştiinţă."

"Neascultând de un povăţuitor iscusit, nu-ţi dai seama de limitele puterii tale, te supraevaluezi, n-are cine te face atent la scăderi şi greşeli ale tale."

Cuvântul Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, la Sfânta Litrughie

Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Deva VI, din Piața Operei, nr. 1 - la Adunarea anuală a Oastei Domnului de la Deva, din 13 sept. 2015

Înregistrarea evenimentului din 13.09.2015, din parohia noastră

Sf. Teofan Zăvorâtul – Despre purtarea Crucii

Crucea personală a fiecăruia, când se uneşte cu Crucea lui Hristos, atunci puterea şi lucrarea acesteia din urmă trece asupra noastră, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos, se revarsă asupra noastră orice binefacere şi orice dar desăvârşit.

Prin urmare, crucile personale ale fiecăruia sunt la fel de necesare în lucrarea mântuirii pe cât este şi Crucea lui Hristos. Nu veţi întâlni nici un mântuit care să nu fi fost purtător de cruce. De aceea, fiecare este înconjurat din toate părţile de cruci, ca să nu se ostenească căutându-şi crucea şi ca să fie aproape de puterea mântuitoare a Crucii lui Hristos.

Putem spune şi aşa: uită-te în jurul tău şi înlăuntrul tău, descoperă-ţi crucea, poart-o cum se cuvine, unită cu Crucea lui Hristos şi vei fi mântuit. Cu toate că fiecare îşi poartă crucea şi fără să vrea şi, de cele mai multe ori, crucea nu este uşoară, ci anevoie de purtat, totuşi nu fiecare o priveşte în lumina Crucii lui Hristos; nu fiecare o pune în slujba lucrării mântuirii sale; de aceea, crucea nu este mântuitoare pentru fiecare.

Despre purtarea crucii - Mitropolit Bartolomeu Anania

Purtarea crucii

Orice cruce aţi asuma, să nu uitaţi direcţia în care trebuie să vă îndreptaţi cu ea. Mântuitorul nu ne îndeamnă doar să ne luăm crucea. Ci şi să-L urmăm. Să-I călcăm pe urme pe culmile Golgotei, să trecem de la vorbirea despre Cruce, la purtarea ei. Să ne facem, în harul Duhului Sfânt, ucenici gata de mucenicie cotidiană, de purtare cu Hristos şi în direcţia Lui a propriilor noastre vieţi. O viaţă în care ne purtăm crucea nu înseamnă, numaidecât, o viaţă grea. Crucea paternităţii ori a maternităţii, crucea de a fi fiul bun al unor părinţi buni, crucea copilului dedicat învăţatului ori a tânărului care îşi doreşte să fie curat şi să nu murdărească slava lui Dumnezeu cu mizeriile lumii, crucea medicului care vrea să rămână medic, a profesorului decent în educaţie ori a jurnalistului decent în informaţie şi scriitură sunt numai câteva dintre formele de crucificare bucuroasă.

Vă invităm la o după-amiază duhovnicească

Cu ajutorul lui Dumnezeu acest eveniment va fi transmis in direct pe www.oasteadomnului.tv

Părintele Crăciun Opre

Cum faci tu de ești totdeauna atât de mulțumit?

Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viața sa curată, a fost întrebat de un vecin:

-Cum faci tu de ești totdeauna atât de mulțumit? Niciodată nu te-am văzut supărat.

Foarte simplu - a răspuns celălalt. În fiecare dimineață, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Așa îmi aduc aminte de DUMNEZEU, de mila și bunătate. Apoi, privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte și de JUDECATA DE APOI. În cele din urmă privesc în jurul meu, lumea întreagă ce se trezește în fiecare dimineață. Așa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputințe, de cei ce au o viață mai grea decât a mea și pe care i-aș putea ajuta. În felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce pot face. Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna liniște și mulțumire, atât în sufletul celui care primește cât și în sufletul celui care dăruiește cu dragoste.

