Despre Sfânta Împărtășanie

Povestea avva Daniel faranitul: spunea părintele nostru avva Arsenie despre unul de la Sketis, că era mare nevoitor, dar prost cu credinţa şi greşea din prostimea lui – spunea că pâinea pe care o luăm nu e cu adevărat chipul lui Hristos, ci întruchipare. Au auzit doi bătrâni cuvântul acesta şi, ştiindu-l că duce un trai deosebit, s-au gândit că din neştiinţă zice aşa. Au venit deci la el de i-au spus:

– Avvo, am auzit cuvânt de necrezut despre cineva, că spune că pâinea pe care o primim nu este într-adevăr trupul lui Hristos, ci întruchipare.

– Eu am spus.

– Nu ţine la părerea asta, avvo, ci cum ne-a învăţat Biserica întregii lumi. Noi credem că pâinea este trupul lui Hristos şi potirul este sângele lui Hristos, în adevăr, şi nu ca întruchipare. Ci aşa cum la început luând ţărână de pe pământ a plăsmuit omul după chipul lui, şi nimeni nu poate spune că nu este chipul lui Dumnezeu, deşi este de neînţeles chipul, tot aşa şi pâinea despre care a spus: „Acesta este trupul Meu“ tot aşa credem că într-adevăr este trupul lui Hristos.

– Dacă nu mă voi încredinţa din lucru, nu voi putea să mă înduplec.

– Să ne rugăm lui Dumnezeu săptămâna asta pentru această taină şi suntem încredinţaţi că Dumnezeu ne va descoperi.

Bătrânul a primit cu bucurie şi s-a rugat lui Dumnezeu aşa: Doamne, tu ştii că nu din răutate nu cred. Ci ca să nu rătăcesc în neştiinţă, descoperă-mi, Doamne Iisuse Hristoase. Iar bătrânii plecând la chiliile lor, s-au rugat lui Dumnezeu şi ei zicând: Doamne Iisuse Hristoase, descoperă bătrânului taina aceasta, ca să fie încredinţat, şi să nu-şi piardă ostenelile sale.

Şi i-a ascultat Dumnezeu şi pe unii şi pe alţii. După ce s-a împlinit săptămâna au mers duminică la biserică şi au stat numai cei trei pe o cergă, cu bătrânul la mijloc. Şi li s-au deschis ochii: şi când s-a pus pâinea pe sfânta masă, li s-a arătat doar celor trei ca un copilaş. Când a întins preotul mâna să frângă pâinea, iată îngerul Domnului s-a pogorât din cer având un junghier şi l-a jertfit pe copil şi i-a vărsat sângele în potir. Iar când a dumicat preotul pâinea în bucăţi mici, şi îngerul tăia pruncul în bucăţi mici. Şi când au venit să ia din cele sfinte, i s-a dat numai bătrânului carne însângerată. El văzând se înspăimântă şi strigă: cred, Doamne că pâinea e trupul Tău şi potirul sângele Tău. Şi îndată se făcu în mâna lui carnea pâine, în chip tainic; şi a luat mulţumind lui Dumnezeu. Iar bătrânii îi spuseră: a văzut Dumnezeu firea cea omenească, fiindcă nu poate să mânce carne crudă, şi pentru aceea a preschimbat trupul în pâine şi sângele lui în vin pentru cei care primesc cu credinţă. Şi au mulţumit lui Dumnezeu pentru bătrân, că nu a lăsat să se piardă ostenelile lui, şi au plecat cei trei cu bucurie la chiliile lor.

din ”Paterilul egiptean”