Cum vom raspunde chemarii la nunta Fiului de Imparat?

Sfântul Ioan Gura de Aur

„Ai văzut câtă deosebire este între fiu şi slugi şi în pilda de mai înainte şi în pilda aceasta? Ai văzut cât de mult se aseamănă aceste două pilde, dar şi cât de mult se deosebesc? Şi pilda aceasta ca şi cealaltă arată îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, marea Lui purtare de grijă şi nerecunoştinţa iudeilor. Dar are ceva mai mult decât cealaltă. Vesteşte mai dinainte şi căderea iudeilor şi chemarea neamurilor; în afară de aceasta mai arată câtă nevoie este de o viaţă virtuoasă şi cât de mare e pedeapsa celor ce n-au grijă de purtarea lor.

Si este bine că pilda aceasta vine după cealaltă. Pentru că în pilda de mai înainte Hristos a spus: „Şi se va da neamului care va face roadele ei” (Matei 22, 1-4), în pilda aceasta arată şi cărui neam se va da via; şi nu numai aceasta, ci arată iarăşi şi negrăita purtare de grijă de iudei. In cealaltă pildă se părea că numai înainte de răstignire îi cheamă pe iudei; în pilda aceasta Se sileşte să-i cheme chiar după ce iudeii L-au ucis pe Domnul. Când trebuia să le dea pedeapsa aceea prea cumplită, atunci îi cheamă la nuntă şi-i cinsteşte cu cea mai înaltă cinste. In pilda cealaltă n-a chemat întâi neamurile, ci pe iudei, în pilda aceasta la fel.

Părintele Calciu Dumitreasa: Nunta fiului de împărat (AUDIO)

Pentru a asculta dati click pe fotografie

Omul care se roagă devine biserica lui Dumnezeu

Rugăciunea este întoarcerea omului către Dumnezeu, tinderea zidirii spre lumina Celui Nezidit. Purtând în sine suflarea dătătoare de viață a lui Dumnezeu și chemând Numele Său, omul atrage asupră-și „cercetarea” Lui (Iov 7, 18). Omul de rugăciune devine „biserică a lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3, 16), iar Domnul Își întoarce pururea ochii și inima către el și-l pecetluiește cu Numele Său (Regi 9, 13).

 

Această împreună-lucrare de întoarcere a omului către Dumnezeu și a lui Dumnezeu către om naște o legătură personală, o părtășie între ei. Pentru om, această legătură este adâncă și dătătoare de viață. Așadar, rugăciunea este mijlocul cel mai de preț și fără de care părtășia omului cu Dumnezeu nu este cu putință.

 

(Arhimandritul Zaharia (Zaharou), Lărgiţi şi voi inimile voastre!, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2009, pp. 149-150)

DE LA VINDECARE LA MÂNTUIRE

         

 Când vorbim de vindecare nu înțelegem simplu vindecarea trupească, nici una exterioară, vindecare vizibilă, care se termină prin unele schimbări exterioare, ci , în principal, înțelegem vindecarea care se face în adâncul inimii omului. Nu este vorba despre o simplă teorie morală, ci despre vindecarea interioară.^[1]

                Bolile fizice au întotdeauna cauze sufleteşti sau spirituale, care nu pot fi descoperite eficient decât în Biserică, trupul tainic al lui Hristos Mântuitorul. Medicina atee ignoră aceste cauze adânci, se rezumă la efectele lor (între care încearcă să stabilească rela­ţii de “cauzalitate” pur materială) şi se opreşte neputincioasă la poarta morţii. Medicina atee crede, mai mult sau mai puţin înfricoşată, că moartea înseamnă dispariţie în neam. Medicina creştină trăieşte însă în adevărul Învierii lui Hristos, Care ne-a eliberat de frica morţii şi ne-a dat încredinţarea vieţii veşnice. În creştinism, vindecarea primeşte pentru prima dată un sens eshatologic, adică legat de mântuirea şi îndumnezeirea omului întreg, în perspectiva tainică a obşteştii învi­eri şi veacului ce va să vie, când, după cuvântul apostolic, „acest trup stricăcios se va îm­brăca în nestricăciune”. Pentru prima dată cuvântul „vindecare”, în accep­ţie medicală, devi­ne insuficient, fracturat de însuşi sensul lui biologic.^[2]

Cuvînt la începutul Indictionului, adică la Anul Nou (1 septembrie)

Vieţile Sfinţilor pe luna septembrie

Dumnezeu, Împăratul veacurilor, Cel ce a pus vremile şi anii întru a Sa putere, a aşezat spre slava Sa şi spre folosul oamenilor felurite praznice. În Vechiul Aşezămînt a dat poruncă să se prăznuiască în chip deosebit luna lui septembrie, la începutul anului bisericesc, ca poporul ales să se îndulcească de roadele cîmpului, slujind bunului Dumnezeu cu mai multă dragoste.

A grăit Domnul cu Moise şi a zis: "Spune fiilor lui Israel: În luna a şaptea, ziua întîi a lunii să vă fie zi de odihnă, sărbătoarea trîmbiţelor şi adunare sfîntă să aveţi; nici o muncă să nu faceţi, ci să aduceţi ardere de tot Domnului" (Leviticul 23, 24-25). Că precum Atotcreatorul, după zidirea lumii şi a tuturor făpturilor Sale, a binecuvîntat şi a sfinţit ziua a şaptea, odihnindu-Se întru dînsa, aşa i-a poruncit şi omului, zicînd: "Şase zile să lucrezi, iar în ziua a şaptea, care este sîmbăta (sabatul) Domnului Dumnezeului tău, să nu faci nici un fel de lucru în această zi". La fel şi ziua întîi din luna a şaptea a binecuvîntat-o şi sfinţind-o, a poruncit poporului Său să se odihnească de lucrurile lui. În cartea Leviţilor zice către Moise: "În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, cînd vă strîngeţi roadele pămîntului, să sărbătoriţi sărbătoarea Domnului şapte zile..." (Leviticul 23, 39).

1 septembrie – începutul anului bisericesc

Spre deosebire de anul civil, care incepe la 1 ianuarie, prima zi din anul bisericesc este 1 septembrie, pentru ca, dupa traditia mostenita din Legea Veche, aceasta a fost prima zi a creatiei si ziua in care Mantuitorul nostru Iisus Hristos si-a inceput activitatea Sa pe pamant. Parintele prof. dr. Mihai Aurel, director al Seminarului Teologic Liceal Ortodox “Nifon Mitropolitul” din Bucuresti, ne-a spus ca ‘dupa traditia mostenita din Legea Veche, in aceasta zi, care era si inceputul anului civil la evrei, s-a inceput creatia lumii si tot in aceasta zi si-ar fi inceput Mantuitorul activitatea Sa publica atunci cand a citit in Sinagoga cuvintele proorocului Isaia cap. 61, v. 1-2, care profeteau despre Sine, cuvinte reluate si la Luca 4, dupa cum gasim si in sinaxarul zilei din Mineiul lunii Septembrie’.

O carte online - Sf. Ioan Scărarul - Scara Raiului

Cartea de faţă arată drumul cel bun celor ce aleargă să-şi scrie numele în cartea vieţii celei din ceruri. Cei ce o vor citi şi îi vor urma ei, vor fi povăţuiţi de către dânsa, fără de rătăcire şi în mod desăvârşit îi va ridica de la cele pământeşti, spre cele sfinte, arătând pe Dumnezeu celui pe care l-a ridicat până sus. Care scară, cred eu, a văzut-o şi Iacob, cel ce a îndepărtat patimile, când se odihnea pe patul lui cel pustnicesc.

1. Despre lepădarea şi despărţirea de viaţa deşartă;
2. Despre neîmpătimire sau neîntristare;
3. Despre înstrăinare şi despre cele din visurile tinerilor;
4. Despre mucenicia bărbăteştii ascultări;
5. Despre îngrijita şi sincera pocăinţă şi despre închisoarea cea bine plăcută lui Dumnezeu, a celor pedepsiţi;

Crucea lui Hristos este cheia Raiului

Voia lui Dumnezeu pentru noi în această viață este să devenim, zi de zi, mai puțin egoiști, purtând ocara Lui, luându-ne crucea și urmându-I Lui. Pentru noi, crucea este sabia care omoară sinele nostru păcătos care ne lipsește de împărtășirea cu Dumnezeu.

 

Crucea devine cheie a Raiului, pentru că ea omoară iubirea de sine, care este izvorul a tot răul în lumea aceasta. Crucea lui Hristos a fost dragostea lui Dumnezeu pentru ceilalți. El nu S-a cruțat pe Sine, ci a fost gata să moară, pentru ca noi să putem trăi. Și dragostea Lui s-a arătat a fi mai puternică decât moartea, până în sfârșit.

 

(Arhimandrit Zaharia Zaharou, Merinde pentru monahi, Editura Nicodim Caligraful, Putna, 2013, p. 128)

Baladă a lui Constantin Vodă Brâncoveanu, glas 5 - text după Vasile Alecsandri

Predică la Sfinții Mucenici Brâncoveni [16 august 2014]

Iubiții mei,

Doamna Maria Brâncoveanu, soția Sfântului Mucenic Constantin Brâncoveanu, a adus Sfintele Moaște ale soțului ei în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, în 1720 și le-a îngropat acolo. Și din inscripția de pe candela pe care a pus-o deasupra mormântului, aflăm că ele au fost îngropate la București pe 12 iulie 1720.

În fotografia supra este fostul amplasament al mormântului Sfântului Constantin, după ce Sfintele sale Moaște au fost puse în raclă și locul a fost reamenajat.

În 2013 a fost pictată această Sfântă Icoană a Sfinților Mucenici Brâncoveni…de pe care putem citi, în mod lizibil, numele Sfinților Brâncoveni pomeniți astăzi: Sfântul Constantin Voievod, Sfântul Constantin, Sfântul Ștefan, Sfântul Radu, Sfântul Matei (cei 4 copii ai Sfântului Constantin Brâncoveanu) și Sfântul Ianache Sfetnicul. Adică 6 Sfinți Mucenici. Aflaţi mai multe » 

VIATA SFINTILOR MUCENICI CONSTANTIN VODA BRANCOVEANU CU CEI PATRU FII AI SAI: CONSTANTIN, STEFAN, RADU SI MATEI

 În vremuri de vitregie și restriște, atunci când erau înconjurați de mulți vrăjmași văzuți, dar mai ales nevăzuți, moșii și strămoșii noștri își plecau genunchii și frunțile la pământ și, de la vlădică la opincă, de la domnitor la cerșetor, cu aspre postiri, în privegheri îndelungate și rugăciuni stăruitoare se rugau Celui Atotștiutor și Atotputernic:

"Greșit-am înaintea Ta, nu ne lăsa să pierim până în sfârșit … primește-ne pe noi, după mulțimea îndurărilor Tale și a milostivirii Tale."

    Iar iubitorul de oameni Dumnezeu auzea suspinul și vedea lacrimile izvorâte din inimile lor îndurerate și, întorcându-Și mânia Sa cea dreaptă, vindeca rănile păcatele lor și ridica dintre ei bărbați vrednici, iubitori de țară și neam, de desăvârșire și sfințenie, plini de duh apostolesc, care aflau cărarea cea dreaptă pe pământ și drumul către împăcarea cu cele cerești.

Cazania Sf. Antim Ivireanul la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Pofta si dragostea ce vad la aceasta cinstita si sfinta adunare ma indeamna si, nestiind a vorbi, macar ca vorba mea nu este vrednica niciodata ca sa indulceasca cu vreun mijloc auzirile ascultatorilor, iar inca domnul Hristos, Carele a saturat cu 5 paini 5.000 de suflete si a indreptat saracia si neputinta ucenicilor lui cu bogatia darului Sau, Acelasi si inaintea dragostei voastre, prin mijlocul vorbelor mele cele neritoricite, va intinde masa duhovniceasca.

De multe ori am stat si am socotit, doara as putea afla ceva nou sa zic intru cinstea si lauda preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea fecioarei Mariei, dar n-am putut afla nimic. Nu doar ca nu sunt cuvinte multe si de multe feluri a grai intru lauda maririi ei, ci pentru ca fiind mintea mea tulburata de norul nestiintei si mai vartos intunecata de socoteala dumnezeiestilor si prealuminatelor ei daruri, imi infrunt si-mi ticalosesc nevrednicia si nestiinta invataturii mele. Ca de vreme ce aceia invatati si pedepsiti intru bunatati stau de se mira de marirea ei, dar eu, cel neinvatat si departe de toate bunatatile, ce voi face?

INVITAȚIE LA HRAM

 

În data de 15 August va invitam la      HRAMUL BISERICII ,,ADORMIREA MAICII DOMNULUI''

Astfel, vă așteptăm cu drag la programul duhovnicesc liturgic , atat in ajunul cat si in  ziua sărbătorii :

Vineri, 14.08.2015   ora 17 , Vecernie  cu Litie  , urmata de  Prohodul Maicii Domnului.

Sâmbătă , 15.08.2015 , la ora 8 , Utrenia sărbătorii, dupa care  Sfânta Liturghie Arhiereasca.

Acatistul Maicii Domnului Grabnic Ajutatoare

PARINTELE SOFIAN DESPRE MAICA DOMNULUI si ajutorul ei minunat in inchisoare: “Cand ai un necaz mare sa te rogi Maicii Domnului!”

Paraclisul Maicii Domnulu - Marian Moise [ intreg ]

Cantari si Pricesne inchinate Maicii Domnului. Parintii Catedralei Episcopale Deva

Psaltirea Maicii Domnului [Întreagă] - Marian Moise

ACATISTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI

Sfantul Ioan Gura de Aur despre VINDECAREA LUNATICULUI

“Scriptura ni-l arată pe acest om foarte slab în credinţă. Din multe fapte se vede aceasta: din cele spuse de Hristos: „Toate sînt cu putinţă celui ce crede”; din cele spuse chiar de cel care a venit la Hristos: “Ajută necredinţei mele!”; din porunca dată de Hristos demonului ca să nu mai intre în fiul lui; şi în sfîrşit din cele spuse de om lui Hristos: “Dacă poţi!”

Aş putea fi însă întrebat:

– Dar dacă necredinţa aceluia a fost de vină că ucenicii n-au scos demonul din fiul lui, pentru ce Hristos îi mai învinuieşte?

Cuvînt la Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos

Domnul nostru Iisus Hristos, în anul treizeci şi trei al naşterii Sale şi în al treilea an, cel de pe urmă al propovăduirii sale, apropiindu-se spre patima cea de bună voie pentru mîntuirea noastră, s-a dus în laturile Cezareei lui Filip, după cuvintele pe care i le-a zis Petru: Tu eşti Hristos Fiul Dumnezeului celui viu..., şi acolo a început a spune ucenicilor Săi că I se cade să meargă în Ierusalim, să pătimească mult de la bătrîni, de la arhierei şi de la cărturari, şi să fie ucis. Din această pricină El a văzut pe ucenicii Săi mîhnindu-se, dar mai ales pe Petru, care Îl oprea pe El, zicîndu-I: "Doamne, să-Ţi fie milă de Tine şi nu-Ţi fă Ţie aceasta". Atunci, ridicîndu-le mîhnirea sufletelor lor, a făgăduit unora dintre dînşii că, după puţine zile, are să le arate lor slava Sa, zicînd: "Sînt unii dintre cei care stau aici şi care nu vor gusta moarte, pînă ce nu vor vedea pe Fiul Omului stînd întru slava Împărăţiei Lui".

,, Parohia Mea" nr. 6 , Iunie 2015

Maica Ecaterina (Monica Fermo) despre minunea Taborică

Romeo: Am vorbit despre Sf. Lumină. Să vedem ce alte momente de genul acesta, de coborâre a lui Dumnezeu printre oameni, mai păstrează Ţara Sfântă.

Maica Ecaterina:

La fiecare sărbătoare praznicală avem bucurii foarte mari, oriunde le-am sărbători. Dar în Ţara Sfântă ele se înmiesc, aşa încât pluteşti ca purtat de un nor. Uneori nici nu ştii ce este cu tine, dacă eşti sau nu mai eşti pe pământ! Şi aceasta nu e valabil numai la mine, ci la toţi care au trecut prin Ţara Sfântă şi au avut bucuria să participe la sărbătorile acestea.

Pe lângă Sf. Lumină, una dintre marile revelaţii şi bucurii duhovniceşti ale sărbătorilor praznicale este Schimbarea la Faţă, care se petrece pe Muntele Taborului, în data de 6 august, după cum bine ştim, şi care descoperă o faţetă nevăzută a acestei sărbători pe care, desigur, într-un cerc de credincioşi, într-o biserică oarecare din lume, poate nu ai ocazia să o vezi, decât în cazul în care Dumnezeu ar vrea să ţi-o descopere în mod particular.

Predică la Duminica a IX-a după Rusalii - Despre sfânta rugăciune

„S-a suit în munte, ca să Se roage deosebi. Și făcându-se seară, era acolo singur” (Matei 14, 23)

Iubiți credincioși,

Întrucât în Sfânta Evanghelie de astăzi se vorbește de patru ori despre rugăciune, vom vorbi acum despre sfânta rugăciune, care este numită de dumnezeieștii părinți „maica tuturor faptelor bune”. Că precum nu putem trăi fără fără hrană și apă, așa nu putem trăi și nu ne putem mântui fără rugăciune. Ce este rugăciunea? Rugăciunea este vorbirea noastră directă cu Dumnezeu. Rugăciunea este viața noastră în Hristos și a întregii lumii văzute și nevăzute. Credința în Dumnezeu este izvorul rugăciunii, iar iubirea de Dumnezeu este sufletul ei.

Predică la duminica a VII-a după Rusalii

Sfântul Nicolae Velimirovici

Un lac fără apă mai poate fi numit lac? Nu; e mai degrabă un crater uscat. Un om fără Dumnezeu mai poate fi numit om? Nu; e mai degrabă un mormânt. După cum apa e tot ce-i mai de seamă dintr-un lac, tot așa Dumnezeu în om.

Dacă sufletul omului ar fi cu totul deschis către Dumnezeu (și acest lucru presupune închiderea către lume), omul acela s-ar întoarce la încântarea primordială a vederii lui Dumnezeu. Credința înseamnă, mai înainte de toate, amintirea acelei pierdute primordiale vederi a lui Dumnezeu, amintire rămasă întipărită în conștiință. După întunecimea Gadarei, a viețuirii păgâne, unde Domnul nu a întâlnit nici un strop de credință la oameni – nici măcar după marea minune a vindecării celor doi îndrăciți – urmează, una după alta, câteva împrejurări când Hristos găsește mare credință la câte cineva. Hristos putea, cu un singur cuvânt al Său, să vindece într-o clipă toți bolnavii de pe pământ, spune înțeleptul Gură-de-Aur. Dar pentru ce?

O carte online - TINERII, FAMILIA SI COPIII NASCUTI IN LANTURI - Din invataturile Parintelui Arsenie Boca

Clik pe imagine

Predică la Duminica a 4-a după Rusalii – CREDINȚA SUTAȘULUI

Rar s-a întâmplat să bucure oamenii pe Dumnezeu.

Bucurie în cer se face când un păcătos se-ntoarce. Dar bucuria pe care a făcut-o sutaşul din Capernaum lui Iisus e cu totul altfel (Matei 8, 5-13):

5. Iară intrând Iisus în Capernaum s-a apropiat de dânsul un sutaş, rugându-l pe el şi zicând:

6. Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog, cumplit chinuindu-se.

7. Şi a zis Iisus lui: Eu venind îl voi tămădui pe dânsul.

8. Iar sutaşul răspunzând a zis: Doamne, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu, ci numai zi cu cuvântul, şi se va tămădui sluga mea.

9. Că şi eu sunt om, sub stăpânire, având sub sine-mi slujitori; şi zic acestuia: mergi, şi merge; şi altuia: vino, şi vine; şi slugii mele: fă aceasta, şi face.

10. Iar Iisus auzind aceasta s-a minunat, şi a zis celor ce veneau după dânsul: Amin grăiesc vouă, nici întru Israil nu am aflat atâta credinţă.

11. Şi grăiesc vouă: Că mulţi de la răsărit, şi de la apus, vor veni, şi se vor odihni cu Avraam, şi cu Isaac, şi cu Iacob, întru Împărăţia Cerurilor.

12. Iar fiii împărăţiei vor fi goniţi întru întunerecul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

13. Şi a zis Iisus sutaşului: Mergi, şi cum ai crezut, fie ţie. Şi s-a tămăduit sluga lui întru acel ceas.

Evanghelia vindecării slugii sutașului – Comentarii Patristice

Duminica a 4-a după Rusalii (Ev. Matei 8, 5-13 – vindecarea slugii sutașului)

 (Mt. 8, 5) Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L.

Unii spun că sutașul, prin înfățișarea faptelor, a sugerat motivul pentru care nu a adus pe slujitorul său la Iisus, spunând:Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit, ca și cum ar fi fost pe cale să-și dea ultima suflare sau chiar după cum a spus Luca,era să moară (Lc. 7, 2) . După părerea mea, motivul pentru care nu l-a adus cu el a fost un semn în sine al credinței sale, chiar mai mare decât a celor care l-au coborât pe paralitic prin acoperiș (Lc. 5, 19) . Deoarece sutașul știa sigur că era destul să poruncească pentru a ridica pe sluga sa, nu a mai considerat necesar să o mai aducă.

,, Parohia Mea" nr. 5 , Mai 2015

„Lauda la toti sfintii din toata lumea care au suferit mucenicia”

Sfântul Ioan Gură de Aur

N-au trecut şapte zile de când am prăznuit sfinţita sărbătoare a Rusaliilor si iarăşi a venit la noi cor de mucenici, dar ‘mai bine spus tabără şi oaste de mucenici aşezată în ordine de bătaie, întru nimic mai mică decât tabăra îngerilor pe care a văzut-o patriarhul Iacov, ci deopotrivă egală cu ea.

In adevăr mucenicii şi îngerii se deosebesc unii de alţii numai prin nume, dar sânt uniţi prin fapte; îngerii locuiesc cerul, dar şi mucenicii; neîmbătrâniţi si nemuritori sânt îngerii, dar şi pe aceasta o vor dobândi-o şi mucenicii. Poate îmi vei spune: îngerii au avut, parte de o fire netrupească! Şi ce-i cu asta?

Chiar dacă mucenicii sânt îmbrăcaţi în trup, totuşi acesta-i nemuritor; dar, mai vârtos, chiar înainte de nemurire, moartea lui Hristos împodobeşte trupurile lor mai bine decât nemurirea.

Duminica tuturor Sfintilor

Mitropolitul Augustin Kandiotis 

Iubiţii mei, voi încerca să tâlcuiesc în cuvinte simple acest cuvânt al Evangheliei, cu nădejdea că există urechi gata să primească sămânţa cea cerească.

Când a spus aceste cuvinte Hristos? Le-a spus apostolilor Săi mai înainte de a-i trimite la propovăduire. Lăsaţi mrejele, a spus, şi mergeţi pretutindeni să propovăduiţi Evanghelia. Vă vor izgoni, veţi suferi chinuri, veţi fi ca nişte oi în mijlocul lupilor…

Ia închipuiţi-vă doisprezece mieluşei într-o haită de lupi! Cine va învinge? Şi totuşi, mieluşeii aceştia nu doar că i-au învins pe lupi, dar şi pe lupi i-au făcut miei! Cum s-a întâmplat asta? Apostolii nu aveau arme. Unica lor armă a fost cuvântul. Au propovăduit şi L-au mărturisit pe Hristos înaintea tuturor. Mărturisire a credinţei! Datorie şi obligaţie a oricărui creştin. Apostolul Petru s-a temut şi s-a lepădat de Hristos. Nu am, zice, nici o legătură cu El. De frică s-a lepădat, dar atunci când a cântat cocoşul, s-a pocăit, a plâns şi apoi L-a mărturisit continuu. Aşadar, să-L mărturisim şi noi pe Hristos ca şi apostolii. Să nu ţinem credinţa noastră ascunsă în inima noastră. Sunt creştin, zici. Din ce voi înţelege însă că eşti creştin? Dacă Îl mărturiseşti pe Hristos. Unde să-L mărturisesc? “Înaintea oamenilor” (Matei 10,32). Mai precis în trei situaţii:

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: PREDICĂ LA DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR

Iubiții mei,

dacă duminica Cincizecimii ne-a reamintit faptul că fundamentul Bisericii e dumnezeiesc, adică Biserica e creația Prea Sfintei Treimi și nu a oamenilor și că nu oamenii o conduc ci ei sunt luminați și învățați de Dumnezeu ce să facă în și cu Biserica Lui, în duminica de azi ni se subliniază faptul că Biserica nu e formată din persoane trase la xerox ci din oameni foarte diferiți, pentru că și Sfinții Bisericii sunt foarte personali în viața și în modul lor de a vedea relația lui Dumnezeu cu oamenii.

De aceea, Biserica nu poate fi înființată și desființată după cheremul oamenilor, pentru că ea are un punct de plecare, Cincizecimea, dar nu și un punct de desființare a ei…și chiar dacă, pentru o anumită vreme, oameni păcătoși și delăsători au un cuvânt greu de spus în Biserică…Biserica, prin Sfinții ei și prin cei care se tem de Dumnezeu în diverse secole, se întoarce, iar și iar, la normalitatea ascultării de Dumnezeu.

Să nu uite nimeni că este al lui Dumnezeu!

Să nu uite nimeni că este al lui Dumnezeu cu sufletul şi cu trupul, că depinde de Acela în toate clipele vieţii şi în toate cerinţele sufletului şi trupului. De aceea să se îndrepte către Dumnezeu ori de câte ori sufletul şi trupul simt o anumită nevoie, când existenţa trupească sau sufletească îi este stânjenită în vreun fel, când îl doboară deznădejdea (bolile sufletului) sau patimile (bolile trupului), când îl ameninţă nestatornicia stihiilor (focul, apa, aerul, furtunile), când pune început vreunui lucru. Să-şi aducă aminte atunci de unicul Demiurg, Care a făcut totul din nefiinţă şi Care a dat făpturilor Sale puteri de tot felul, pentru a face multe şi felurite treburi.

Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos